641 matches
-
oricât de grea li s-ar părea viața nu se vaită, au demnitate și verticalitate, nu se vând pentru câțiva arginți, nu lingușesc, nu se umilesc.Pentru că nu bârfesc și nu râd În spate de necazurile altcuiva, nu iau În derâdere un om necăjit sau handicapat, nu sunt pârâcioși ca să iasă În față, sunt decenți și cu bun simț. Pentru că vorbesc când sunt Întrebați, se apără când este nevoie, iubesc adevărul și dreptatea, curățenia și disciplina. Și nu În ultimul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cazul în care nu vei avea de mâncare îl ai pe prietenul tău, Ciric.. -Pe alt șoricel aș mânca eu, dar pe Ciric, nu. -Hei, de când atâta credință și prietenie sufletească între o pisică și un șoricel? a întrebat în derâdere Buburuza. -De când m-a salvat din ghearele lui Stup. Căiță și Buburuza s-au distrat de minune, ca Stup de pe iarba pufoasă unde stătea tolănit să zică în cale afară de vesel: -Să vezi distracție când îi voi lua pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai slobozi decât păsările cerului (sau ceva asemănător), iar posibila lor salvare este doar o simplă ficțiune, ce este bună, poate, doar pentru a o folosi în vreo istorioară bizară a vreunui scriitor minor și netalentat, însă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
oracolului, fără să lămurească nimic. Alții îl persiflau, de asemenea fără să lămurească nimic. Nu m-au luminat nici ironiile pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul în derâdere, afirmând că Delfi ar fi fost o enormă înșelătorie regizată până în cele mai mici amănunte de o adevărată mafie oraculară ce conta pe credulitatea pelerinilor. Dimpotrivă, mi-au sporit nedumeririle. În fond, de ce Pythiile trebuiau să fie, neapărat, analfabete? Oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a face contrabandă cu tutun. Șansa de a purta o ultimă bătălie cu timpul, cum o considerase el. Și acceptase fără a se gândi prea mult la urmări. "Contrabanda" nu era decât un nume pompos, pe care-l luase în derâdere, pentru o acțiune lipsită de orice fel de primejdii. Era, într-adevăr o treabă facilă, care se dovedise de cele mai multe ori plictisitoare, deși exploatarea și comercializarea tutunului erau interzise din timpuri imemoriale. Unii spuneau că înainte chiar de plecarea primilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
a încercat recrutarea de stareți și starețe ca informatori ai Securității, ori și-au infiltrat oameni în mănăstiri care ofereau note cu tot ce „mișcă” în acel loc. Alteori Securitatea promova oameni incompetenți sau cu slăbiciuni, pentru a lua în derâdere monahismul și Biserica. Totuși, peste toate acestea, Dumnezeu nu și-a retras harul de la noi, mila Lui fiind mare, Duhul Sfânt lucrând în inimile multora. Unii din monahi au trecut cu mintea prin iadul deznădejdii, alții și-au scris o
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
De aici încolo, tot ceea ce era sau ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în textele sale deopotrivă desfrâul și ignoranța călugărilor, ca și slăbiciunea autorităților laice. Luând în derâdere moravurile vremii, scriitorul acuză în Corabia nebunilor (1494) faptul că Europa timpului său “devine o lume așezată cu susul în jos”. Brandt își găsește sursa de inspirație în viața poporului, raportându se la tradiția carnavalului, la personajele pungașilor-înțelepți, întruchipate de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și veșminte bogate, suveranii și generalii înfrânți, cu soțiile, copiii și întreaga curte: imaginea puterii distruse de Roma. La apariția lor, mulțimea era în deplin conștientă de ceea ce vedea, plină de mândrie și de ură. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
s-ar fi așteptat ca mașina să fie dotată cu comenzi pentru invalizi și ținându-și picioarele inerte când ne apropiam cu viteză de spatele unui taxi oprit la semafor. În ultimul moment, frâna cu toată puterea, luându-și în derâdere propriul rol de șofer. Comportamentul său în relațiile cu femeile pe care le cunoștea era guvernat de aceleași jocuri obsesive. Lui Helen Remington îi vorbea deseori într-un fel nonșalant și ironic, însă alteori devenea politicos și deferent, confesându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acela pe care nu l-au ars nedreptățile, până la faza de pârjol, numai acela, deci, nu poate suporta, nu poate iubi, nu poate venera, cu atâta patos, sclipirile de soare, ulterioare, din viața sa; numai acela nu poate mânji, cu derâdere și neâncredere, ce, viața,îi oferă, din când în când, sub formă de dar sfânt. De unde - robustețea; de unde - dârzenia și neânduplecarea ta,în fața a tot, ce, prin lovituri și contra lovituri, te au încercat, și, pe care, le-ai parat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de altă dată, păreri de rău mucegăite, strângeri în brațe brăcuite, sărituri întrerupte pe parcurs, nume și prenume nemuritoare, iluzii deșarte, bazaconii de duzină, tragedii închipuite, tatuaje de prost gust, glume nesărate, aduceri aminte cu tardivitate, bosumflări, rețete de înșelăciune, derâderi stafidite și,încă, tare multe de d’al de astea. Din toate câte se aduceau acolo, unele erau cu titlu de publicitate; altele - pentru valorificare, nefiind puține,în unele perioade de timp, nici acelea de recuperare. Doar, că, recuperarea avea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
eu acum puțintel, fiindcă la liceu, nici nu mai aveam loc în cancelarie de atâția adepți ai „democrației” portocalii. Păcat că fiică-mea și ginerele meu sunt tot profesori, dar pentru majoritatea acelor tâmpiți cu carte, numiți acum parcă în derâdere profesori, nu pot să spun decât, doar că așa le trebuie și dacă se poate, un pic și mai rău, ca să le ajungă până la os „democrația” portocalie. Dar chiar dacă dromaderii aceștia, s-ar mai pocăi acum în al doisprezecelea ceas
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
demolate la Paris, care pentru vedere ar fi mai ceva decât o bârnă respectabilă în ochiul lor, ci văd micul pai din ochiul lui Ceaușescu, care modernizând, pe bună dreptate, cloaca împuțită și mizerabilă numită București și alintată parcă în derâdere „Micul Paris”, nu a avut încotro, când s-a împiedicat de 3(trei, nu trei sute) biserici, dintre care două le-a mutat, iar una, care și așa era o dărăpănătură, ce constituia un pericol real pentru siguranța fizică a celor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bine, el n-o să spună niciodată Dan Voiculescu, ci Felix Motanul, nu Sorin Vântu, ci Nuș, nu Ion Iliescu și Bufnița de la Cotroceni (deși nu mai este acolo) și tot așa mai departe găsind pentru fiecare adversar un nume în derâdere care în mod cert la psihologia lejer miștocărească a românului obișnuit se lipește de respectivul în conștiința mulțimii ca marca de scrisoare. Oare nu are nimeni curajul în țara aceasta de mămăligi secular-inexplodabile, să-i spună pe post acestei hahalere
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acoperit mulțumită ocrotirii de care vă bucurați din partea familiei Cerchi, așa cum În urmă cu câțiva ani te-ai sustras justiției mulțumită ocrotirii familiei Cavalcanti. Inchiziția numără deja printre procedurile În curs manuscrisul cărțuliei dumitale, Fiore, cu indecentele sale luări În derâdere la adresa fețelor bisericești. Dante rămase impasibil. În fond, se așteptase ca, mai devreme sau mai târziu, cineva să coreleze acele sonete care făceau aluzii la el, cu toate că avusese grijă să le pună În circulație doar În copii anonime. Însă dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când toate acele discursuri nu erau decât niște pălăvrăgeli sâcâitoare. Dat fiind că noi toți Încă mai plătim faptele străbunului nostru dintâi, se naște Întrebarea dacă nu cumva ar fi procedat mai bine dedându-se la practica lui Onan solitarul. Derâderea dumitale blasfematoare nu ne ajută să Înaintăm pe calea adevărului! interveni Augustino, Înțepat. — Eu spun că Guido Cavalcanti greșește, și Încă mult, reluă Cecco pufnind. Iubirea nu vine din vedere, precum după frumoasele spirite florentine messer Guido, Lapo și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin cunoscută, numită Hydrocotyle asiatica minor, un membru umil din familia buricului-apei, care crește în luncile tropicale ale Asiei. În acea vreme, majoritatea oamenilor de știință din Vest în atenția cărora a intrat cazul lui Lee i-au luat în derâdere pretențiile de longevitate și au disprețuit planta simplă pe care o recomanda, dar câțiva oameni de știință iluminați l-au crezut pe cuvânt și au făcut cercetări. Biochimistul francez Jules Lepine a găsit un alcaloid puternic în frunzele și semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
deplin conștient, de a mă menaja, de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fie binevoitor cu mine. Dar de fiecare dată se întâmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, „Cobaiul lui Dumnezeu”. Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste pasiuni și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe pat, scrisori de amenințare, compuse cu litere tăiate din ziar prin care era anunțat că dacă nu-și ținea gura și-și permitea în continuare să etc. etc. va trage consecințele. Nu dăduse atenție acestor scrisori, le luase în derâdere, le arătase tuturor susținând că erau o glumă proastă a cuiva dintre ei. Zicea că nu pricepe cum poate sta cineva închis într-o sală cu oglinzi, ca o cloșcă în cuibarul ei, clocindu-și într-un deșert gândurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă înfierbânta, mă făcea alt om, pe măsura Laurei. Și poate chiar am fost alt om atunci, cu o existență de împrumut mai adevărată decât cea reală. La început m-a emoționat - eu care nu ezitasem altădată să iau în derâdere emoțiile altora! - metamorfoza ciudată care se petrecea cu Laura, de la o clipă la alta, de cum începea să vorbească despre furtună și despre piloții care înfruntă furtunile. Orice urmă de ironie se topea atunci, ochii îi scânteiau, obrajii i se împurpurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiu de cățea, nu încapi de mine?”, când deodată, poate chiar din pricina acestei porniri, mi s-au luminat nedumeririle. Da, asta era. Nimeni nu suporta, probabil, o dragoste cât de cât adevărată în azilul acela unde totul era luat în derâdere și totul era ratat. Nimeni nu iubea pe nimeni, iar bârfelile și minciuna erau unicul antidot al singurătății. Și mirosiseră, cum miros animalele pericolul, că legătura mea cu Laura avea ceva serios, sincer, nu era una în stilul lui Aristide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci trăgea doar niște lungi înjurături, nerepezindu-se încă la adversarii săi să le bea sângele. - Miliarde de planuri cincinale neîndeplinite! Catralioane de obiective proiectate în derâdere și fără clanțe la uși!! îl îngînă batjocoritor un bagaj suplu, tigrat cu dungulițe negre și argintii, ce purta numele de Relu Înmiresmatul. Arăta destul de înmiresmat. Pe piept îi clănțăneau un soi de odăjdii, iar în dreapta strângea o trestie sugerând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]