1,076 matches
-
sănătății" capătă o semnificație cvasi-morală. În mod asemănător vom proceda pornind de la observația făcută de oamenii de știință cu privire la stabilitatea ecosistemelor și dintr-un trebuie tehnic cu privire la necesitatea păstrării stabilității ecosistemelor vom deriva un trebuie moral cu privire la necesitatea stabilizării ecosistemelor, derivare realizată prin intermediul propoziției condiționale " Pentru a păstra nealterate condițiile naturale de viață trebuie să menținem stabilitatea ecosistemelor". Mai mult decât atât, putem să introducem în ecuație și o propoziție evaluativă, așa cum ar fi aceea că ecosistemele au valoare intrinsecă. De
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
stabilitatea ecosistemelor, atunci trebuie să conservăm diversitatea. • Deci, trebuie să conservăm biodiversitatea. • Pentru că ecosistemele au valoare intrinsecă. Propoziția 2, care conține o normă tehnică pe care o convertim în normă morală deoarece facem apel la interesele și voința noastră, permite derivarea propoziției 3 care conține un trebuie moral, justificat suplimentar prin propoziția 4. Probabil că procedura este criticabilă din punct de vedere logic, dar cred că putem pretinde că cel puțin am arătat, în sensul în care Wittgenstein discută despre etică
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
poate fi apreciată ca o valoare sau putem să acordăm naturii valoare intrinsecă. Natura este frumoasă, ea poate fi contemplată, dar și utilă, este folosită de om ca suport al bunăstării sale. G. E. Moore, critic al erorii naturaliste a derivării lui "trebuie" din "este" acceptă că aprecierea frumuseții naturale este un bun78. • A urma natura în sens tutorial. Putem învăța de la natură, putem fi inspirați de natură, înțelepciunea naturii poate fi o sursă pentru om, în sensul că putem urma
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
viețile celorlalți. De aici rezultă principiul fundamental al moralității, și anume, că este bine să prețuiești și să conservi viața și este rău să o distrugi. Viața este sacră, iar natura este frumoasă. Problema relației dintre știință și etică, a derivării unor consecințe morale din felul de a fi al lumii fizice sau biologice a fost pusă în discuție în sens strict de unii autori pornind de la ipoteza că alegerile noastre morale sunt în relație cu modul în care înțelegem lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
trebuie, de la descriptiv la prescriptiv. Revenim astfel la o problemă teoretică despre care am discutat deja mai sus atunci când am trasat distincția dintre planurile descriptiv și cel normativ în etica mediului. Dacă lăsăm la o parte acest aspect tehnic al derivării unor reguli morale din enunțuri cu caracter universal ale științelor vieții, rămâne atunci de discutat în ce măsură teoreticienii mediului sunt ghidați în construcția teoriei lor de modul de gândire specific științelor vieții. Este evident că științele vieții au adus, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
intrinseci, principiul respectului, analiza drepturilor în termeni de cerințe valide și argumentul în favoarea dreptului la un tratament respectuos în cazul agenților și pacienților morali. Mitul statutului moral privilegiat al agenților morali este spulberat. Din perspectiva teoriei lui Regan este posibilă derivarea a două principii de minimalizare a vătămării entităților cu statut moral, ambele înțelese ca versiuni ale unui utilitarism preferențial al alegerii răului cel mai mic. Astfel, în cazul unui individ vom alege mijlocul care îi aduce cele mai mici vătămări
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
preferabil să vătămăm mai puțin un individ decât să îl vătămăm grav și este preferabil să vătămăm mai puțini indivizi decât să vătămăm mai mulți. În afară de faptul că la nivelul consecințelor practice concluziile lui Regan sunt radicale, el presupune și derivarea lor teoretică din temeiuri indubitabile, de unde rezultă că ar avea statutul unor concluzii care derivă cu necesitate din teoria sa, spre deosebire de teoriile lui Singer și Leopold, care își bazau concluziile și pe observații empirice. Bunăoară, Leopold era chiar sceptic cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
viu al naturii autentice, curate. 12. Persoanele care apreciază natura au o viață mai bună decât persoanele care încearcă să o domine. 13. Viața sălbatică este esențială pentru o societate mai bună. În Sălbăticie este păstrată Lumea" (Thoreau). Premisele și derivările argumentului lui Rolston pot fiecare în parte supuse criticii de pe o poziție externă, însă ele sunt acceptabile din perspectivă internă, specifică unei abordări ecologiste. Singura chestiune filosofică rămasă deschisă în acest argument este trecerea de la considerații privind relația de dominație
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ei de către romani. Se ocupă, de asemenea, de originea numelui comun al românilor dat de alte popoare, acela de „valah”, care, după Enea Silvio Piccolomini, ar fi venit de la numele Flac (generalul roman Flaccus), „hatmanul râmlienesc”. C. arată că această derivare este inexactă, deoarece originea românilor se leagă de cucerirea Daciei de către Traian. Caracterul erudit al operei se vădește și în mulțimea și varietatea surselor utilizate, autorul citând numeroase izvoare antice, medievale și moderne, latine (pasaje din Metamorfozele lui Ovidiu), ungare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286445_a_287774]
-
este reprezentat de transudarea de sânge în cavitatea pleurală. Rezolvarea chirurgicală constă în anastomoza T-T sau mai frecvent interpoziție de proteză de Dacron. Sindromul de furt subclavicular se consti¬tuie atunci când obstrucția porțiunii proximale a arterei subclavii duce la derivarea fluxului sanguin prin artera carotidă, poligonul Willis și returnarea sângelui prin artera vertebrală. Se produce ischemie cerebrală și cerebeloasă. Pentru stabilirea diagnosticului se recomandă examen CT, MRI, ecografie Doppler color, angiografie. Tratamentul constă fie în revascularizare percutanată (angio¬plastie transluminală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a vocabularului limbii române populare: derivarea, compunerea și conversiunea. Alte surse ale lexicului argoului sînt: abrevierile, frazeologia, jocurile de cuvinte: "păsăreasca", cuvîntul-valiză (țuicomicină), calamburul (botanist "naiv", derivat de la "a pune botul", budist "cel care curăță closetul", pisanie "bătaie, anchetă" de la "a pisa", bordeleză "prostituată", sticlar "bețiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COMPOZIȚIE. În terminologia lingvistică, cuvîntul compoziție este folosit uneori ca sinonim al lui compunere, cu semnificația "alcătuire a unei unități semantice cu ajutorul unor elemente ce au autonomie în limbă", deosebindu-se de derivare, care recurge și la elemente lipsite de autonomie. Această trăsătură a unirii de elemente autonome se menține și în cazul a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cînd compoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe terenul limbii, nu prezintă prelucrări pe terenul limbii, rămînînd la stadiul de imitații ale realității. Cuvintele secundare sînt construcții care pornesc de la cele primare și se pot analiza în componente ce reprezintă mijloacele de creație lexicală internă ale limbii (derivare, compune, schimbare a clasei morfologice, abreviere etc.). Din punctul de vedere al conținutului, cuvintele pot fi pline sau instrumente gramaticale. Cuvintele pline sau lexemele, între care se remarcă în primul rînd substantivele, sînt acelea care trimit la realități extralingvistice de la
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
oferite de realitate. Maniera de alcătuire a discursului deductiv nu urmează o schemă unică nici măcar în cazul stilului științific, cel mai apropiat din punctul de vedere al structurării de rigorile logicii. O situație specială este reprezentată în acest caz de derivarea unor ipoteze pornind de la o teorie, ipoteze care, atunci cînd nu-și dovedesc valabilitatea, sugerează o restrîngere a domeniului de aplicare al teoriei. În unele tipuri de discurs, îndeosebi în discursul literar, relația dintre cuvinte stabilită printr-o organizare de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parte, prin faptul că limba romînă, ca limbă romanică, nu se remarcă în mod deosebit prin creații proprii, deși, în afară de compunere, care este mai puțin productivă decît în alte limbi, poate realiza și realizează mereu numeroase elemente lexicale noi prin derivare, conversiune, derivare regresivă, aglutinare, prescurtare etc. Sînt apoi foarte numeroase atribuirile de semnificații, prin metaforă, astfel încît, derivatul furculiță, de exemplu, funcționează în limbă, după model francez, cu o semnificație proprie și distinctă, fără a mai fi perceput ca diminutiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
faptul că limba romînă, ca limbă romanică, nu se remarcă în mod deosebit prin creații proprii, deși, în afară de compunere, care este mai puțin productivă decît în alte limbi, poate realiza și realizează mereu numeroase elemente lexicale noi prin derivare, conversiune, derivare regresivă, aglutinare, prescurtare etc. Sînt apoi foarte numeroase atribuirile de semnificații, prin metaforă, astfel încît, derivatul furculiță, de exemplu, funcționează în limbă, după model francez, cu o semnificație proprie și distinctă, fără a mai fi perceput ca diminutiv al lui
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism poate uza de aspecte ce țin de limbă (precum echiovocul, prolixitatea sau parataxa) ori de elemente extralingvistice, precum premisele false și încălcarea regulilor de derivare ce țin de exigențele silogismului. Prin urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind realizat cu intenția de a manipula și, de aceea, el este atent alcătuit și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, în același timp, rupe legăturile ordinii existente; de asemenea, se identifică o metodă utopică, ce ar consta în a prezenta o stare fictivă de lucruri ca efectiv realizată, cu scopul de a evolua și de a deduce de aici derivările și consecințele ultime. Cît privește esența utopiei ca gen literar, se apreciază că, fiind o descriere a unei societăți imaginare, ea implică o critică subiacentă a societății reale. De asemenea, merită amintită opinia conform căreia din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau de presă, care ar surprinde niște tendințe ale uzului, dar ar putea înregistra și o serie de forme trecătoare, accidentale, eventual cu anumite conotații stilistice. După cum voi arăta mai jos, am decis să selectez în inventar substantivele formate prin derivare în limba română sau cele în care se recunoaște o structură internă, indiferent de proveniență (uneori e dificil de distins între un cuvânt analizabil derivat în limba română și unul împrumutat). Această alegere face ca ponderea împrumuturilor recente în cadrul corpusului
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
xenisme (acele împrumuturi la care există indicația de tip "anglicism", "franțuzism") - anglicisme (198), franțuzisme (28), latinisme (14), hispanisme (14), germanisme (8), italienisme (12), xenisme din portugheză (2), greacă (2), norvegiană (2) și japoneză (1); - creații interne ale limbii române, prin derivare cu prefixe, prefixoide, sufixe, sufixoide, siglare 2. 3. ÎNCADRAREA ÎN TIPARE FLEXIONARE Am urmărit încadrarea substantivelor în tipuri flexionare, potrivit descrierilor curente ale flexiunii substantivale, care țin seamă de finala formei de singular și de cea a formei de plural
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
masculin. Și în uz se preferă uneori masculinul în locul substantivului feminin, chiar dacă ambele sunt înregistrate în dicționar, iar femininul nu are o conotație depreciativă sau ironică. Ponderea de substantive de tip ă-e în ansamblul substantivelor feminine este mare, atât datorită derivării cu sufixele moționale menționate mai sus, cât și datorită faptului că multe împrumuturi sunt adaptate fonetic și morfologic, fiind încadrate la acest tipar. De fapt, majoritatea împrumuturilor feminine fie sunt încadrate la acest tipar, fie rămân neadaptate (vezi infra, call-girl
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
oiconim, patronim). 3.3.3. Tipul iu-ii [ĭu-iĭ]: cele 4 substantive care urmează acest model flexionar sunt formate de la substantive mai puțin recente: antimemorii (plurale tantum), contraserviciu, cyberspațiu, deserviciu. Prin urmare, tipul nu este deloc productiv (în afara compunerii și a derivării de la baze mai vechi). 3.3.4. Tipul Ø-Ø: 8 substantive neutre au aceeași formă la plural ca la singular: avocado 2, cappuccino, chou à la crème, horror, joint-venture, kiwi, mango 2, tiramisu. Majoritatea au finală vocalică. 3.4. Invariabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
preaderare, precomandă, precontract, predeterminant, pregeneric, preinfarct, premergător, preselecție, presesiune, presezon, prespălare; re-: reinserție, reeligibilitate, remixare, relectură; semi-: semianalfabet, semicristal, semicumpănă, semidoctism, semigreu, semipreparat, semiuncială; sub-: subcontract, subcultură, subgrindă, subgrupă, subinginer, subingineră, subredacție; super-: supercampion, supercampioană, supercupă, supermagazin, supermarket, superofertă, supervedetă. Derivarea cu aceste prefixe și prefixoide de la cuvinte anterioare DOOM1 duce la reîntărirea tipurilor flexionare în care se încadrau bazele derivative. Rezultatele acestei statistici trebuie interpretate prin prisma faptului că inventarul nu cuprinde doar împrumuturi (foarte) recente, ci și forme derivate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
care, pe baza datelor clinice și imagistice se poate anticipa cu mare probabilitate că acest obiectiv nu poate fi realizat, este de preferat ca intervenția chirurgicală să se rezume la o simplă biopsie diagnostică, sau la o operație paleativă de derivare a lichidului cefalo-rahidian (ventriculo-cisternostomie, drenaj ventriculo-peritoneal) în cazurile de hidrocefalie obstructivă [1]. Privitor la meningioame strategia diferă în mod evident în funcție de localizare. În general scopul propus este de a realiza o ablație totală a tumorii împreună cu baza de inserție, care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
la fapte, confuzie ce se va perpetua în cadrul tuturor celor trei etape intermediare pe care Popper le identifică, și anume: naturalismul biologic, pozitivismul etic și naturalismul spiritual. Argumentând împotriva acestei confuzii, filosoful susține că, exceptând domeniul semantic 267, e imposibilă derivarea normelor din fapte și explică acest lucru spunând că adoptarea unei norme, deși este un fapt, norma trebuie deosebită de faptul că ea a fost adoptată. Nici cele trei etape caracteristice tranziției de la societatea închisă la cea deschisă nu prezintă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]