1,111 matches
-
lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt și poezie. Volumul aduce un spor vizibil în rafinarea limbajului poetic, în grija cu care, de cele mai multe
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
chinuit cel mai des: moarte, frică, lehamite, greață... La noi convalescența este infinit mai lungă și mai dureroasă decât boala și n-ar fi exclus să facă parte din tine, să-ți dicteze mișcările, ba chiar să te simți pustiu, derutat fără aceste spaime. Neavând de ales, am început cu lehamite și derută această plutire printre neliniști. Le-am scris numele de mii de ori în minte, apoi pe hârtie, pentru că nimic nu se lămurea, nu devenea mai clar.” Este cea
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
și Dolores? Nefiind În stare să răspund la asemenea Întrebări, mă Întorc la Templul Nr. 1, unde noii adepți Își consultă busolele. În formă de lacrimă, albe cu cifre negre, busolele au un desen al pietrei Kaaba În mijloc. Încă derutați de cerințele noii lor religii, acești bărbați nu se roagă la vreo oră prestabilită. Dar cel puțin au aceste busole, cumpărate de la aceeași soră bună care le vinde și hainele. Bărbații se Învârt pas cu pas până când acele busolei indică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sam era amuzant, iar Hettie era gălăgioasă și vorbeau despre bani fără să se teamă că nu-i politicos, așa că ne simțeam bine În preajma lor. Milt și Tessie Îi invitau adesea pe Grossingeri la masă, deși restricțiile lor culinare ne derutau de fiecare dată. De exemplu, mama mea se ducea cu mașina până În capătul celălalt al orașului ca să cumpere carne cușer și apoi o servea cu sos de smântână. Sau sărea peste carne și smântână și făcea plăcintă cu crab. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fusese folosită și pentru chipul lui Jerome (portocaliu și albastru pal În cea mai mare parte), dar În schița generală era ceva brut, ceva bulbucat la nas și ochii mai degrabă sașii, ca niște puncte de lumină. Ceea ce m-a derutat la Început a fost părul negru, fără strălucire, dar mi-am dat seama repede că fusese vopsit. ― Tu ești cea din piesă, așa-i? ― Da. Jerome dădu din cap. Cu ochii mijiți strălucindu-i, spuse: ― O actriță, ai? Exact ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ți-e frică? ― Nu mi-e frică. Obiectul știe că nu-i adevărat. Dar intențiile ei nu sunt malițioase. Nu Încearcă să mă pună la colț, ci doar să mă facă să mă simt În largul meu. Pudoarea mea o derutează. ― Nu știu de ce ești așa de Îngrijorată. Ești prietena mea cea mai bună. Mă prefac că sunt absorbită de revistă. Nu sunt În stare să mă uit În altă parte. Dar pe dinăuntru debordez de fericire. Erup de plăcere, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de beton. La un magazin al Armatei Salvării din Scranton, nu departe de stația de autobuz, mi-am căutat un costum. M-am prefăcut că fac cumpărături pentru fratele meu, deși nu m-a Întrebat nimeni nimic. Măsurile bărbătești mă derutau. Cu discreție, mi-am pus hainele pe lângă mine, ca să-mi dau seama care s-ar potrivi. În cele din urmă am găsit un costum aproximativ pe măsura mea. Părea destul de rezistent și bun pe orice vreme. Pe eticheta dinăuntru scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coaste de la Maritsu. Și când am ajuns acolo, se terminase programul școlar și mi-a dat drumul. S-a făcut liniște câteva clipe în cancelarie. Perir fusese la subsol și plecase de acolo fără a păți nimic. Uimitor! Ceea ce mă deruta pe mine era faptul că primise pedeapsa de la Arvon Mircea, același profesor cu care am purtat eu azi o discuție foarte lungă. Oare îi dăduse special această informație lui François? Știuse, oare, că îl voi accepta la acest consiliu? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ureche. Nu le înțelegeam, căci limba lor îmi era străină și ostilă. Voci în spatele cărora se ascundeau motive și planuri. Se înălțau ca valurile, una după alta, fiecare stingând-o pe cea dinaintea ei. Mă bulversau. Până și Sfetnicii erau derutați și confuzi. Deveneam din ce în ce mai lipsit de apărare în fața lor, din ce în ce mai pierdut. O umbră îmi învăluia mintea năucind-o și nu dorea să plece cu nici un chip. Eram împietrit de groază. O mână m-a prins de umăr și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Citea carte după carte, se uita la televizor, făcea piața, menajul, se plimba la umbra copacilor din parc, ca și cei veniți la cură, fără să vorbească cu nimeni, și asculta fanfara În fața chioșcului, privind În gol. Toate astea Îl derutau. În cursul carierei, cunoscuse ființe, bărbați sau femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide. Dar chiar și aceștia păstrau Întotdeauna o legătură oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
nici o reacție. — Nu-mi place să-l las să fiarbă În suc propriu toată noaptea. Bănuiește că a fost reperat. S-a Întâmplat ceva care l-a Împiedicat să telefoneze. Prezența soției sale la câțiva pași de cabina telefonică mă derutează. Și adăugă, ca un reproș: — Nu spuneți nimic, șefule? — N-am nimic de spus. — Ce-ați face În locul meu? — Nici eu n-aș aștepta. Aș evita să urc sus, unde probabil că acum se dezbracă. Ar fi mai discret dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
afemeiat. Am muncit din greu și, mult timp, am rămas poate destul de naiv. — O pasiune? — Nu știu care e cuvântul potrivit. Descopeream o ființă cu totul diferită de cele pe care le cunoșteam. Hélène mă atrăgea și mă speria. Exaltarea ei mă deruta. — Ați devenit amantul ei? — După foarte mult timp. — Vă amâna? — Nu. Eu ezitam. Nu mai avusese vreo relație Înaintea mea. Dar totul e ceva banal pentru dumneavoastră, nu-i așa? O iubeam. Mă rog, credeam că o iubesc. Nu cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
teritoriul Germaniei. Claudius rânjește cu gura până la urechi. — Îmi p... place, vo... vorbește de el însuși așa cum dorește probabil să-l pom... menească generațiile următoare. Sau mai degrabă contemporanii, pufnește Calpurnius Piso în palmă. Velleius Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius caută sprijin pe lângă Vipsania și Agrippina. — Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina tace nepăsătoare, însă Vipsania se îmbujorează de plăcere. Observă că tânărul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fixați însă asupra lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se oprește lângă cușca de alături, unde se lăfăie o tigroaică imensă. — Mama micuților? întreabă călărețul. Dresorul dă din cap. — E un animal teribil de rapid, șoptește misterios. Germanul se uită derutat la fiara tolănită și apoi la Rufus. — Parcă dormitează. — Moțăie, dar nu doarme, îl corectează Thaos. Glasul i se înalță maiestuos: — E întuneric aici și pentru dihănii s-a lăsat noaptea, cu tainele ei. Strecoară o mână prin grilajul ușii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în Dobrogea în zona Azaclău-Ghecet, guvernatorul otoman, Fahri Bei, se retrage, la 11 iunie 1877, din Tulcea 218. Acesta era însoțit de câțiva notabili ai orașului, care i-au asigurat protecția 219. Anterior debarcării din zona Azaclău-Ghecet, pentru a-i deruta pe turci, comandamentul rus procedase la desfășurarea unor forțe importante în apropierea: Tulcei, Isaccei și Hârșovei 220. În timpul retragerii din Dobrogea soldații turci și cerchezii s-au dedat la distrugeri și jafuri. Acest fapt este menționat, în momentul revenirii la
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nu găsi nimic interesant printre ele. Arătați mult mai bine, Îi spuse ea. O să ne părăsiți În curând. — Da. Pari foarte veselă În dimineața asta. — A, păi sunt. Mă simt de parcă aș putea fi o sfântă. Domnul Frazer fu ușor derutat de această remarcă. — Da, continuă sora Cecilia. Asta aș vrea să fiu. O sfântă. De când eram mică voiam să fiu sfântă. Atunci mă gândeam că dacă mă lepăd de lume și intru Într-o mânăstire o să devin sfântă. Asta voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunt dotați cu gândire și vorbire proprie, unii dintre ei nu conștientizează responsabilitatea lor pentru propria persoană, pentru persoanele cu care vin în contact și pentru mediul de viață în care trăiesc. Niște profitori i-au păcălit și i-au derutat și continuă să-i derute prin obiceiuri tradiționale și cu promisiuni neverificabile, absolvindu-i de orice responsabilitate personală. Responsabilitatea a tot ce se întâmplă este atribuită (transferată) unui personaj cosmic atotputernic, Dumnezeu, care produce tot ce se întâmplă. Până acum
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
diverse forme (în acumulatori de energie electrică sau sub formă de energie termică acumulată sub pământ , în apă sau pietre) și hidrogenul rezultat din hidroliza apei. Cei care vă spun că apocalipsa va fi provocată de Dumnezeu, vă mint, vă derută și vă lasă să continuați să distrugeți viața pe pământ, din neinformare, neștiință, ignoranță sau cu viclenie. Oameni, deveniți responsabili ai efectelor acțiunilor voastre! Mai sunt unele sisteme care „exploatează filonul de aur din mina prostiei (ignoranței) omenești” (Ștefan Zweig
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
că puteam să conduc astfel de aparate. Erau diferite de ceea ce numim noi «vise». Totul era perfect real. Era bine dacă puteam face o distincție clară: «ăsta este vis, diferit de realitate», dar în vis apăreau elemente realiste care mă derutau total: «Să se fi întâmplat în realitate sau nu?». Treptat, nu le-am mai putut separa. Nu știam care era într-adevăr realul. Cred că, dimpotrivă, visele îmi păreau mai reale. Mă aflam în impas. «Care este adevărul? Care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea numeroși. Reacționând instinctiv, fu pe punctul de a face unicul lucru pe care l-ar fi făcut oricare hiung-nu în situația lui: și-ar fi întors calul și ar fi fugit, căutând să câștige ceva teren și să-și deruteze urmăritorii, alergând în zig-zag, după care, s-ar fi întors, căutând să-i lovească din orice unghi posibil. Cât despre oamenii din care, aflați în imposibilitate de a fugi, s-ar fi apărat cum puteau. Trăsese deja de hățuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sfatul acesta dezinteresat făcea nule și neavenite toate câte se întîmplase între noi până acum. Eterna ipocrizie! Eram aproape sincer când vorbeam, poate cu totul sincer. Dar sunt sigur acum că am sfătuit-o să se mărite ca s-o derutez, căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor. Dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un alibi intim pentru apărarea sa. Deoarece Adela, conștientă acum de farmecul ei, îi vorbește de divorț ("Mi-a spus că a știut încă de la început că are să se despartă"), prepuielnicul bărbat o sfătuiește să se mărite "ca s-o derutez, căci mă simțeam ridicol la gândul că fata asta mă privește ca pe un bărbat care suspină după ea și poate gata să-i facă declarații, acum când, prin accentuarea contrastului cu dânsa, simțeam și mai mult nepotrivirea anilor". Un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
interiorității. Adela este un roman, în parte, cu substanță sufletească, perspectiva însă este precumpănitor exterioară, comportamentistă. Impresii, senzații, deliberări țin de un pozitivism al cazuisticii, nu de analiza psihologică. Autorul interpretează, glosează un sentiment, nu-l investighează epic. Ceea ce a derutat a fost noutatea obiectului romanului, confundat cu metoda. Obiectul, într-adevăr, al romanului vizează de atâtea ori sufletul, conștiința. Dar interesează cum este semnalată această lume a in-teriorității. Este prezentată ori reprezentată, punctată, sugerată ori desfășurată în detaliu? Eseizată ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înăbuși sau a-l ascunde vederii. În timp ce doamna de onoare mă urma spre dormitor, unde se găsea telefonul, unchiul tatălui miresei și-a făcut apariția din celălalt capăt al holului. Fața lui păstra același aer de repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost bătuți până ce eu am leșinat. De atunci, nu mai știu nimic de el...!” “Totuși, nu a-ți trecut frontiera...?” “Desigur, Însă pe cea improvizată...!” “Nu Înțeleg...!” “Toate hărțile din zona graniței cu Jugoslavia au fost eronat Întocmite pentru a deruta cutezătorii să evadeze din această imposibilă țară...!! Mai departe, a fost amenajată o falșă frontieră care cum am văzut, duce direct În brațele schinguitorilor...! Ca să reușești totuși să ajungi la acea diabolică capcană, ai de trecut unele examene de ingeniozitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]