652 matches
-
de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă În altă realitate mobila și covorul. - Doamnă, vreau să vă rog ceva... ceva care să rămînă Între noi pentru totdeauna. - Da, domnule judecător! Era vădit emoționată, se vedea În privirea ei ușor derutată. - Doamnă, eu am cunoscut-o pe fiica dumneaei, pe Keti. Eram pe atunci elev de liceu, În ultima clasă, În a opta. - Ea n-a făcut decît șapte clase, de liceu, a murit În iunie, cînd tocmai terminase școala. - Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pretext al meu, o invenție ca să vă pot vizita, pentru că mi-era dor de dumneavoastră... așa deodată. Doream să conversez cu cineva... ZÎmbi. Bineînțeles nu cu oricine. Vă supără că v-am ales partener de conversație? - Vai de mine! răspunse derutat, și despre ce anume să vorbim? - Ei asta! Doi oameni inteligenți au Întotdeauna despre ce să vorbească. Noi, de pildă, să vorbim despre dragoste. - Despre dragoste? - Da, despre dragoste. Ce vă mirați? Dar despre ce-ați vrea să vorbim? despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, va pleca zîmbind, va zîmbi timpului acela, iar noi cîți vom fi În preajmă, derutați, nu vom ști ce-i cu el, pentru că niciodată nu știm ce se Întîmplă În clipa aceea finală, iar eu Îl voi saluta ca pe un ostaș care și-a slujit timpul cu devoțiune, nepîngărindu-și buna credință nici după schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să ții în brațe? Mă ispitise gândul că întreaga ei ființă e numai spirit și că dacă ași fi iubit-o m-ași fi spiritualizat și eu... Izbucnii în râs la acest gând și ei se uitară la mine alarmați, derutați chiar, chipul bucălat și alb al lui Ion Micu se făcu liliachiu. De ce rîdeam?! "Rîde, zise Clara, cu farmecul ei discret de altădată, cu liniștită autoironie, probabil că am spus ceva ridicol!" " Nu poți așa, stante pede, să-i ceri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la masă și Suzy servi ceaiul. Părinții ne asistară. "Auzi, mamă, zise ea, și domnul Petrini spune că fotografia mea de pe pianină e oribilă. Mai rău, cică e funebră!" "Vai de mine, cum se poate!" exclamă doamna Culala, surprinsă și derutată, și se uită la mine așteptând cu neliniște o desmințire. Nu, zisei cu tărie, am spus că tot ceea ce e falsificat nu are viață, fotografia a fost prea retușată, la vârsta aceea fata dumneavoastră sânt sigur că arăta mult mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vedea că face un efort considerabil să exprime exact ceea ce era în ea, fără să mă înșele pe mine și nici pe sine... "Să ne căsătorim, murmură... Cum, pentru toată viața?!!" Și brusc se uită la mine cu o candoare derutată, să-i confirm eu adevărul sentimentului care o stăpânea. "Nuuu! exclamai sarcastic, cum să fie pentru toată viața? Facem o căsătorie pe termen redus, îi spunem oficiantului de la starea civilă... Pe cît? o să ne întrebe. Ei! ce zici, Suzy? Un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
joasă (colecționase vreo 70 de perechi, de la toate firmele mari: Victoria’s Secret, Lormar, I.D. Sarierri, La Perla, Cottonette), o mamă plecată în State la vârsta când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
i-a tras sacul pe cap. V. Două secunde Derapajul nu mai putea fi controlat. Un hățiș de situații neprevăzute invadase planurile mele exacte: acum, suprapunerea arăta monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să opereze modificările. Douăzeci-treizeci de modificări de-astea, și ieșea iarăși Dicționarul; scria pe el: „Nou“, „Îmbunătățit“, „Ultima Ediție“, ca-n reclamele la detergenți. Când se epuizau reclamele, apărea formula magică, de pe vremea lui Ceaușescu: „Revăzut și Adăugit“. Lumea alerga derutată, oamenii cumpărau volumele în demență, doar-doar or vorbi corect. „Robane, hai încoace, să-i studiem pe-ăștia!“ L-am apucat pe Mihnea de mânecă. „Ușor, că nu suntem la teatru. Lasă-mă pe mine-n față.“ Am luat-o înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
om, care de la bun început se uitase cu suspiciune la el și la bocceluță. În cele din urmă, după repetate și precise declarații că este prințul Mâșkin și că trebuie să-l vadă pe general pentru o chestiune importantă, servitorul, derutat, îl introduse alături, într-o încăpere mică de lângă anticamera cabinetului și-l predă unui alt om, care făcea dimineața aici de serviciu și-i anunța generalului pe musafiri. Acest al doilea lacheu era îmbrăcat în frac, avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a impresionat atât de mult, încât pe urmă am visat-o, chiar aceste cinci minute le-am visat. Le măsură încă o dată pe ascultătoarele sale cu o privire iscoditoare și serioasă. — V-am supărat cu ceva? întrebă el brusc, parcă derutat, dar privindu-le totuși pe toate în ochi. — Cu ce? strigară cele trei domnișoare, uimite. Păi, parcă v-aș ține o lecție... Toate izbucniră în râs. — Dacă sunteți supărate, nu mai fiți, spuse el, doar știu și eu că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uneori cu hohote, fără să știe de ce, doar pentru că își asumase rolul de măscărici. Cât despre Afanasi Ivanovici, care avea reputația de vorbitor inteligent și distins și care altădată, la aceste aniversări, conducea conversația, părea acum indispus și chiar întrucâtva derutat, ceea ce nu-i stătea deloc în fire. Restul oaspeților, de altfel puțin numeroși (un biet învățător bătrân, invitat Dumnezeu știe de ce, un ins necunoscut și foarte tânăr, atât de intimidat, încât tăcea tot timpul, o damă volubilă, de vreo patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămășițele din râsul de mai înainte. Fetița nu suportă țipetele și o șterse pe loc la bucătărie; Lebedev chiar bătu în urma ei din picior, ca s-o înfricoșeze și mai mult, dar, întâlnind privirea prințului, care se uita la el derutat, rosti drept explicație: — Pentru... respect, he-he-he! N-are rost... dădu prințul să înceapă. Îndată, îndată, îndată... ca viforul! Și Lebedev dispăru iute din cameră. Uluit, prințul se uită la fată, la băiat și la cel întins pe canapea; toți râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prea timizi: atât de mult se rușina de această faptă care nu-i aparținea, atât de mult se jena pentru musafirii săi, încât în primele clipe nu îndrăznea să-i privească. Ptițân, Varia, Ganea, chiar și Lebedev - toți arătau întrucâtva derutați. Cel mai ciudat era că și Ippolit, și „fiul lui Pavlișcev“ păreau surprinși de ceva; și nepotul lui Lebedev era evident nemulțumit. Numai boxerul stătea absolut calm, răsucindu-și mustățile, dându-și importanță; avea privirea puțin aplecată în jos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Toți ascultau extrem de curioși, mai ales însoțitorii lui Burdovski. IXtc "IX" — N-o să negați, desigur, începu Gavrila Ardalionovici, adresându-i-se direct lui Burdovski, care îl asculta cu greu, holbându-și la el ochii de uimire și fiind evident foarte derutat, n-o să negați și, desigur, nici n-o să contestați la modul serios faptul că v-ați născut exact la doi ani după căsătoria legitimă a mamei dumneavoastră cu domnul Burdovski, secretar de colegiu, tatăl dumneavoastră. Data nașterii este prea ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în veacul de aur nu s-a mai pomenit și, în același timp, vedeți prin om, profunda dumneavoastră ascuțime a observației îl străpunge ca o săgeată. Însă, dați-mi voie, prințe, asta cere explicații, pentru că eu... sunt pur și simplu derutat! Desigur, la urma urmei, scopul meu era să vă cer bani cu împrumut, dar întrebarea despre bani mi-ați pus-o ca și cum nu ați găsi în ea nimic reprobabil, ca și cum chiar așa trebuie să se întâmple. — Da... din partea dumitale, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el pe Ippolit de mâini. Numai uitați-vă la el! Prințe, prințe, de ce nu interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce dispoziții? Nu, rogu-vă; dați-mi voie; eu sunt stăpân aici, deși nu vreau să vă arăt lipsă de respect. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbiți cu mine după ce pleacă toți? îl întrebă el. — Chiar așa, spuse Evgheni Pavlovici, așezându-se deodată pe un scaun și invitându-l pe prinț să stea lângă el. Însă acum mi-am schimbat temporar intenția. Recunosc că sunt întrucâtva derutat, ca și dumneavoastră. Gândurile mi s-au încurcat; pe deasupra, chestiunea pe care vreau s-o discutăm e prea importantă pentru mine, ca și pentru dumneavoastră, de altfel. Vedeți, prințe, măcar o dată în viață vreau să fac o faptă absolut cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
găsească... lucrul pierdut, în cazuri importante și regretabile: vede că nu-i nimic acolo, că locu-i gol, și totuși îl mai cercetează de vreo cincisprezece ori. — Bine, să zicem așa. Totuși cum s-a întâmplat?... Tot nu pricep, bâigui prințul, derutat. Mai înainte mi-ai spus că nu era acolo, că l-ai căutat în locul acela. Ce, a apărut dintr-odată? — Chiar așa, a apărut dintr-odată. Prințul se uită ciudat la Lebedev. — Dar generalul? întrebă el deodată. — Adică, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era pe atunci la Petersburg; de altfel, avea să plece curând din oraș; Belokonskaia era nașa de botez a Aglaiei. „Bătrâna“ Belokonskaia ascultă toate confidențele febrile și disperate ale Lizavetei Prokofievna, nelăsându-se câtuși de puțin impresionată de lacrimile mamei derutate; chiar o privi întrucâtva ironic. Era teribil de despotică; în prietenie, chiar într-una veche de tot, nu putea suporta egalitatea, pe Lizaveta Prokofievna o considera categoric tot o protegée, ca și acum treizeci de ani, și nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Glebov, dar... că... că mai degrabă, atunci... — Înțeleg. Vreți să spuneți că aș fi mai degrabă un Osterman 77 decât un Glebov? — Care Osterman? se miră prințul. — Osterman, diplomatul Osterman de pe vremea lui Petru, bâigui Ippolit, simțindu-se brusc întrucâtva derutat. Urmă un moment de confuzie. — O, n-n-nu! N-am vrut decât să spun, interveni prințul după o oarecare tăcere, lungind cuvintele, că, după cât mi se pare.... dumneata n-ai fi niciodată un Osterman... Ippolit se încruntă. — De altfel, susțin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
efecte ale deficiențelor de educație din familie. Principalele disfuncționalități familiale potențial generatoare de devieri de comportament la copil, potrivit M. Petcu sunt : * divergența metodelor educative aplicate de părinți, îndeosebi în ce privește recompensarea și sancționarea copiilor. În asemenea familii copilul este permanent derutat, descumpănit și tentat să-și caute modele de comportament în afara cadrului familial; * atitudinea hiperprotectoare, excesiv de afectuoasă a părinților este contraproductivă din punct de vedere educativ deoarece duce la iritarea copilului și frânează procesele de maturizare psihică; * atitudinea familială indiferentă duce
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
mai înalte aspirații morale. Sau, pentru a cita pe A. Soljenițîn, cu prilejul decernării premiului Nobel pentru Literatură, literatura este capabilă să comunice o expresie condensată de la o țară la alta, în scopul de a nu mai fi divizați și derutați și ca diferitele noastre scări de valori să coincidă. Scopul final este de a dezvolta în noi o viziune capabilă de a îmbrățișa lumea întreagă. Este semnificativ că astfel de voci se aud și în Est (M. Kundera, de pildă
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]