691 matches
-
domnișoară? -Învățătoarea voastră, îi răspund încurcată. -Nu știi cum mă cheamă? -Ba da ... da` tu ai copii? -Vă am pe voi... -Da` copiii tăi unde sunt? -Încă nu mi i-a dat Dumnezeu... -Tu i-ai cerut? Mă gândesc puțin derutată și constat că fetița avea dreptate, niciodată nu-i cerusem... deși undeva, în adâncul meu speram să se întâmple și asta... Incidentul a trecut neobservat de către ceilalți copii și fetița s-a amestecat repede printre ei, bucuroasă că mai putea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
față o cutie cu fotografii sau să te las să crezi că în realitate ci nu exista decât în mintea mea. Mi-a apărut în față o mână întnsă ferm. Stăteam la masă, într-un local de noapte, singur și derutat. Nici nu știu dacă ieșisem la agățat sau nu. "Sînt Regu Pescu", străbate din capătul celălalt al mâinii o voce la .fel de sigură ca mâna. Așa am cunoscut-o. Directă, țanțoșă, cotropitoare. Ar început să ne vizităm după acea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întîlnit cu civilizația extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. Să se termine cu tot ce era știre de prima pagină. Mă răsfăț cu gândul ăsta, acum când sânt mai derutat ca oricând. Ce ciudat, tocmai acum când făceam o analiză pertinentă a vieții mele de cacat și a singurătății de excepție, mi-a venit în minte ideea asta cu dimineața în care o să dau drumul la televizor și toată lumea o să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
s-au despărțit În condiții mai mult sau mai puțin normale, dar și din aceia care nu dădeau impresia că ar fi Înnebuniți unul după celălalt, dar În timp au dovedit a avea o legătură foarte trainică. Așa că sînt puțin derutat... cum aș putea să aflu dacă fac alegerea potrivită? ─ Dragule, atunci cînd Îți alegi soția, e aproape ca și atunci cînd Îți alegi meseria. Dacă Îți amintești, spuneam că orice tînăr, atunci cînd Își alege o meserie, ar trebui să
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
afară. Aruncați-o în stradă. Zâmbește ușor. În clipa în care zâmbetul atinge apo geul seducției subtile, posesoarea picioarelor strâmbe se uită spre el. Ghinionul ei. Mesajul a fost transmis din greșeală altui recipient. O vede pe femeie zâm bind derutată, o vede cum își mută privirea de la el, cum încearcă să continue conversația plicticoasă cu mustăciosul din fața ei. Dar e clar, picioarele strâmbe au căzut în plasă. Ia să vedem. Unu. Doi. Trei. Femeia îi aruncă din nou o privire
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
știe că femeia e chiar acolo și știe că femeia stă exact în poziția în care el o simte și o știe, pentru că muțenia ei vorbește de la sine și îi trădează teama care i-a înstăpânit ființa. Nebuna e foarte derutată. Nu mai înțelege ce vrea de la ea omul ăsta din lună. Omul ăsta care omoară câini pe pământ. Omul ăsta pe care-l iubește cu o patimă de negăsit în romanele uitate în tren sau în telenovelele uitate în secunda
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ani are? întreabă Sophia. Șase ani. Taximetristul n-are chef de vorbă. Mai are de suportat o oră până să se ducă acasă. La culcare. E obosit și îi e foame. Ce și dorește? întreabă Sophia. Poftim? spune taximetristul puțin derutat. V-am întrebat ce și dorește. Băiețelul dumneavoastră. Ce-și dorește cel mai mult. Taxi metristul se uită la drum și mormăie ceva neclar. Are senzația că femeia asta își bate joc de el. Nu înțeleg la ce vă referiți
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
impresionat dintotdeauna, deși sunt orfan de mic, tata a murit când nu împlinisem încă doi ani, așa că n-a avut când să mă bată. Pe mine m-a bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe pardoseala din piatră cubică a căii largi, identică străzilor din Cernăuți, din Viena sau din Paris, adăstând derutat, printre mulțime de bărbați și de femei, să-și tragă sufletul un pic. Un milițian, în haine de doc albastru, se îndreaptă spre el, controlându-și din mers corectitudinea ținutei, tocul pistolului de la centură și potrivindu-și cât mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici primul n-a fost! Săracii discipoli nu mai îndrăznesc să arunce nici o vorbă, fumează, cu ochii în zare, adică la reclama la excursiile în Turcia care precizează și vizita cu ghid la cel mai mare bazar din Stambul. Sunt derutați: cum ar veni, ei beau de dimineață ceva ce nu există? - Numai mintea voastră atât de puțină și gândirea voastră de rumegătoare, ce zic eu, de căcăreze de iepure, aia-i... asta vă face să vedeți sticla, hârtia, lemnul, piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le dăduseră înapoi îmblînzitorii! Eram uluit și derutat. Ce putea să însemne asta? De necrezut, într-adevăr... După ce mi-am mai venit în fire, m-am gândit la o ipoteză, îmblînzitorii găsiseră, probabil, un vas cu monede. "Poate chiar pe plaja asta", mi-am zis. Nu știau cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din jur nu le recunoștea. Deschidea câte o carte și citea câteva rânduri. Nimic. Nici o amintire. N-avusese niciodată în mână cartea aceea, deși în ea existau semne cu creionul care ar fi putut fi ale lui. Treptat, exasperat și derutat, și-a compus o memorie, un trecut, o biografie, dar false. După care a început să sufere pentru vinile din acest trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis, lăsând o scrisoare în care a explicat totul. Dumneavoastră credeți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vieți. Scumpa noastră țară! Scumpul nostru Regat! Scumpa noastră Republică! dacă în fruntea acestei națiuni s-ar afla un președinte. Virtual tiran. Și eu sunt considerat un despot. Poate, dar am oferit mult. De aceea locuitorii mă iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
misteriosul cu Enro în legătură cu distrugătorul. Gosseyn îl privea calm pe Enro. Venise momentul să-i mai aplice un șoc. - Discipolul nu știe nimic? întrebă. Enro era pe punctul de a vorbi. Fălcile îi pocniră și-l privi pe Gosseyn complet derutat. După un timp spuse: - Așadar, îl cunoști pe Discipol. Ei bine, ajunge. E timpul ca detectorul să ne lămurească un pic despre ce este în capul dumitale. Manevră un contact. Se făcu tăcere în jurul mesei. Chiar și Crang, care ronțăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
vești la care prietenele ei nici nu se așteptau. Cum altfel să le faci să-ți acorde atenție? — O ce? întrebă leigh cu o expresie de nedumerire pe chip. — Ce anume vrei să zici când spui „serviciu”? întrebă Emmy la fel de derutată. — Oh, zău așa! Ce credeți că vreau să spun? Fetele astea o exasperau! E chiar așa greu de crezut că poate avea o slujbă numai pentru că n-a mai avut una până acum? Haidade! Toată lumea muncea; iar ea era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
adolescentul avea În mînă o minge de baschet. Thomas a ieșit din local cu pas rar, s-a grăbit puțin apoi, cît să-i iasă, traversînd la intersecție, lui Juan chiar În față. „Ei, Juan! Ce surpriză!“ Adolescentul Îl privea derutat. Apoi l-a recunoscut. „Mă bucur... Ați găsit adresa?“ „Sigur! Încă o dată, scuzele mele! Am apreciat mult faptul că ai vrut să mă conduci!“ „Am doi colegi În clădirea aceea, merg des... Știu bine locul...“ Înainte ca Juan, probabil, să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Berg, Thomas auzise, În urmă cu vreo doi ani, o poveste care acum dădea de gîndit, avea obiceiul, uneori, să inventeze istorii de necrezut anticarul. Venea cu detalii, cu o seamă de argumente logice, verificabile, pînă la un punct; ascultătorul, derutat, admitea că este posibil așa ceva și, prins În joc, aducea și el un plus de argumente În sprijinul celor spuse de Berg. Scornite. Așa fusese și povestea acestuia despre atacurile mortale prin telefon, ceva cu ultrasunete, puneai receptorul la ureche
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că protestează, fățarnică și atinsă, la rîndul ei, de aceleași mizerii! Ascunsă după Isus! Care o va judeca!...»“ Călătorul era nebun! Ori Berg! Ultima parte a discursului parcă o ținuse Antonia! Berg se Înroșise, privea fix spre Thomas, care ascultase derutat; anticarul chiar redase, fie și aproximativ, tirada călătorului din tren sau Își strigase propriile convingeri, trecute, din precauție, În seama unui necunoscut și acela fictiv? Ori, perfid, doar Încercase să provoace? Berg nu se dovedise niciodată xenofob și nici puritan
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la Thomas: „Ce părere ai de nenorociții care se duc să-și vîndă sămînța la Cryos sau la nu știu ce alte stabilimente?“ Și a plecat, salutînd cu două degete săltate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu-i mergea televizorul. Noi nu puteam participa la discuțiile încinse despre Maastricht, nu le vedeam. Inserție, 2004. Dar nici curiozitatea mea nu era prea mare: Uniunea Europeană era povestea lor, nu a noastră. Noi pe vremea aceea eram așa de derutați și de nici încotro, că nu puteam visa ca Maastrichtul să ne privească. Expresia aquis comunitar nu exista în vocabularul nici unui român. Un elvețian, bărbat bine și cam complexat, mi-a spus: - Vai ce de filosofie știi! Venise la seminar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
morți demult și ne visăm trăind. Și alte aberații. Și atunci cum să mă mai mire faptul că ești un elev... perpetuu! Până când, întrebai tu? Mereu! Îți răspundeam eu. Dar tu cum de ai absolvit școala vieții? Eu îți răspundeam, derutat, că te obosești să judeci tocmai tu, cel mai încet în această activitate firească și țâncilor. Dragul meu, acum vagabondez privind curios pe geamuri la școlari neterminați ca tine. Și ai tăcut (Gustav a tăcut), convins că aveam nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu-i atârne ca niște cârpe în vânt. Poate nu m-a sesizat. Am înaintat. Sunetul pașilor mei era estompat și doar eu îl percepeam. Când eram pe la jumătatea potecii, și-a întors leneș capul spre mine. M-am oprit derutat. Ce urma să se întâmple? Bine ai venit! zise el voios. Eram fără cuvinte. Mă aflam sub pământ, într-o peșteră în care nu știu cum am intrat, cu un moșneag ce părea să aibă douăzeci de ani și deasupra mea trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aveau cum să le vadă! Și atunci, inconștient, o scânteie prinse ființă în mintea mea. O idee. Un plan. Ce nemernicie! Aneriu! exclamasem eu plin de voioșie. Domnii tocmai plecau. Se pare că veniseră în vizită. Se opri în cadrul ușii derutat. Te rog, așteaptă puțin afară până rezolv niște treburi murdare aici. Vă rog să mă lăsați singur, le zisei și celor șapte din încăpere. Vreau să savurez momentul ăsta așa cum se cuvine. Se grăbiră să iasă din cameră. Poate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ridică brusc,teatral,fără să mai aștepte un răspuns pertinent și ieși din încăpere. Gina strigă indignată în urma ei: Domniță,noi salvam căsnicii,nu le distrugem!!! Dan comentă pentru sine. ”E ceva putred în Danemarca”. Gina alergase după Lore.Era derutată. -Ai dreptate.E ceva șubred .A dispărut. Nimeni nu a văzut-o.Nici măcar John... -Parcă am fi eroii unei piese de teatru absurd. Abia aștept să ajung la Poiana Mică. Gina fă-mi legătura cu dl.Liteanu. Amabilă,Gina îl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]