1,786 matches
-
tribul lui Iuda. Figura lui Samson reunește astfel cele două triburi menite să conducă destinul lui Israel. O atare interpretare este reluată, de pildă, de Rabbi Hama ben Rabbi Hanina (sec. al III‑lea). Drept urmare, departe de a reprezenta o descendență detestabilă, tribul lui Dan, prin figura lui Samson, era învestit, la un moment dat, în mediile iudaice, cu toate calitățile mesianice (regalitate luptătoare). Ceilalți creștini din secolul al II‑lea, la curent probabil cu această interpretare, au schimbat radical semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
văzut, relativ inedită în sânul tradiției creștine. Irineu, de la care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate dinainte, grație datelor oferite de Scriptură. Aceeași intenție de a oferi o biografie a Anticristului, cea mai completă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teologii și apostolii sunt în perfect acord în această privință [...]. Atunci când Domnul Isus Cristos a luat trup din sfânta și preacurata Fecioară, a ales seminția lui Iuda din care să se nască [la cea dintâi venire]. Caracterul împărătesc al acestei descendențe este limpede arătat de binecuvântările lui Iacob rostite fiului său Iuda: „Iuda, pe tine să te laude frații tăi, mâinile tale în ceafa dușmanilor tăi. Fiii tatălui tău se vor închina ție. Pui de leu, Iuda! Dintr‑o mlădiță, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
număr se află la Num. 34,14 sq.; Deut. 29,8; Iis. Nav. 4,12: Dumnezeu i‑a alungat din pământul făgăduinței pe Ruben, Gad și jumătate din neamul lui Manase. În secolul al VIII‑lea î.Cr., triburile rămase credincioase descendenței davidice sunt Iuda și Veniamin. Celelalte zece au fost exilate de asirieni. Cf. nota 40, P. Geoltrain, în La Bible. Écrits intertestamentaires, Paris, 1987, p. 1458. . Traducere de P. Geoltrain. * Am trecut în revista principalele pasaje ale literaturii creștine antice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
operă este de o imprevizibilitate cu totul excepțională: pestriță și entropică, deseori de factură avangardist „absurdă”, ceea ce ar autoriza părerea că, în materie de „delir imagistic”, acest poet așa-zis fără înaintași direcți s-ar afla, într-o măsură, în descendența suprarealismului românesc ilustrat de Virgil Teodorescu, Gellu Naum ș.a., ralierea la acest patrimoniu fiind însă amendată de opțiunea pentru postura etică și recursul la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
fată, pe Anastasia. Această Anastasia se va mărita cu Gheorghe Duca. Șerban Cantacuzino a fost însurat cu Maria, fiica clucerului Gheorghe Ghițea, pe care cronicarul Radu Greceanu îl va denunța ca „neguțătoriu de abale”, insinuând o origine umilă, dezonorantă pentru descendența sa (pare a fi fost chiar alogen), și o extracție joasă ce ar putea motiva marile ambiții pe care aceasta le nutrea (căci zice scriitorul că „și alte fumuri mai mari acei muieri îi urla în cap, care toate în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
triumfal care conduce la sanctuar. Cele laterale au servit drept necropolă, dar pictura de pe pereți face să poată fi înțelese și ca spații de inițiere, de instruire, în care privitorul poate învăța nu numai genealogia și faptele sfinților, ci și descendența dinastică a Domnitorului ctitor”13. Boierii i-au urmat pe Domni în înălțarea lăcașelor de rugăciune. Istoria a păstrat numele unor harnici ziditori de biserici și mănăstiri. în țara Românească, șirul (pe care îl reproduc după prețiosul Dicționar... al lui Nicolae
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Meridiane, București, 1975, p. 70. 281. Ion Miclea, Radu Florescu, Hurezi, 1989, p. 22. 282. Ion Miclea, Radu Florescu, op. cit., pp. 21, 22. 283. Nicolae Iorga, Inscripții din Bisericile Românei, fasc. I, pp. 85-86. 284. Vezi și Elie Nicolescu, „Din descendența Craioveștilor”, în Revista pentru istorie, arheologie și filologie, IX, 1903, pp. 200-212. 285. Constantin Rezachevici, „Domeniul boieresc al lui Radu Șerban”, în Studii, XXIII, 1970. nr. 3, pp. 469-491. Vezi și tabelele genealogice anexate de Constantin Rezachevici la vol. I
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se ivise la un moment dat un caz care m-a făcut să mă rușinez de imperfecțiunea cunoștințelor noastre medicale. Fusesem chemat să tratez o doamnă dintr-o familie de prim rang, cea a șeicului Khoasni (familie nobilă cu o descendență străveche), care suferea de o inflamație acută a ochilor; am Încercat să-i tratez afecțiunea potrivit următorului plan antiflogistic complex: luare de sânge, aplicarea unui vezicator, lipitori, calomel, emetic (În doze mici), purgative (senna, manna, sare etc.), prafuri Dover, diverse
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Lahore În 1832tc "Cafeaua, necunoscută la Lahore În 1832" Mi se părea ciudat că nimeni din Lahore nu știa de existența cafelei, și nici de utilitatea ei. Nici măcar fachirii Învățați Aziz Uddin și Nur Uddin, care erau frați și aveau descendență arabă, nu cunoșteau cafeaua decât din cărți, unde apărea sub denumirea de bun131, iar mostra pe care le-am arătat-o În 1832 la durbar a fost prima pe care o văzuseră vreodată; când sosiră englezii Însă, cafeaua deveni bine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care intră oficial În Lahore, Însoțit de benedicțiunea Lordului Cavendish-Bentinck, În ale cărui grații intrase Încă de la debarcarea În India 4. Într-un fel, cosmopolitismul ingenuu dar solid al lui Honigberger nu Îi putea supraviețui mult după 1869, În climatul descendenței sale germane minoritare și la frontiera unei tinere monarhii În care, de pe poziții destul de rigid naționaliste, Hasdeu se declara, tocmai la 24 ianuarie 1871, Împotriva Cauzelor și rezultatelor cosmopolitismului 1, Într-o cultură unde tranziția completă și definitivă la scrierea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
percepție sincretică a lumii, de o concretețe și o acuitate senzorială extreme. Poemele sunt scurte, concentrate, materia poetică se strânge într-un nucleu de masă minimă și densitate maximă. În fond, S. este un (neo)modernist vizionar al „esențelor”, în descendență simbolistă, o structură lirică tensionată, atrasă când de expresionism, când de un imagism de tip oniric, cu metafora cel mai adesea oximoronică. Construcția poemului, în ansamblu, urmează „logica” notației disparate, vizând reconstituirea, din părți dezmembrate, a unei emoții, a unei
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
ieșită din modă în anii ‘80, dar de care autorul nu se va dezice nici mai târziu. O particularitate o constituie lipsa semnelor de punctuație, ceea ce conferă fluență discursului poetic, sugerând spontaneitatea limbajului. Deși, la prima vedere, sintaxa pare de descendență suprarealistă, nu sunt practicate ruptura, insolitul, paradoxul. Textul împrumută din optzecism limbajul colocvial, ludic, ironic și autoironic, cultivă umorul neostentativ și livrescul, are ceva din farmecul unei discuții casnice sau între prieteni, dar transgresează această orientare. Există, în subtext, o
SAVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
cutare aspect particular la micromonografie, apoi la ediții succesive de inedite epistolare și la ediția critică a corespondenței, în fine la reluarea lărgită a biografiei și la sinteza asupra corespondenței literare. Pentru S. istoria literară se justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
literatură și folclor, căci în 1872, la întoarcerea în țară, devine profesor de limba și literatura română la Universitatea din Cluj. Străduințele sale pe plan științific, social sau politic se orientează în direcția afirmării națiunii române. De la catedră propovăduia ideea descendenței nobile a românilor, insuflând discipolilor săi, printre care Petre Dulfu, Virgil Onițiu, Silvestru Moldovan, poate și G. Coșbuc, sentimentul mândriei naționale. Aceleași idei îi însuflețeau și pe membrii Societății de Lectură „Iulia”, pe care S. o inițiază și o conduce
SILASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289668_a_290997]
-
pentru ca în al doilea ciclu, intitulat Un domn suav, să surprindă, păstrând aceeași simplitate - inclusiv la nivelul construcției poemului și al versificației - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibatei „generații în blugi”. Instalându-se într-un univers lexical al purității, în descendența neoromantismului șaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute reminiscențe din Lucian Blaga și Ion Pillat), lui S. îi reușesc mai multe istorioare lirice
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
potrivit unor criterii cronologice sau compoziționale. Cu La porțile nopții, volum de versuri apărut postum (1970), ce reia titlul unui roman anterior, T. se înfățișează și ca un poet al dialogului grav și dramatic cu destinul, cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii pe tema neputinței de a înfrânge timpul și de a fixa în clipă veșnicia. Tot postum a apărut volumul de poeme Cina cea de taină (1996). Motivele predilecte sunt chemările nostalgice, adresate unei iubiri târzii
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
N.N. Tonitza). Se reține în special portretul lui G. Topîrceanu (cu o bună intuiție a psihologiei „personajului”) și acela al bunului său prieten Al.O. Teodoreanu, zis Păstorel. Dar mai înainte de a se încerca în literatură și parcă tot într-o descendență a scriitorilor moldoveni exersați în fața cuptorului și a grătarului, U. a întocmit și o „pravilă” modernă pentru pregătirea vânatului și a peștelui, chiar așa intitulată: Cum să preparăm vânatul și peștele (1966). După bine-cunoscute rețete bătrânești transmise de la o generație
ULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290326_a_291655]
-
rămâne semn sfânt:/ În ce lichid să vâslim/ Spre infinitul cuvânt?”. Dar, în ciuda influențelor ilustre, poemele lasă o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior de baltag/ Astru în veșnic meleag/ Rază în cântecul mumii/ Magnet printre secolii lumii// Buerebista, încă o dată/ Semn crud și
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
concretețea rostirii, a explorării puterilor semnificantului în interfața lui cu „referința”. Pe de altă parte, în povestiri se regăsesc umorul și sentimentalitatea, calități tradiționale ale prozei rurale, aici manifestate într-o versiune deloc desuetă. El însuși revendicându-și o dublă descendență - din Marin Preda și din Școala de la Târgoviște -, U. schițează o autocaracterizare acceptabilă. Din perspectiva subiectelor, dar și a construcției și scriiturii, textele au o diversitate marcată, întruchipând un caleidoscop cu o mare varietate cromatică: piesa titulară, Prunele electrice, este
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
-șef adjunct), Niculae Stoian (redactor-șef, 1983-1986), Mihai Ispirescu (redactor-șef adjunct, 1986-1989), Tudor Popescu (redactor-șef adjunct, 1989), Ion Tipsie (director, 1991-1999), Rodica Tott (redactor-șef, 1991-1996). În acord cu programul implicit în titlu, care o și situează în descendența unei pleiade de publicații satirico-umoristice ce debutează în secolul al XIX-lea, revista îi va „urzica” pe cei „leneși, mincinoși, îngâmfați, birocrați, lăudăroși, parveniți, panicarzi, timorați, zvoniști, pleșcari, servili și alții de aceeași teapă”, precum și diferite aspecte din viața socială
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
un caracter, o psihologie. Se detașează astfel un portret al tatălui, parcă la antipodul lui Moromete. De altfel, apropierea de proza lui Marin Preda nu este întâmplătoare, o geografie umană similară e prezentă la memorialist, chiar și asperitatea stilului trădează descendența și „fibra” comună. Pe măsură ce întâmplările relatate se apropie de vârsta maturității autorului, cartea își pierde savoarea, transcriind parcă un jurnal intelectual, istoria unei mari cariere științifice în lumea medicală, plină de ostilități neașteptate, dar și de nesperate recunoașteri și onoruri
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
unor rude bogate, intră apoi, în Iași, la școala normală de la Trei Ierarhi, iar din 1844 la Academia Mihăileană. Fusese înmatriculat Vasile Alesandrescu, după prenumele tatălui, mult mai târziu adăugându-și patronimul Urechia (Urechiă, Ureche), când își va atribui o descendență din familia cronicarului Grigore Ureche. Bursier la Paris, își ia bacalaureatul în 1856 și se înscrie la Sorbona pentru a obține licența în litere. Ca militant unionist, este director al gazetei „Opiniunea” (Paris), susținând aici, ca și în alte publicații
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
neobservat. El anunța un scriitor înzestrat, frondeur și novator, de o originalitate căutată, dar cu aparențele spontaneității, și în mod cert posesor al unei formule proprii. Poetul a fost înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i s-au evidențiat în special intransigența juvenilă, nonconformismul agresiv, spiritul ludic, dar și relativa insuficiență a suflului liric, caracterul de „exercițiu” (Florin Manolescu opina că poezia lui ar fi „nu un mod de existență, ci
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
noi, literatura „în sensul special”, restrâns, al cuvântului, deci ca artă, de cea în sens „general”, adică de totalitatea scrierilor, indiferent de natura lor. Literatura trebuie să fie în primul rând „frumoasă”. A doua trăsătură a ei, definită în directă descendență pașoptistă, este caracterul național ca sumă a ideilor specifice unui popor, spiritul său general. Totodată literatura este un produs individual, iar din determinarea mai mult sau mai puțin clară a individualității artistului provine originalitatea operei. Atunci când talentul și forța de
XENOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290679_a_292008]