622 matches
-
de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
obosesc mai mult decât dacă ar fi escaladat un munte. Are mai multe întrebări fără răspuns decât certitudini atunci când ușa se deschide și intră doctorul, un om scund, îndesat, cu un zâmbet cald și binevoitor pe față. De sub halatul alb, descheiat la primii doi nasturi, se vede kakiul uniformei militare. Cere surorii medicale fișa de observație. Ei, tinere, cum te simți? Nu prea bine. Ce s-a-ntâmplat? Ai fost inconștient trei zile. Recunosc că ne-ai dat ceva motive de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încearcă să-și arunce mâna peste umerii fetei dar nu reușește și din cauza avântului aproape că se prăbușește de pe scaun. Începe să bombăne și mârâie printre buze o înjurătură. "... mătii de cravată, ce mă strângi!". Lărgește nodul cravatei și se descheie la primii doi nasturi ai cămășii. Cu gesturi împleticite, umple cupa largă a paharului de șampanie cu vodcă până aproape să se reverse și bea tot cu înghițituri lacome. Așa e mai bine! Se șterge la gură cu dosul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gurii. Are chipul întunecat, crispat. Pentru că fascismul, ca orice altă formă de autoritarism, trebuie să dispară. Altfel nu vom fi decât niște simpli figuranți într-un scenariu scris de alții și asta este împotriva oricărei rațiuni a firii. Nicky se descheie la curelușa căștii și cu vârful degetelor își șterge obrazul înnegrit. Când au început bombardamentele asupra Bucureștiului, logodnica mea a plecat împreună cu părinții mei în refugiu. Evident, i-am însoțit și eu. Pe drum, trenul a fost surprins în câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini din trecut. Poartă o pereche de pantaloni din stofă, de culoare gri, cămașă albă descheiată la primii doi nasturi și sacou cam larg pentru trupul lui subțire. Tocmai toarnă citronadă din carafa mare de sticlă în paharele aflate pe masa din fața lor. Lângă licoarea răcoritoare se află un platou cu fursecuri. La apariția lor, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Întreba dacă voința exprimată În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvîrșindu-se În afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca În momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, Îi spusei, În care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, Îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii Într-o mișcare ce nu Întîmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră cîteva luni; mă plimbam cu mîinile la spate În camera În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gît, veneam ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se vadă și seara nu mă mai culcai. Gardianul veni și timp de cinci zile petrecui nopțile în carceră. Ar fi trebuit să mă curăț și m-ași fi curățat dacă gardianului i-ar fi trecut prin cap să-mi descheie cămașa. În a șasea zi îl zării în galerii cu lampa de carbid în mână. Înțelesei: intra cu noi într-o tură de șapte zile. Îmi fu ușor să-l urmăresc după mersul său crăcănat și mai ales după coincidența
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sfârșit te-ai trezit și un viitor strălucit îți stă iar în față. Un viitor strălucit îți stă...Aaiîîaaa.. Chiar așa făcu, așa mă întîmpină în timp ce eu, așezîndu-mă pe scaun în fața lui, îmi coborâi privirea: "Aaîîîaaa!" Crezui că eram descheiat la pantaloni, în orice caz îmi dădui seama că gravitatea mea, capul meu pe sus îi stârnise pesemne exclamația aceasta batjocoritoare. Intensa familiaritate persiflantă și rece a glasului său mă făcu să simt o clipă de senzație netă că pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să mă înseninez, ca în fața fetiței mele care ar fi făcut o poznă, îi descheiai șiretul și nasturii; aici ea își ridică bărbia cu eternul gest reflex de tandrețe și abandon al tuturor copiilor care se știu protejați, și își puse mâna pe umărul meu când își scoase unul după altul pantofii, și ei uzi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pot și eu peste ani să inventez povești și să dau cu ele după loaze, să le bag mințile-n cap (sau poate, dimpotrivă, să le scot). Bineînțeles că, în realitate, nu mi-am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul cămășii îndreptat. Păream onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cizmulițele, după care s-a vârât sub plapumă; peste plapumă, a tras și-o pătură. Tânărul Lupu s-a uitat la mine. „Da.“, i-am confirmat, „Poți să te descalți. Până dimineața, rămânem pe loc.“ S-a aplecat, și-a descheiat șireturile, apoi și-a aranjat pantofii, sub pat: vârfurile egale, spatele lipit la linia parchetului. „Șanuri nu sunt pe-aici?“ L-am ignorat, dar îmi plăcea întrebarea. Oameni de-ăștia, care întreabă de șanuri, nu se mai fac în zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tocmai obișnuit: cu un pumn în gură. Stăteam ca prostul în iarna bucureșteană, cu brațul negriciosului încremenit în aer pe traiectoria invizibilă dintre obrajii mei și umărul lui. Ar fi trebuit să prind aici semnul destinului batjocoritor. Între falangele piticotului descheiat la șliț și mutra mea stâlcită, pe cerul spoit cu bere și-urină, rula-n premieră filmul Anului Nou. Avortonul care mă pocnise-mi arăta viitorul mai clar decât cel mai iscusit dintre astrologii posturilor TV: în rânjetul lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-o la fugă prin piață, urmăriți de câțiva zugravi. „Frumos, nu?“, și-a dus Mihnea mâna la tâmplă. „Depozitul de valori. Neprețuite. Trebuie doar să știi să negociezi.“ „Ce să negociezi și cu cine?“, l-am întrebat într-o doară, descheindu-mă la hanorac. Era o căldură moale și afumată, cum numai în cârciumi găsești. Ca de bumbac. „O să afli tu. Ce face ăla?“ Cezar s-a întors vesel, cu trei beri la piept și-un bocanc lipsă. „Beri pe frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
liceu. În dreptul bufetului, mi-am adus aminte de peticul de ziar promis de inginerul Grosesecu. Nu mi-l dăduse. Sau poate mi-l lăsase și nu fusesem eu atent? Mi-am scos mănușile, ținându-le sub braț și mi-am descheiat hanoracul. Am scos Pif-ul din buzunarul interior și-am început să-l răsfoiesc în grabă. Dintre pagini, pe undeva pe la mijloc, a căzut o bucată de hârtie. Era un colț de ziar. M-am aplecat și l-am ridicat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același timp prea puțin perspicace, care îți insuflă cea mai deplină încredere datorită inocenței sale. V-am mai spus, mult stimate prinț, că nu am pentru el doar o slăbiciune, ci chiar îl iubesc. Subit, se oprește în mijlocul străzii, își descheie redingota, își dezgolește pieptul: „Percheziționează-mă, zice, pe Keller l-ai percheziționat, pe mine de ce nu mă percheziționezi? Așa o cere, zice, dreptatea!“ Îi tremurau mâinile și picioarele, chiar se făcuse alb de tot la față, era cumplit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui caută bizarul sau, în orice caz, inadecvarea logică și de bun-simț. Efectele stilistice sunt deseori surprinzătoare, fie pentru că sfidează prejudecățile pudibonde ale vremii, fie pentru că despoaie motive vechi de emoționalitatea lor și le coboară în derizoriu: toamnă „s-a descheiat încet la sâni” și „și-a lățit în țară rană”, „lumina-și îmbracă mănuși”, dimineața „a venit cu strachina de lapte în răsărit”, anunțând „pasărea de cârpa a luminii”, Dumnezeu „stoarce lămâia lunii” și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
și, dezbumbându-și țoala deasupra, dulcele piept Împodobit ne arătă, făgăduind bine a fi. Asemenea gesturi ne oferă cheia Înțelegerii mirajului exercitat de persoana imperială În mentalitatea românească a epocii. Iosif al II-lea XE "Iosif al II-lea" Își descheie haina parcă anume pentru a-și arăta corporalitatea, pentru a transmite În ochii celor pe care Îi guvernează această imagine paradoxală, extrem de credibilă Însă pentru sensibilitatea omului modern: pe de o parte, un zeu cu puteri magice, pe de altă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dulap cu ajutor; Papucii îi pune la loc în dulap singură; c) Abilități de îmbrăcare / dezbrăcare Își recunoaște hainele, papucii; Se dezbracă și se descalță cu ajutor fiind stimulată în permanență; Poate să se dezbrace de bluze care au fost descheiate sau care se scot pe cap; Își scoate papucii dându-i-se indicații. d) Psihomotricitate Merge singură; Merge pe vârfuri; Urcă / coboară scări; Aleargă fără probleme (din proprie inițiativă); Gest grafic neconstituit; Se cațără; Închide / deschide ușa; Depășește mici obstacole
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
mobilitatea brațului stâng. Acest braț va fi lăsat să balanseze și apoi să execute și alte mișcări în timp ce vioara este ținută în poziție de cântat. Vom cere astfel elevului să pipăie diferite locuri ale corpului său, să-și încheie și descheie nasturii hainei, să-și aranjeze o șuviță rebelă de păr, etc. Aceste mișcări sunt natural, mai grele. Profesorul trebuie să aibe prezență de spirit pentru a prinde vioara din zbor atunci când începe să alunece. Al doilea punct de sprijin al
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
o dată intrat în localul-templu al autorității, vigilentul devine brusc umil, serviabil - comportament de lichea, repet, în armată ai ocazia să vezi des așa ceva. Șeful Poliției Obor: gras, păr ce îi ieșea din cămașa albastră cu urme de sare la subțiori, descheiată la piept. Își dă repede seama că suntem doi copii nevinovați - spusele sale. Se oferă să ne ajute, să obținem autorizația de filmare. Evident, nouă ne-a dispărut tot cheful de a mai face ceva. Amicul meu, de o naivitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
am de jucat un meci la Piatra-Neamț și mi-am lovit genunchiul! mă roteam prin sală dar m-am oprit să-ți explic, sportiv, tam-tamul pe hol, procesele condiționează muzical, fular de mătase pînă la pămînt, mă știe lumea, umblu descheiat la pardesiu, sărbătorile văzduhului la pești în mîl și muzica sferelor prin apă! darabana artizanală în trei, mă oblig cu femeia pe ritmul ei, refac ieșirile pe făgașe, mulți sînt treji, șase pe lîngă sportiv, noi am fost cu steaua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cele de demult ca și cele mai recente, sănătoase, îngrijite, fără coșcoveli, zgârieturi sau mâzgăleli. Pe străzi, oameni puțini, de toate vârstele, îmbrăcați modest, fără cravate și fără pantaloni la dungă impecabilă; cei mai mulți sunt în blugi și jerseuri colorate și descheiate la gât, tăcuți și reci. Mașini puține, chiar foarte puține, la această oră de duminică și nici una care să staționeze pe carosabil ori pe trotuar, ca la noi! Madam Gertrud, unde sunt oamenii cu automobile la această oră, de ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în creștet, dar încă dese deasupra urechilor, îi erau brumate de-a binelea, și-i cădeau în neorânduială pe spate. Purta niște pantaloni reiați, bleumarin și o flanelă de lână naturală, lungă și groasă, peste o cămașă albă din bumbac, descheiată la gât, de sub care ieșea un smoc de păr brumariu, ca și pletele. Când m-am așezat în strană s-a întors ușor spre mine și m-a privit stăruitor. La un moment dat, privirile ni s-au întâlnit. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]