4,161 matches
-
care ți-am povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre traseul dragostei, de câte ori se întâlnise cu acel tip, cum o sărutase prima dată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
ar fi curs rapid precum orele, biografia s-ar fi umflat ca o infecție ascunsă mult timp și care deodată ar erupe. Aceeași noapte i-ar fi cuprins pe amândoi în camerele lor de hotel, scriind. Oricine ar fi putut descifra un alt adevăr în viața sau textul fiecăruia și le-ar fi putut dicta mișcările, le-ar fi spus cuvintele, le-ar fi oferit opțiunile sau le-ar fi imaginat gândurile, dacă ochii mei nu i-ar fi privit cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a fiecărui cuvânt. Dacă nu te decizi, va trebui să te retragi din joc. - preciză vocea caldă. Aici, la noi, nu ajung decât cititorii conștienți de actul cititului-adăugă vocea gravă. Caro de ași - își auzi Gerard propria voce, încercând să descifreze el însuși ce sens ar putea avea sintagma abia rostită. Din nou râsete rebele, proprii unor femei trecute printr-o lungă beție sau prinse cel mult, într-un ungher de încăpere și gâdilate. Specialitatea, autorul cărții și titlul, te rog-adăugă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sau să te simți ofensat din cauza bolii. Mai bine încearcă să captezi mesajul corpului și să-i mulțumești conștiinței tale că ți-a trimis acest mesaj, iar când vei înțelege, e suficient să-ți spui: Te rog, ajută-mă să descifrez mesajul bolii că nu-l înțeleg! Când ai de-a face cu o indispoziție sau o boală, vei reuși să o înfrunți mai bine dacă vei înțelege nu numai cauza fizică ci și cea sufletească (non-fizică)! Boala este o șansă
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mecanică, garantată ferm de producător - cu condiția reviziilor făcute la termen și a unei alimentații echilibrate - pentru a o... Dar Fauvé nici nu mai știa dacă-și dorea cu adevărat s-o tracteze Înfrântă spre oraș ori numai să-i descifreze misterul ascuns În spatele geamurilor Întunecate... Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru a avut privilegiul de-a descifra niște enigme celebre ale fotbalului . Mulți li s-au alăturat celor doi bătrânei care se certau non-stop pe baza fazelor litigioase, formând adevărate galerii. Chiar și fostul ocupant al Casei Albe studia asiduu regulile jocului de soccer, astfel Încât putea fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
preot-comerciant", cu misiuni ereditare dezvăluite autoironic: pe de o parte, "preot, evident, cu pulsiunea paranoidă de a avea un mesaj de transmis omului și umanității, înzestrat cu un fel de super-ego, purtat peste tot, aproape, ca o insignă - un super-ego descifrat cel mai adesea fals ca o trăsătură megalomanică, dar care, de fapt, trădează mai degrabă o oarbă credință în literatură, mai ales în subspecia numită roman", iar pe de altă parte, "comerciant - în sensul de colportor de senzații, idei, vești
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
niște "Note de călătorie - incomplet". E, de fapt, vorba de unsprezece pagini de blocnotes sau, poate, de caiet de școală, cu hârtia îngălbenită, degradată de trecerea vremii, iar textul e vădit scris în fugă și de aceea uneori greu de descifrat. Despre celelalte "două personaje", mă mir că domnul Roatiș n-a fost edificat de scurta introducere din Manuscriptum, care preceda textul publicat acolo acum 14 ani, rămas necunoscut mie și din care putea afla ceea ce, după cum se vede, ar voi
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
un ceai mic! Nu vreau să deranjez. — Dar nu e nici un deranj! protestă Daisy. Poate ghicise că e un pic timid cu femeile, deoarece la vîrsta pubertății, În loc să citească romane pornografice, ca toți băieții de seama lui, el Încerca să descifreze Știința logicii de Hegel. De altfel, taică-său Îi prezisese de pe atunci: mă, dacă mai citești cărți așa groase, o să ajungi un onanist! Pentru Daisy, asta putea constitui un avantaj; e unanim recunoscut faptul că bărbații timizi au succes la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Voi ordona o anchetă, Majestate. Vom lua cele mai severe măsuri față de persoanele vinovate. Nu uitați să-i spuneți domnului Zbignew Bzerzinski de problema aceea a mea, știți dumneavoastră care... — Desigur, desigur... Printr-un curios joc al hazardului, maiorul Smith descifrase misterul convorbirilor dintre Împărat și colonel, iar „rădașca“, destinată inițial să o spioneze pe asistenta doctorului Thomas, ajunsese să-i furnizeze informații de maximă importanță despre rolul pisicilor În traficul de droguri din zona Pacificului. Cu perspicacitatea sa recunoscută și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
propriul său vis ca simplu spectator, știa că soldatul acela nu e propriu-zis soldat, și nici măcar Sri Yukteshwar, așa cum susține, ci purtătorul unui mesaj esențial, deși ocult, deocamdată. Așa Încît Își propuse să țină minte acest vis pentru a-i descifra Înțelesurile, atunci cînd se va ivi ocazia. Cu multă subtilitate, generalul reuși să abată atenția soldatului inamic către niște tablouri de pe pereți, reprezentînd mental diferitele ramificații ale eului. În momentul cînd la fereastră apăru elicopterul pilotat de colonelul Pruritanal, soldatul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chestii slabe, încearcă să-l convingă, dar nu-i merge. I-auzi Părințele, unde altundeva să-și bage dracul coada dacă nu la marfa asta de export? Germania, Franța, reușește să smulgă una din cutii de la locul ei, să-i descifreze dintr-o ocheadă destinatarul, să mor eu dacă acuma n-o să vină și restul peste mine, faceți ceva, puneți alta în locul ei, se impacientează. Hotărîți-vă cel puțin, dom’ comisar, cine dă ordine aici, se obrăznicește magazionerul, văzîndu-l pe Curist cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cehoslovacia, sau refuzînd să boicoteze Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Apropo, spune Poștașul, știți ce zice lumea dom’ Colonel, despre pata rozulie de pe chelia lui Gorbaciov? Că ar fi un semn de la Dumnezeu, un fel de hartă care dacă va fi descifrată va răsturna întreaga ordine mondială. — Sud, sud-est, nord-vest, asta trebuie să fie orientarea, zice Roja, dînd un ocol cortului, trecîndu-i în revistă găurile, petele de noroi și mucegai, trebuie să scăpăm de el, se hotărăște. — Nu credeți c-o să facă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nici un regret. M-am dus pe furiș, l-am recuperat și Îl păstrez cu sfințenie și astăzi. Mă Întrerupe, vrea să mănânce ciuperci umplute cu cașcaval și să bea o bere Hopffen. Nu are Încredere În mine. Încerc să-i descifrez de mult timp trecutul, dar nu reușesc. Afișează o sinceritate care mă sperie și de aceea nu cred că se poate vorbi de adevăr. Are o minte limpede, o privire lucidă, un discurs deschis. O iubesc, dar are momente când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tăcere să Însemne ascultarea atentă a născocirilor lui literare. În adâncul sufletului, Își dădea seama că nu va mai putea să recupereze timpul irosit, că nu va fi În stare să așeze În fața unei mese de lucru zăbovind asupra cuvintelor , descifrând cu ele lumi la care visa. Așa se face, că memoria lui extraordinară așeza disciplinat cuvintele, le păstra cu sfințenie și niciodată nu uita când le dădea drumul cu Înfrigurare să le mai șlefuiască din mers. Avea În depozitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru tine, nu o mai interesează propria sclavie și nici comerțul cu disperări și revolte. ,,Precum Iacov care a Înălțat câte o piatră În amintirea fiecărui moment important al ,,ântâlnirii,, cu Dumnezeu, tot astfel și persoana Îndrăgostită să Înceapă a descifra primele adevărate elemente ale iubirii care se ivește,, ĂMarko Rupnikă. Cincisprezece august, noaptea Ozene-ul n-a mai fost vis, a fost realitate. Eram pe acoperiș având Într-o mână binoclul, iar cu cealaltă ținându-mă de coșul de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ori să-l doneze unui muzeu, dar se temea de eventuale articole În presă, referiri televizate, dată fiind probabil celebritate pictorului. Ar fi fost de-a dreptul suspect să fi mărturisit că are o capodoperă Ă deși el , personal nu descifrase numele artistuluiă, de la o femeie care a fost omorâtă. Iubitorii de artă, imediat ce-ar fi fost expusă pictura, s-ar fi Îmbulzit probabil să-i admire frumusețea . Privise Întotdeauna pictura În chip neprofesionist, fără pretenții de cunoscător, și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Citește a suta oară data În care a fost pictat și silabisește cu evidentă emoție semnătura marelui artist.,, Fiul care s-a născut cincisprezece ani mai târziu, avea aceeași ochi căprui, mari, Întrebători, ca ai tatălui și, de când Începuse să descifreze literele din alfabet, același frison ciudat la vederea lor. Când a intrat În adolescență, noul lor apartament, confort doi Îmbunătățit, În care deveniseră chiriași după o expropriere brutală din casa bunicilor materni, era o În fapt, o mare bibliotecă . Ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-i cunoștea valoarea. Părea că vrea să scape cât mai repede de el.. Ai văzut că mi l-a Întins automat, orbește, când am acceptat să-l cumpăr pe suma pe care-o ceruse. Îmi venea să strig de bucurie, descifrasem semnătura și eram În culmea fericirii. Tabloul era al meu! Îmi era teamă să nu se răzgândească. Se vedea clar că habar nu avea ce vinde. Era fie un hoț, fie un inocent. Dar cum lucrul este Închis, nu avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu sticla și două pahare. — Beți cu mine? Făcând parcă un efort, îmi răspunse cu o privire. Chipul ei, în care identificam acum pentru o clipă o oarecare asemănare cu Palmer, purta o expresie somnolentă pe care n-o puteam descifra. Poate să fi fost pur și simplu oboseală sau poate resemnare. După o clipă spuse: — Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și, urcând scările spre apartamentul lui Georgie, mi-a revenit în minte imaginea stranie a lui Honor Klein stând cu sabia pe genunchi. Imaginea mi-a revenit însoțită de o semnificație pe care, apropiindu-mă de ușa lui Georgie, am descifrat-o ca provenind din faptul că o visasem pe Honor noaptea trecută. Dar visul nu mi-l puteam reaminti. Georgie nu era singură. Când am ajuns lângă ușă am auzit voci și am ezitat înainte de a bate. Scările și palierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-un mod foarte neclar, dar cu multă forță, a început să-și facă loc în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
noutatea lui, și totodată faptul că situația era inevitabilă. Cu siguranță Honor îmi apărea acum ca o prezență inevitabilă, întinzându-se peste existența mea ca însuși orizontul sau ca aripile desfăcute ale lui Satan. Și, cu toate că încă nu o puteam descifra, simțeam în urma mea forța structurii ca de oțel care nu putea duce decât la acest rezultat. Niciodată nu fusesem atât de sigur de calea pe care aveam să o urmez; și singur, acest sentiment îmi dădea o stare de exaltare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mine, iar ochii noștri s-au întâlnit. În ochii ei mari se citea o frământare dar, în același timp, o vitalitate intensă care ar fi putut în orice clipă să se declare o manifestare clară de fericire. Dumnezeu știe ce descifra ea în privirea mea. În acel schimb de priviri ea nu-și putea reprima, acum că-și învinsese emoțiile, etalarea pentru o clipă, cu toată îndrăzneala, a unui sentiment de libertate, de curând dobândită. Îmi spusese odată că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ziar. Mi se părea puțin probabil ca ei să mă vadă. În orice caz, eram dispus să îmi asum riscul. Dincolo de fereastra imensă, avioane luminate treceau încet îndreptându-se spre pistă. În sala încălzită răsunau prin difuzoare glasuri greu de descifrat, adresând comenzi ritmate oamenilor care chiar păreau că le înțeleg. Totul semăna cu sala de așteptare dinaintea Judecății de Apoi. Am băut whisky, ținând ziarul ridicat în fața mea și privind cu atenție, peste marginea lui, punctul final al scărilor rulante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]