821 matches
-
Sala de la Moravuri era goală. Doar Millard și Thad Green stăteau lîngă vestiar, unul lîngă altul. Jack cercetă avizierul de misiuni - În cea mai mare parte fundături - și merse pe ocolite la magazia de materiale, unde se strecură pe furiș. Descuie ușa cu ușurință - era simplu să tragi de un zăvor. Ajunsese la fix: șefimea discuta despre Nite Owl. — Russ, știu că vrei să te bagi. Dar Parker Îl vrea pe Dudley. — E prea instabil cînd vine vorba de negri, șefule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tortură, sînge pe pereți. Nici urmă de Hinton, de Dot, de Dudley și de băieții lui. Ora 1.10 noaptea: nu avea cum să rezolve acum problema Întrebărilor și a răspunsurilor. Conduse amețit pînă acasă, prea zdrobit ca să gîndească. Își descuie ușa, căscînd, și lumina din tavan se aprinse. Ceva cineva Îl Înhăță. Cătușe la Încheieturi. Ed Exley, Jack Vincennes - drept În fața lui. O privire În lateral: Fisk și Kleckner, pupincuriștii de la Anchete Interne, Îi țintuiau mîinile. Exley Îl plesni. Fisk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a tipografiei arăta mulțumitor, așa că făptașul nostru nu i-a dat atenție. Aici am găsit niște chiștoace de țigară Într-o scrumieră. Două mărci diferite. Deci putem bănui că frații Englekling au lucrat pînă tîrziu. Să presupunem că făptașul a descuiat ușa din față, s-a strecurat În vîrful picioarelor și i-a luat ca din oală. Urmele de mănuși de pe canatul ușii de trecere susțin această ipoteză. Intră. Îi convinge pe băieții noștri să deschidă fișetele pe care vi le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-ului. Bud conduse pînă la Arrowhead, merse de-a lungul lacului și găsi casa: drapele În vînt, nici un Plymouth albastru, Packardul lui Lynn pe alee. Sprint pînă la verandă, scările dintr-un salt. Bud sparse un ochi de geam și descuie ușa. Nici o reacție la zgomot - doar camera din față, plină de umezeală, care trăda o cabană de vînătoare provincială. Pătrunse În dormitor. Putoare de transpirație, pete de ruj pe pat. Goli pernele de fulgi, dădu jos salteaua și văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca o promisiune și o împlinire de o viață, sistemul: peratologia. Puteam să dorm liniștit. Nu era ideea aceasta a limitei cheia fermecată cu care puteam să pătrund în gândirea tuturor gânditorilor lumii, ba mai mult, cu care puteam să descui toate încăperile vieții, să le înțeleg, să le explic, să le rânduiesc după cum vreau? Ce beție să poți cuceri lumea nesîngeros, dintre patru pereți, printr-o simplă campanie a gândului, așezat pur și simplu la un birou! Și chiar așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
grădinăritul era noul gen de sex, nu vorbise deloc serios. Sexul era sex. Efectiv. Și ei îi lipsea. A spus ceva de genul că are o grădină de plante medicinale, spuse Jack. Vrei să vedem despre ce e vorba? A descuiat ușa care dădea în spatele casei și la ieșire a trebuit să își aplece din nou capul. Ea l-a urmat în timp ce el mergea înainte, cu spatele extrem de drept, către peticul de iarbă, amuzată puțin de admirația pe care o simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mănâncă? — Siberia, Siberia! Îndată ajunge-n Siberia! Ei încă mai cred că-s bolnav, continuă Rogojin să-i spună prințului, însă eu, fără să suflu o vorbă, tiptil, încă neînzdrăvenit, m-am suit în vagon și iată că mă întorc; descuie poarta, frățioare Semion Semionâci! Lui taică-meu, răposatul, m-a ponegrit destul, știu eu. Însă, ce-i drept, atunci l-am necăjit pe părintele meu din pricina Nastasiei Filippovna, n-am să mint. Numai eu am fost de vină. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mereu; Dumnezeu știe la ce mă gândeam; nu-mi amintesc nici cum am ațipit. A doua zi dimineață m-am trezit după ora nouă, când cineva mi-a bătut la ușă. Cu ai casei am înțelegerea că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci să-mi bată Matriona în ușă. Când i-am descuiat, imediat m-am gândit: cum a putut să intre dacă ușa era încuiată? M-am interesat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nouă, când cineva mi-a bătut la ușă. Cu ai casei am înțelegerea că, dacă eu nu descui ușa până la ora zece și nu strig să mi se servească ceaiul, atunci să-mi bată Matriona în ușă. Când i-am descuiat, imediat m-am gândit: cum a putut să intre dacă ușa era încuiată? M-am interesat și m-am convins că lui Rogojin în carne și oase i-ar fi fost imposibil să intre, pentru că peste noapte toate ușile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien tat la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Eu... Vă mulțumesc, domnule Leonard, zise ea, și cuvintele i se părură ridicole, vocea groasă, nesigură, ca și cum nu ar fi fost a ei. Se depărtă de el, și urcă Împiedecat scările pînă În camera ei; bîjbîi În jurul broaștei Înainte de a descuia ușa și a intra. Așteptă clicul ușii domnului Leonard și, fără să aprindă lumina, traversă Încăperea pînă ajunse la fotoliu și se așeză. Piciorul i se lovise de ceva În trecere și făcuse obiectul respectiv să se rostogolească foșnind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
miște, să stea acolo, nefericit și tăcut. Se uită la domnul Daniels, dorind ca acesta să spună că timpul vizitei s-a terminat, și, În cele din urmă, spre marea lui ușurare, el compară ceasul lui cu ceasul din Încăpere, descuie un dulap și scoase un clopoțel. Scutură clopotul fără tragere de inimă și amestecul de voci se auzi și mai tare. Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe nimeni Înainte, de parcă acest gest o reținea, nu-i dădea voie să se ducă. Mai e puțin, Vivien, repeta Kay. Fii curajoasă. Foarte bine. Aproape că am ajuns. Peste o clipă, ambulanța dădu colțul și se opri. Ușile fură descuiate și deschise larg. Mickey se sui Înăuntru și apăru altcineva În spatele ei, o soră cu o bonetă albă, strălucitoare și diformă În lumina lunii. — Iar tu, Langrish! zise sora. Ei, și ce ne-ai adus În seara asta? Kay se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își întrebase el supușii. Când în sfârșit descuiaseră ușa, descoperiră că Amrita dispăruse. Nu pentru mult timp, dar se întorsese acasă, cu o privire sălbatică, vorbind fără noimă despre copaci și ape năvalnice. Moti Lal n-a aflat niciodată cine i-a adus drogurile și, curând, fata și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui număr foarte mare de drame epice de dragoste, cu pierderi, războaie civile și cuceriri de război. Ocazional, visele îi sunt întrerupte de câte un vizitator. De cele mai multe ori, e vorba de Balraj. Rutina este aceeași. Zornăindu-și cheile, luptătorul descuie ușa, intră, mișcându-se cu stângăcie, se uită prost dispus spre locul în care zace Pran, cu ochii săi roșii, plângăcioși, apoi se întoarce și încuie ușa cu grijă în urma sa. Uneori mai aduce mâncare sau o altă cupă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici? - Nu știu. Zece minute... Cred, se precipită interlocultorul. O nouă bufnitură se auzi dinăuntru. Franciscovich le făcu semn îngrijitorului și paznicului să se depărteze. Trase aer în piept, își ridică din nou arma și apăsă ușor clanța. Ușa era descuiată. Se trase din dreptul ei pentru a preveni riscul de a fi împușcată; văzuse această manevră în NYPD Blue sau poate la vreun instructor de la Academie. Altă lovitură înăuntru. - Nancy, ești acolo? șopti Franciscovich în stația de emisie-recepție. Vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în grabă ultimele scări ce îl despărțeau de ușa apartamentului pe care îl închiriase aici cu doar câteva luni în urmă și care era complet diferit de locuința sa permanentă situată în apropierea orașului Las Vegas, în plin deșert. Malerick descuie în grabă și pătrunse în apartament. După cum vă spuneam, următoarea reprezentație va începe foarte curând. Deocamdată, onorată audiență, puteți discuta în șoaptă cu cei din jurul dumneavoastră despre ceea ce tocmai ați văzut și despre ce ar putea urma. Al doilea număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
O, Doamne Dumnezeule Mare... - Ajutor! Ajutați-mă! Ajutor! Cheile! îl străfulgeră un gând. Vezi pe unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din prima, s-a zis cu mine... Sunt un om mort. Nici nu încetini măcar. Se izbi cu putere de ușa masivă de metal și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din punga de cumpărături câteva șervețele umede și își frecă fața până când nu se mai vedea nicio urmă de ruj sau de machiaj. Îndesă șervețelele înapoi în pungă, iar ananasul fu aruncat într-un tomberon. Găsi o mașină parcată ilegal, descuie portbagajul și așeză cu grijă punga de cumpărături în el. Polițiștii nu s-ar gândi să caute prin portbagajele mașinilor parcate și, oricum, care ar fi șansele ca tocmai această mașină să fie remorcată înainte de întoarcerea proprietarului? Se întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
doua reprezentație, onorată audiență? El personal credea că decursese bine, având în vedere că, din cauza căzăturii sale, protagonistul reușise să scape și să încuie două uși în urma sa. Dar Malerick era pregătit și pentru această eventualitate cu trusa lui de descuiat. Studiase arta deschiderii de lacăte și încuietori pentru câțiva ani. Era una din primele însușiri cu care mentorul său îl deprinsese. Un spărgător folosește două unelte: o cheie de presiune, care este introdusă în încuietoare și care apasă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-l în rol principal chiar pe el, aceasta a presupus legarea sa cu lanțuri și atârnarea cu capul în jos într-un bazin plin cu apă. Avea doar câteva minute pentru a se ridica, a-și elibera gleznele și a descuia lacătul cu care era sigilat bazinul în partea de sus. Altfel, s-ar fi înecat. Bazinul era însă „pregătit” de dinainte. Muchiile de metal, care în aparență doar uneau fețele de sticlă, erau de fapt prevăzute cu mânere pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Porni apoi pe culoar, spre apartamentul cu pricina. Se opri în fața ușii și se așeză în genunchi pentru a-și scoate uneltele. Prima dată, introduse în gaura cheii o bară de tensiune, iar deasupra șperaclul. În trei secunde, yala era descuiată. Deschise apoi ușa, doar atât cât să poată vedea balamalele, pe care le stropi cu ulei dintr-un recipient foarte mic, pentru a nu face niciun zgomot. După alte câteva momente, era deja în holul întunecos al apartamentului. Închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
n-aveam harnașamentul celorlalți. Și-apoi, unii sunt mult mai corpolenți decât mine. N-au cum să te urmeze. ― Nu e același pasaj, explică fetița, nerăbdătoare. Mai e unul. O gură de aerisire desena un dreptunghi sumbru pe perete. Newt descuie grila de protecție și o deschise. Ea se apleca deja pentru a plonja în conductă când Ripley o reținu. Copilul îi aruncă o privire iritată. ― Știu ce fac. ― Sunt convinsă, Newt. Dar acuma n-o să mai fii prima. ― Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a șasea, mă dusesem în vizită la un fost prieten de-a patra și-a cincea, Gelu, pe Socola, dincolo de bariera căii ferate, tot ca să iau o geantă plină cu cărți de aventuri... M-am întors mai devreme, ușa era descuiată, pasul meu ușor, neauzit... În dormitor, pe divanul larg, mama se lăsa sărutată pe gât, într-un abandon dulce, permițând și mâinilor iubitului ei să-i călătorească leneș pe sub fusta largă, subțirică, fremătătoare... da, aproape răsturnată... Dânsul și-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]