802 matches
-
a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat-o la balul bobocilor, că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ușile, se coborâse în ciorapi pe scară și privise în sufragerie pe gaura cheii, unde nu văzuse mare lucru, dar putuse sa facă unele deducțiuni după natura zgomotelor. Apoi, găsind ușa de din dos închisă, fiindcă bătrânul uitase s-o descuie, se urcă din nou în odaia lui Felix și se culcă de-a binelea în patul lui. Tânărului îi spusese că venise de vreun ceas, să-l mai întrebe de una, de alta, și adormise. Felix nu aminti de asta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o ajute. - Am venit s-o îmbăiez pe doamna Patricia! mormăi o femeie ștearsă, fără vârstă, aproape fără chip (în nici un caz c-o mutră de cosmeticiană sau maseoză), care ciocănise la ușă și căreia Pink, ca prin somn, îi descuiase. Spusese s-o îmbăieze, nu s-o spele. Asta avea gânduri mari. Vorbise ca despre un bebeluș. Sau vorbise ca despre un bătrân infirm, neajutorat. 270 DANIEL BĂNULESCU Atunci am înțeles fulgerător că nepotului nostru i se întîmplase o nenorocire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proastă. Ce-l cere ferchezuit pe lumea ailaltă? - Nu, dar ce-or să zică vecinii? - Mai dă-i dracului! Ascultă-mă pe mine. Ține lucrurile de le ai de la el! Or să-ți prindă bine. - Dacă zici dumneata... 288 Nevasta descuie șifonierul de nuc. Hainele pline de molii ale lui Gogu fură întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvînt, geam deschis / CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sînul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră În mine ca un tren În gară” - sînt doar cîteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rîndul lor, cărțile următoare abundă În astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
locutor pare situat mereu la o răspîntie de drumuri, În centrul unei simbolice roze a vînturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară”, „zboruri Întretăiate În cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface În vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore În dicționar, ci numai În discurs”, insistînd asupra caracterului predicativ al metaforei. CÎnd, În Invitație la bal, citim versuri precum: „Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceva dinăuntru se căznea să iasă la lumină. Dar statuia, fie pentru că se simțea pândită, fie pentru că nu era decât ce era, rămase neclintită în aerul care parcă se destrămase. Petrache abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu se trădeze față de ei, se simțea legat de cavaler printr-o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
multe lucruri care i s-ar fi părut de necrezut cu câteva clipe mai înainte. În loc să coboare spre oraș, urcă din nou spre castel. Cum trecuse de al șaselea ceas, Petrache se opri în fața porții, își făcu o cruce mare, descuie și împinse amândouă porțile cât să încapă doi oameni, așezați umăr lângă umăr. Abia apoi coborî spre oraș, silindu- se să nu se uite înapoi. Erau nouă ceasuri. Petrache văzu de departe cum oamenii ies din biserică și se rânduiesc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne facem nevoile, umblam tupilați, cu umerii căzuți și bărbia în piept, de parcă am fi fost în tranșee, hăituiți de obuze. Ușile celulelor erau metalice, dublate cu un grătar de zăbrele. Țac, se deschidea grătarul. Apoi cheia mai groasă descuia ușa metalică. Nu se auzea, apoi, decât curgerea plumburie a apelor freatice, căci fiecare, cu răsuflarea tăiată și urechile ciulite, se încorda să înțeleagă. Și toți numărau în gând. Unu, doi, trei, patru, cinci. Apoi ușa se încuia la loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
celălalt. — Filip... repetă Iacob. — Exact ce-ți spuneam, râse Vocea. — Ce-i cu el ? — Știe să asculte... Oamenii de felul ăsta nu ne sunt de folos. Când sipetele stau încuiate, purtătorii de chei nu sunt buni. Mai ales că unii descuie la întâmplare și dau ba peste una, ba peste alta. Vocea continuă, ghicind întrebarea lui Iacob : — O cheie folosește doar dacă întâlnește încuietoarea potrivită. Și dacă purtătorul de chei se află la o distanță mai mică de un braț. Când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate pentru că ne era rușine de ceea ce trăiserăm și de aceea ne rușinam de noi înșine. Am fost un popor de fantome care nu ne mai găseam chipul adevărat când ne priveam în oglindă. Un popor căruia lanțurile i se descuiaseră zadarnic la glezne, căci se mutaseră de la o ureche la alta și ne zăngăneau în creier, ca un arc de ceasornic smuls din capace. — Aveți un fel ciudat de a vorbi, spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a explodat gazul din mină, l-au înmormântat cu sicriul gol, i-au pus numai niște lucruri și o icoană, să aibă la el. Rada îl așteptă să termine de tușit, apoi o luă înainte, urcă cele câteva trepte și descuie ușa apartamentului. — Mai repede, îl îndemnă, să nu ne vadă madam Gavrilescu, că iar sună la Poliție... — S-a speriat... zâmbi, pentru prima dată, Pavel Avădanei, rămas pe hol. — Păi, dacă te-a văzut că nu te miști toată noaptea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să fac ce vreau. Acuma la ce să mai visez ? Cam asta e diferența, atuncea tânjeam să fiu liber și acuma tânjesc la părul negru de-atunci. Cum o fi mai bine ? — Cel mai bine, socoti Tili, ar fi să descui lacătul ăsta, în loc să te uiți cruciș la el. — Sunteți pregătiți ? întrebă Maca. — E cinșpe septembrie, spuse Jenică. Ziua asta vine mereu prea devreme. Lacătul se desfăcu, iar lanțul șerpui metalic într-o parte. Porțile se întredeschiseră cât să treacă un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cauți pe aici, stimate coleg? Îl întrebă. - Pe dumneata! Ioanide, fără a vădi vreo uimire, redeschise poarta de fier și făcu loc musafirului neprevăzut, căutând să ghicească motivul ce-l determina să-l viziteze, după ce în seara precedentă se întîlnise. Descuie ușa de la vestibul, apoi pe cea de la birou. Dan Bogdan, modest în gesturi, șovăitor de prea multă supraveghere, deși făcând de departe impresia stăpânirii de sine, datorită redusei sale emoționabilități, privi cu interes pereții, tavanul, mobilele. Nu cunoștea noua locuință
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de speranță este bazată pe premisa ca pacientul este blocat de concluziile lui arbitrare. Pacientului nu i-a trecut prin minte să analizeze aceste credințe iraționale. Totuși crescându-i interesul pentru a explora validitatea noțiunilor lui fixiste, terapeutul reușește să descuie acest sistem închis. Introducând "disonanța cognitivă", care demonstrează contradicțiile interioare din sistemul lui de credință, terapeutul poate să deschidă acest sistem închis spre informații și motive corecte. O tehnică este de a introduce dovezi care sunt în contradicție cu credințele
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ca o promisiune și o împlinire de o viață, sistemul: peratologia. Puteam să dorm liniștit. Nu era ideea aceasta a limitei cheia fermecată cu care puteam să pătrund în gândirea tuturor gânditorilor lumii, ba mai mult, cu care puteam să descui toate încăperile vieții, să le înțeleg, să le explic, să le rânduiesc după cum vreau? Ce beție să poți cuceri lumea nesîngeros, dintre patru pereți, printr-o simplă campanie a gândului, așezat pur și simplu la un birou! Și chiar așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
România, vol. 2, Memorii, cutia nr. 203-204, dosare pe țări, CSM, Biblioteca LBJ. Un contract "cu predare la cheie" era unul prin care România cumpăra o fabrică industrială, de la proiect pînă la finisări, astfel încît nu trebuia decît să se descuie ușa și să se înceapă producția. 1150 Telegramă, București către DS, 16 februarie, 1965, 3 p.; dosarul România; vol. 2, Note, cutia nr. 203-204, dosare pe țări ale CSM, Biblioteca LBJ 1151 Raport, p. 50, secțiunea F., Europa de Est, vol. 1
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și Moldovei, a reprezentat o regiune de interferență între fonetisme trace, asemănătoare celor carpice. De altfel, nu putem face abstracție aromâna și meglenoromâna cunosc fenomenul palatizării moldovenești. O limbă sfântă Învârtind cu putere o cheie mare și ruginită, dascălul a descuiat zăvorul de la ușa bisericii din sat. Prin deschizătură, în praful luminat de razele soarelui, s-a furișat cu repeziciune un tropot. Un zgomot greu s-a rostogolit pe podeaua din tinda bisericii, ca un bolovan uriaș prăvălit de pe sprânceana dealului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Înaltă și puternică, cu chip plăcut, care s-a Îndreptat spre oficiul de turism. Purta o rochie de in alb, care Îi evidenția pielea bronzată, sandale din piele și o geantă mare În bandulieră. Părea obosită. Faulques a văzut-o descuind agenția și intrând. A rămas pe loc, privind turiștii care se depărtau pe chei, făcându-și ultimele fotografii ori luând ultimele imagini video printre năvoade și pe lângă bărci, cu portul drept fundal, și largul mării dincolo de șenal. Turiști. Public. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
existențială: " Inimioară, inimioară, / Cum te-aș măcina prin moară, / Să te fac cum ai fost iar. Inimă, pământ și lut, / Eu mi te-aș spăla și-n Prut / Ca să fii ca de demult. / Să-mi găsesc pe cineva, / Să-mi descuie inima, / Ce-ar vedea s-ar spăria, / C-ar citi pân-ar muri / Și tot n-ar mai isprăvi, / Ar citi până la moarte / Și tot nu le-ar găsi toate. / Inimă de putregai, / Cu cuțit am să te tai / Să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lumea binelui și lumea răului: "Cucule cu pene rare, / Nu cânta pe cremănare, / Că plâng înăuntru tâlharii. Du-te-n codru și-i cânta, / Unde lucra mândra mea. / Tu să-i spui, cuce, așa: / Ca să-și vândă rochița, / Să-mi descuie temnița; Să-și vândă mărgelele, / Să-mi deschidă fierele; Să-și vândă mândra și șalul, / Să-mi deschidă cremănarul; / Să vândă boii din jug, / Să-mi dea drumul să mă duc, / Să mă duc în țări străine, / Unde nu cunosc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vie și apă moartă.344 Apariție și dispariția șerpilor sunt fenomene bine determinate în desfășurarea ciclică a timpului, fiind marcate de două fenomene astronomice importante: echinocțiul de primăvară și echinocțiul de toamnă. Astfel, în mentalitatea populară se crede că Alexie "descuie" pământul, la 17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru că el a urzit pămîntul sau l-a măsurat. Dacă ai închide bine puii unei aricioaice și să ncui cu lăcată, mama lor umblă pînă găsește iarba-fierului, cu care, atingînd lăcata, se sfarmă. Aceea o pun hoții în palmă și descuie lăcă țile numai atingîndu-le. Cînd te afumi cu arici scapi de friguri. Grăsimea de arici e bună pentru reumatism. Aripă Femeia în poziție* să nu mănînce aripi de paseri, căci se aripește* copilul. Femeia îngreunată să nu mănînce aripi de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu dai ceva din gură, că-ți dai puterea. Cînd te vei trezi cu gura căscată, [e] semn că te vei îmbolnăvi. Se crede că spre a astupa gurile rele trebuie a cumpăra o lacată nouă, însă nu a o descuia, ci a o pune la crucile a trei drumuri, și cela ce o va ridica, acela va fi vorbit de rău de gurile rele, iară cel vorbit mai înainte va fi dat uitării. Cînd te scodolești* cu acul printre dinți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]