588 matches
-
împotriva principiului federalist. Memorandumul i-a dezamăgit pe adepții mișcării Paneuropene, deși Conferința reprezentanților statelor europene, întrunită la Geneva la 9 septembrie 1930, a luat în dezbatere conținutul acestuia. Înaintea morții sale, survenită în martie 1932, Aristide Briand, dezamăgit și descumpănit, a cerut retragerea proiectului său, sfârșind astfel destinul celei mai frumoase inițiative interbelice de creare a unității europene. Multe dintre problemele interesante apărute în dezbaterile comisiei de studiu privind inițiativele lui Aristide Briand au fost valorificate, în practică, după cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
tonul se însumau deci pentru a produce o impresie ciudată. Adunarea se agită o clipă, apoi se calmează; nu mai era nimic de făcut: sala era forțată. Lamartine, care a ieșit la primul zgomot, reapăruse la ușă cu un aer descumpănit; traversase culoarul central și se întorsese la banca lui cu pași mari, ca și când l-ar fi urmărit un dușman invizibil pentru noi. În urma lui au apărut aproape imediat câțiva oameni din popor; s-au oprit în prag, surprinși la vederea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
istoriei literare, orice procedeu e bun. Nu mai e vorba deci de refuz creator, ci de aglutinare. Erou În vreme ce autorul vânează o rețetă de succes, eroul astfel construit e o ființă păguboasă. Pe parcursul romanului înaintează orbește, iar finalul îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu suntem răspunzători de situația creată de o persoană în plus în spațiul lui. Am sfârșit prin a-l preveni că vom depune plângere la Spațiul Locativ. De fapt, tot ținându-i piept, încercam să-i ascundem cât eram de descumpăniți, fiind conștienți de faptul că nu exista ieșire, căci acest gen de conflicte nu interesa deloc Spațiul Locativ. Ar fi trebuit oare să cedăm dreptul nostru de trecere prin nenorocitul acela de vestibul? Ar fi schimbat oare aceasta ceva din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nici o lege nu se adoptă în cuprinsul ei fără persistența unei minorități potrivnice sau indiferente, recunoscută drept legitimă în poziția ei de alteritate. Rînd pe rînd, valorile care asigurau legătura socială în democrațiile moderne s-au dovedit erodabile, contestate, depășite. Descumpăniți, în căutare de soluții, analiștii și cercetătorii în științele sociale au trebuit să admită că religia de sub a cărei autoritate proclamaseră că democrațiile occidentale ar fi ieșit se dovedește totuși destul de trainică și în această privință: grupuri destul de largi de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ție voie să apari pe post? Ce știi tu? Ai făcut tu pregătire? Ai făcut tu dicție?. M-a bombardat cu diverse critici preț de câteva minute, iar eu nu am apucat să îi răspund nimic. Am plecat acasă complet descumpănită, deși live-ul nu fusese prost, convinsă că niciodată nu voi mai face direct. După câteva zile, șeful meu m-a trimis din nou la direct în ciuda protestelor mele. Și mare dreptate a avut. Aproape o lună mai târziu, același
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
tot felul de detalii: câți oameni sunt în țara aia, ce formă de guvernământ au, ce formă de învățământ au, ce religie etc. A.N.: Te-ai simțit vreodată descurajat să mai faci live-uri? C.Z.: Nu. Mă simt descumpănit când dau live-uri pe subiecte proaste. Și, din păcate, în România se mai fac și lucruri din astea. Subiecte slabe, cum ar fi celebrele live-uri de la grătare cu oamenii care mănâncă sau nelipsitele cazuri Columbeanu, Zăvoranu... Pentru mine
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
nici o lege nu se adoptă în cuprinsul ei fără persistența unei minorități potrivnice sau indiferente, recunoscută drept legitimă în poziția ei de alteritate. Rînd pe rînd, valorile care asigurau legătura socială în democrațiile moderne s-au dovedit erodabile, contestate, depășite. Descumpăniți, în căutare de soluții, analiștii și cercetătorii în științele sociale au trebuit să admită că religia de sub a cărei autoritate proclamaseră că democrațiile occidentale ar fi ieșit se dovedește totuși destul de trainică și în această privință: grupuri destul de largi de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
o cutezanță cam prea masculină"17. Tânăra fată din zilele noastre, adaugă monseniorul Bolo, "vorbește într-un fel care ar face până și o maimuță să roșească". "Îndrăzneala sa a sporit într-atât, încât tinerii domni sunt cei care rămân descumpăniți"18. Un cuvânt, nou-nouț, rezumă prin el însuși situația: tinerele fete au început să flirteze. Un import anglo-saxon? Deci ce s-a întâmplat? Întrebarea îi urmărește, îi obsedează pe contemporani. Și, așa cum se întâmplă adesea când se caută originea unui
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
face parte din rândul acelor femei moderne care se înfățișează "la fel de originale ca însăși Eva, cu totul altfel decât în veacurile precedente, spulberând fără pic de îngăduință repere străvechi". Bărbații se simt în fața lor cu atât mai neliniștiți și mai descumpăniți cu cât se consideră pe ei înșiși ca fiind întruchipări ale "vechiului Adam", deposedați din ce în ce mai mult de puterea și de identitatea lor de către o societate care începe deja să se uniformizeze. Ei percep perioada Belle Époque ca pe una "molatică
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ouă și niște unt să iasă: "Raus!". Când soldatul, roșu de mânie, o întreabă dacă are habar cu cine vorbește, tânără are o sclipire de geniu. Îi răspunde, sigură pe ea: "Dar tu?", spunându-i că era iubita comandantului său. Descumpănit, soldatul nazist părăsește locul fără o vorbă, adică fără să-și mai ceară ouăle. "Să te strici de râs", se felicită tânăra. Datorită BBC-ului, Micheline este mereu la curent cu operațiunile militare și urmărește cu înfocare înaintarea trupelor aliate
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Convins că ține în mână "un sân drăguț și cald", nu pipăise de fapt decât brațul durduliu al partenerei sale, așa cum îl lămurește amicul său Oscie la ieșirea de la cinematograf. Ce confuzie! Și ce gafă! Ne putem închipui cât de descumpănit se simțise tânărul, mai ales în fața tovarășului său, care își atinsese ținta și care mângâiase sânii partenerei sale pe toată durata filmului. Hermie se simte atât de rușinat, atât de "nătărău", încât nu reușește să închidă un ochi toată noaptea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
lecturări de poezie și proza, apoi dezbaterile. Așteptăm să văd dacă vă folosi prilejul pentru a comunica public sosirea unui nou membru în cenaclu. Dar nu, nu a urmat nicio aluzie măcar, nici chiar un gest banal. Eram puțin cam descumpănita, poate pentru că venisem cu multe, multe idei preconcepute, sau poate că interpretasem greșit gestul lui. Mă așteptam la mai multă căldură că într-o familie de prieteni care au idealuri comune. Lăură făcea un mare efort să fie mai comunicativa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Ei?!“, a întrebat autoadmirativ... Profesorul a vrut să citească din nou, dar chiar atunci a intrat o colegă întârziată. El s-a întors mâniat și-a răcnit: „La naiba, nu întrerupeți Poetul!“... Colega, spre marea noastră distracție, s-a retras descumpănită, neștiind cu ce-a greșit. În fine, subiectele erau ușoare, niște generalități, trebuia să fii prost ca să nu scrii ceva... După un sfert de oră, timp în care a continuat să-și recite poeziile în gând, a izbucnit: „Ascultați aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
contestarea divinităților nedrepte (Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei ?), negarea existenței lor și subminarea propriei atitudini de frondă (Dacă zeii nu există, eu ce aștept ? Împotriva cui duc eu războiul ăsta ? - II, p. 52). Descumpănit, confruntat cu imaginea haosului instalat în Delphi o dată cu gestul lui de răzvrătire împotriva autorității divine prin refuzul de a da curs propriului destin, Oedip speră că profeția hărăzită lui n-a fost corect descifrată : Pythia ! Poate că te ai înșelat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Constantinopol împreună cu (hai să-i spunem pe nume) Alice !” „Foarte frumos, Măria Ta, dar ați uitat că de Paști sunteți așteptat de Majestatea Sa Regina ? Este în programul Măriei Tale ca o dată pe an, de Paști, să mergeți la mama.” Descumpănit prințul spune: „Bine, dar mă duc altădată !” „Măria Ta, eu vreau să vă pun o întrebare: oare așa de puțin stă în cumpănă dragostea față de mama și dragostea față de o fetișcană, care azi este, și mâine nu este, iar ca
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
decât armatele, Bizan țul, care aflase la ce trebuia să se aștepte, Îi primi cu răceală pe cruciați și le stabili cvartirul la Pera, pe celălalt mal al Cornului de Aur. Pe măsură ce trecea timpul, Hermann era din ce În ce mai dezamăgit și mai descumpănit. El plecase să-l gonească pe Antichist de la Ierusalim și acum, iată, totul devenise un joc al politicii pe care Împăratul Alexis Comnenul Îl juca cu mai marii cruciaților, pentru a-și asigura supremația În Țara Sfântă. Încet, Încet, Înflăcărarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu care primea poruncile la Curte. Adelheid tăcea. Era prea surprinsă ca să poată scoate vreun cuvânt. Cele câteva clipe de liniște o ajutară să se reculeagă și să-și recapete, cel puțin În aparență, sângele rece, În timp ce ministerialul era din ce În ce mai descumpănit. În sfârșit, spuse: — Ce situație neplăcută, nobilă Adelheid. Nu m-aș fi așteptat să vă Întâlnesc În această stare umilitoare, de prizonieră a domnului Adalbrecht de pe Stouff... Se opri. Își dădea seama că Începuse prost discuția. Totul decurgea altfel de cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu s-a trezit. A repetat gestul ceva mai apăsat. Nimic. Marinica nu se mișca. Din instinct, și-a apropiat botul de al ei pentru a-i simți răsuflarea. Dar prietena lui nu mai trăia: murise. A stat câteva momente descumpănit. Apoi, într-un târziu, înțelegând semnificația tăcerii ei prelungite, s-a ridicat pe verticală în toată înălțimea și măreția lui, scoțând un răget cutremurător, încât toți îngrijitorii s-au repezit buluc la boxă să vadă ce sa-întâmplat. Văzându-l ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
avusese până atunci Moldova. Vara anului 1946. Într-o seară, în timp ce noi stăteam, ca de obicei, în spațiul cu valențe multiple căruia în Moldova i se spune chiler, a intrat deodată bunicul meu Grigore. Mi s-a părut puțin dezorientat, descumpănit, nu era în apele lui. Se uita cu ochi iscoditori, în defensivă, încercând să-și dea seama ce credem noi despre apariția lui inopinată. Această analiză circumspectă a terenului a durat doar câteva secunde. Frații mei nu au fost deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mare poftă, iar Haiduc avea, desigur, și el, partea lui de ronțăit. Prin urmare, nu putea bea apă din pârâiaș. Din reflex, se întorcea din nou la crăticioara lui smălțuită, care era uscată, fără fir de apă. Stătea câteva clipe descumpănit, apoi scotea câteva lătrături puternice, până când bunica îi punea apă, nu însă fără a-l "gratula" cu vorbe de ocară: Și ai măi jăboi, și, țâ s-o făcut săti?? Na! ie di crapâ-n tini șî tacâ-ți fleoanca!! Nu putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
roman de Hemingway); prin 1930, André Malraux se considera ca făcând parte din "generația etică", hotărâtă să schimbe fața lumii. La noi, circula o formulă largă, "generația de sacrificiu", iar Cezar Petrescu invoca într-o povestire (Omul de calcar) "generația descumpănită"; ulterior, contradictoriul Miron Radu Paraschivescu se referea la o "generație patetică...". În cazul generațiilor, nu doar cronologia își spune cuvântul, ci și contextul plurivalent determinând fie acordul, fie dezacordul; intră în acțiune cadrul mobil, arborescent, în care se manifestă subiecții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
psihologii naturiști. Stricăciuni majore fuseseră „neînțelept“ comise. Aveam de-a face cu „neatenții de temut“. Aveam de-a face cu „erori de gândire“ vizând potențialul. Situațiile se „deterioraseră“. Cruzimea era în creștere și nimeni nu putea face nimic. Populației, deși descumpănită, nu-i păsa. Studii încă nepublicate făceau referire la faptul că era vorba de un preț pe care toți trebuia să-l plătim. Oamenii de știință analizau datele la îndemână și trăgeau concluzia că ar trebui să fim extrem de îngrijorați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am mai auzit numele ăsta, înainte de a ne îmbarca pe vapor, dar nimeni nu ne-a spus ce semnifică - și constă în a prezenta, concomitent, câteva happening-uri, independente unul de altul, antrenând grupuri de artiști diferite. O clipă rămân descumpănit. Deasupra noastră, dirijabilul continuă să arunce manifeste. Studioul multiplex în aer liber rulează delirant, pe mai multe monitoare, același film documentar, despre istoria tragică a unei familii de letoni, risipită, de împrejurări dramatice, în necuprinsul Uniunii Sovietice. Filmările alternează, caleidoscopic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la radio cedarea Basarabiei. Rușii o vor ocupa în următoarele trei zile”. În scurt timp strada devine pustie. Mă îndrept și eu în mare grabă spre casă. Găsesc pe părinți descumpăniți și îngrijorați.Hotărâm să ne refugiem și să ne pregătim pentru a pleca, a doua zi, până la prânz cu acceleratul de București. Tatăl meu se îngrijește de acte și de hârtii mai importante. Mama nu știe ce să aleagă, cu
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]