755 matches
-
amuza fără încetare enigma pe care a lăsat-o în sinuciderea casierului Anghelache. << De ce s-o fi omorât Anghelache ? Nici eu nu știu.>>, spunea el de nenumărate ori cu o satisfacție aproape copilărească. Această ,,pointe’’ în chip de ghicitoare îl desfăta tot atât de mult ca și întrebarea tachinantă, dacă Trahanache știa ori ba, că Zoe e amanta lui Fănică’’. Acest: ,,Nici eu nu știu’’ se aseamănă cu răspunsul dat de Beckett cu privire la sensul lui Așteptându-l pe Godot: Dacă aș fi știut
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri veniți din depărtări să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate (unde găsi-vom noi oare auditori mai binevoitori pentru a testa asupra lor valoarea unei asemenea idei propuse?), n-am să mai stau mult pe gânduri și-am să vă desfăt auzul cu o poveste despre un barbar: pentru a-l Întâlni am fost nevoit să umblu mult și să plătesc scump indicațiile care m-au ajutat să-l găsesc. Se arăta oamenilor o singură dată pe an pe malul mării
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al inteligenței feminine este și văduva Piccarda (VIII, 4), care reușește să scape de avansurile unui canonic insistent printr-un șiretlic: îi înscenează o noapte de dragoste, dar introduce în pat pe cea mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri veniți din depărtări să-și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
districtul Fălciu. Acest accident s-a petrecut asupra unei întinderi de pământ de mai bine de zece fălci pe care se aflau 65 de case împreună cu livezile lor și alte dependințe. Astfel, o întindere mare de pământ, care mai înainte desfăta privirile călătorului cu livezile pline de tot felul de pomi roditori, este prefăcută astăzi în ruine, unele din case au ajuns sub pământ, altora deabia li se mai zăresc vârfurile, iar altora le-a dispărut și cea mai mică urmă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de față. S‐ o citiți sănătoși, edili ai municipiului Bârlad ! Față de ediția trecută, volumul de față duce to tuși către 200 de publicații. Cartea este o împlinire a dorului și a dragostei pentru localitatea în care, tânăr fiind, mi‐am desfătat urechile și sufletul ascultând melodia și versurile la poezia Fii gata! care, mai apoi, am înțeles că aparține lui George Tut oveanu: „Copile, iubește‐ți cu sete / Pământul străbunilor tăi...” poezie considerată o adevărată marseilleză românească, cum spunea fostul meu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a făcut senzație și presa a salutat-o drept o capodoperă. Unii au spus că ea era destinul vieții lui Yourcenar. În iunie 1952 i-a fost decernat premiul Femina Vacaresco. Cariera ei era acum asigurată. Toată primăvara s-a desfătat cu noua ei glorie, pe măsură ce se construia o încredere renăscută. Propria ei răsplată a fost să călătorească. A plecat cu Grace în Franța, Italia și Spania și chiar s-a gândit să meargă în Maroc, exact ca în zilele dinainte de
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și o ridicase pe un loc pe care ea credea că îl merita cu prisosință. Nici o onoare nu părea prea mare. Dacă ar fi fost nominalizată pentru Premiul Nobel ar fi acceptat. Nu căuta onoruri dar, când acestea veneau, se desfăta. De ar fi putut s-o vadă acum papa Michel și poate și Grace. Receptarea ei în deceniul de după moarte (1987-1997) ar putea face obiectul unei alte cărți, poate întitulată Destrămarea Margueritei Yourcenar, analizând adulația veșnică a adepților ei pe
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
invers, un resort în plus al parodiei savuroase, atunci când aceasta își alătură comicul reieșind din răsturnările de situație și ironia: "Claudius începu să-și dea ultima suflare, dar nu putea să-și găsească obștescul sfârșit. Atunci Mercur, care fusese mereu desfătat de inteligența aceluia, o luă departe pe una dintre cele trei Parce: Ce, femeie crudă, vei îngădui să fie pus la cazne un om nefericit? Nu va înceta nicicând să fie torturat atâta amar de vreme? Se împlinește acum al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a patra, călugărul Jean invocă divinitatea și își adjudecă totodată dreptul de a participa la iscusita preparare a slăninei, și ea un laitmotiv al scrierii: "Nu-i mai cuminte, Doamne iartă-mă, să ne mutăm cu închinăciunile în sfânta Bucătărie, desfătându-ne cu jocul frigărilor și cu clămpănitul vătraiului? Să luăm îndeaproape cercetare cum se prăjește slănina, cum fierbe ciorba, cum se rumenesc plăcintele, care-i rânduiala felurilor de bucate și ce vinuri s-au ales pentru fiecare fel") din care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adresarea către cititori implică, de fapt, și raportarea jucăușă la modelul anterior: "Mult iubiți cititori de romane și grațioase patroane ale literaturii de aventuri, sunt sigur că fiecăruia dintre dumneavoastră i-a trecut adesea prin minte că romanele care ne desfată au un final nesatisfăcător, încheindu-se oarecum prematur la pagina 320 a celui de-al treilea volum (...). Prin urmare, consider neloială atitudinea autorului atât față de neexperimentatul cititor, cât și față de erou și eroină, de la care își ia rămas bun imediat ce
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și tenta autobiografică care-l anunță pe autorul Confesiunilor. Cu o sinceritate totală, Fericitul Augustin își mărturisește aici propriile neîmpliniri de catehet: „Și pe mine mă nemulțumește aproape întotdeauna discursul meu. Îmi doresc unul mai bun, cu care să mă desfătez adesea în sinea mea, înainte de a-l desfășura în cuvinte sonore. Când însă îmi dau seamă ca e sub nivelul celui știut dinainte, mă întristez, căci limba n-a fost la înălțimea inimii”. Fericitul Augustin ajunge la ideea conlucrării între
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
a predicat mereu această virtute cu orizont ecumenic, care sporește pacea și iubirea în lume. Slujba, împodobită de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor”. În viziunea nicetană, cântarea în biserică
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de o cântare frumoasă, se aseamănă cu un ospăț duhovnicesc, căci „Ce este mai plăcut decât această desfătare? Căci și cu psalmi ne desfătăm, și cu rugăciuni ne răcorim, și cu lecturi ne hrănim. Într-adevăr, după cum unii comeseni sunt desfătați de felurimea mâncărulor, tot așa sufletele noastre se îmbogățesc printr-o lectură felurită și prin cântarea imnelor”. În viziunea nicetană, cântarea în biserică este simbolul credinței, al evlaviei și al iubirii față de Dumnezeu, dar și un îndemn la iubirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a pregătit prin robul său David această băutură care este dulce la gust, prin cântare, și este în stare să vindece rănile păcatelor prin puterea sa. Căci psalmul se ascultă cu plăcere când se cântă și pătrunde sufletul în timp ce-l desfată. Se reține mai ușor când se cântă mai des. Și cele ce severitatea legii nu putea să scoată de la mințile omenești, sunt destăinuite prin dulceața cântării. Căci ceea ce învață legea, profeții și însăși Evanghelia se află meditat într-o dulceață
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
retragă sau să se abțină atunci când alții se dedau plăcerilor. Era de o sensibilitate rar întâlnită, astfel încât, ascultarea unor relatări violente sau cuvinte și expresii îl determina să plângă. La adunări sau la mese, când ceilalți se înfruptau din bunătăți, desfătându-se cu plăceri minore, eruditul dobrogean intervenea plin de tact cu observații de ordin pur spiritual, care îi îmbunătățeau sufletește pe ascultători. Răspundea strălucit la orice chestiune care îi era pusă, dovedindu-se a fi un dialectician de mare vocație
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se regăsește în articolul Despre influența teatrului asupra năravurilor unei nații, nesemnat, publicat în Gazeta Teatrului Național: "...toate clasele societății, toate treptele alerg la teatru ca la o școală de morală, de învățătură și de bună cuviință, unde fiecare poate, desfătându-se să dobândească virtuțile cele mai de trebuință la viețuirea socială."233 Tonul folosit aici este oarecum încărcat de patetism, însă dincolo de aceste accente hipertrofiante date de folosirea adjectivului pronominal toate sau a enumerației, ar fi de remarcat elogiul făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cele create de El: Și a văzut Dumnezeu că sunt frumoase, acum când le-a terminat pe toate și au luat sfârșit și cele din ziua a șasea, când a fost adus la ființă și cel care avea să se desfăteze de toate creaturile, a spus: Și a văzut Dumnezeu toate câte a făcut; și iată că erau bune foarte. Vezi că strângând toate creaturile în cuvântul acesta toate, Dumnezeu a lăudat pe toate cele create de El! Nu s-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
XIX, 9, în PSB, vol. 34, p. 191) „Să presupunem, de asemenea, că există o grădină cu pomi fructiferi și binemirositori, cu multe locuri încântătoare, pline de frumusețe, de balsam și de odihnă și că oricine trece pe acolo se desfătează și se odihnește; la fel este cu sufletele în Împărăția (cerurilor). Toate se bucură și se veselesc, (toate) sunt împărați, domni și Dumnezeu. Pentru că s-a scris: Împărat al împăraților și 84 Domn al Domnilor (Apoc. 17, 14)”. (Sf. Macarie
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Matei, omilia LIV, VI, în col. PSB, vol. 23, p. 632) „Dacă voiește cineva a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacă voiește cineva a se bucura de liniște, primească a fi neliniștit și tulburat. Dacă voiește cineva a se desfăta veșnic și a fi lăudat, disprețuiască-le pe cele trecătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia IV, p. 47) „Locurile de odihnă ale cerurilor nu se moștenesc prin înrudire de sânge, ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
atracția pentru școală. Cu câtă obidă își amintește Ioachim Botez de școala și dascălii săi: Casa în care am pășit la învățătura buchiilor era o magherniță posomorâtă, cu ferestrele către miazănoapte, de unde niciodată nu venea în clasă bucuria dimineților, ce desfată păsărelele în colivie; cu o ogradă strâmtă, umbrită de câțiva copaci fără roadă și ursuzi ca dascălii pe care aveam să-i cunosc apoi vreme îndelungată! Un alt mijloc prin care părinții pot cultiva respectul, dragostea și prețuirea față de școală
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă, sarmale, ciulama, pilaf, musaca). Se desfăta mai apoi cu tutun tras din lulea, cafea, rahat și baclava. La sfârșitul zaiafetului, trăgea un rachiu pentru a-l lua somnul mai repede. Urca în odaie, în cântecul înfiorător al cucuvelei. Își făcea cruce cu limba și scuipa în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sau moartea privită drept în fațătc "Eroul războinic sau moartea privită drept în față" Dar vânătoarea sălbatică este și o metaforă a războiului ca întâlnire cu o alteritate terifiantă. În Regele Ioan, războiul înseamnă acel ceas în care moartea se desfată și petrece în voie și acel loc unde sângele se varsă din belșug. Până și eroul războinic capătă înfățișarea unei veritabile fiare sălbatice. Richard, „leul” neînfricat care își câștigase pe merit faima doborând un leu adevărat și smulgându-i inima
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dezvăluie martorilor din afară, prin simpla lor prezență, o lume care se crede la adăpost, apărată, ferită de indiscreții, ocrotită. Martorului exterior nu îi mai scapă nimic, el devine un voyeur care nu întâmpină nici o rezistență și pe care-l desfată acest acces ilicit la dimensiunea secretă a unui univers ce se crede închis, invulnerabil. Privirii strecurate „prin gaura cheii” îi succede supraexpunerea facilitată de transparența oglinzilor fără luciu. Această transparență trădătoare, atât de prielnică supravegherii, se obține astăzi prin cele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În sursa folosită de Sever - este la fel de mare ca aceea dintre un rege și un porc. Unul stă Într-un loc pe măsura lui, cum este palatul, celălalt se tăvălește În noroi asemenea porcului, se hrănește cu putreziciuni și se desfată cu ele, ori se Încolăcește În vizuina lui, ca un șarpe”4. Natura Luminii este Înțelepciunea, natura Întunericului este nebunia - spune un text maniheist tradus În chineză 5. „Substanțe” sau „principii” (archai), Lumina și Întunericul sînt increate și fără de Început
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]