764 matches
-
prin nădejdea celor viitoare și omoară (copleșește) simțirea durerii prezente”. (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieții) și despre nevoința cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 481-482) „Și chinurile le ducem mai ușor atunci când ne desfătăm cu suferințele pentru credință”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 51, în PSB, vol. 52, p. 294) „Se desfăta sfântul cu bunele nădejdi și se împodobea cu pricina nevoințelor sale, având îndestulătoare
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
PSB, vol. 29, p. 481-482) „Și chinurile le ducem mai ușor atunci când ne desfătăm cu suferințele pentru credință”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre Iacob și despre viața cea fericită, cartea a doua, 51, în PSB, vol. 52, p. 294) „Se desfăta sfântul cu bunele nădejdi și se împodobea cu pricina nevoințelor sale, având îndestulătoare mângâiere prilejul luptelor sale, mai cu seamă că auzea în fiecare zi pe Pavel spunând: În foame și în sete, în frig și în goliciune (II Cor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
decît al altora, ei vor fi în mai mare măsură sensibili la altruismul tău și apți să-și exprime recunoștința cum se cuvine). Or, cine este mai fericit, fie el prinț sau muritor de rînd, decît acela care se poate desfăta la auzul extraordinarelor lui merite și însușiri care-l fac atît de deosebit de semenii lui? Noi cu toții, afirma Pascal, urîm adevărul și pe cei care ni-l spun". Așadar, pentru a întrona în lume domnia iubirii și nu a urii
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
care-și invită oaspetele. Bătălia Pisicuței cu musca e o mostră de epopee burlescă. Măcar acest pasaj merită a fi reprodus pentru a-i refamiliariza pe cititori cu proza lui Hogaș: Nu mă putui totuși opri de a nu mă desfăta o clipă, privind la lupta uriașă ce se încinsese întrea ea și o muscă mare cu spatele lucitoare și verzii care năzuia, numaidecît, să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a uneia din nările ei; și
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
29.08.2003), evlavie (“intrau, pe rând, cu evlavie, în marea moschee”, vlg 2002) și chiar slujbă: “să-i privesc cum se roagă, și de la ușă să ascult slujba” (vlg 2002); “după slujba din sala de rugăciune, evreii s-au desfătat cu bucate tradiționale pentru Rosh Hashanah” (EZ 29.09.2003). După modelul sintagmelor tradiționale existente, se creează firesc unele similare: “mama făcea pregătirile de sărbătoare și de întâmpinare a celor care aveau să iasă de la slujba de Bairam” (vlg 2002
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
literar, fie măcar din rațiuni pragmatice. Dincolo de toposul "captatio benevolentiae", maniera variată în care Antim se raportează explicit la cei care-l ascultau implică strategii estetice. Iată un exemplu: "Aș pohti însă aceste cuvinte să le întinz ca o masă desfătată înaintea dragostei voastre și să vă fac un ospăț sufletesc, după putință, puind în loc de bucate, cu multe feliuri de bunătăți drese, cuvîntul cel de bună vestire și, în loc de băutură veselitoare, să dreg în păharul preaînțeleptelor capetelor voastre cuvîntul cel de
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
îi dă viață. Toate lucrurile vor fi nori Ce și-au închipuit că sunt corp. 4 ianuarie 2007 Mă aflu singur în comun sfârșit, Nu se aude decât mirajul infinitului Ce-mi suflă peste chip. Zile tocmite cu cerul se desfată Ca limbile moarte nepovestite de nori. Mă aflu ca un cerc vrăjit înconjurând pământul. Mă spun în vis, trec prin zicerea umbrelor. Focul mi-e hrană până când Oasele scrumite ale tuturor oamenilor Renasc din măduva mea Pe un pământ de
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
aduna, din rouă, cu ochii-nchiși, lumina. S-au despărțit în soartă, plângând, de două ori: O dată-n gest și fire, ca fete și surori, Apoi se risipiră, în târg, cu două cete, Uitând să se mărite, neștiind să se desfete. Cu sânii trași în zale și spadă sub cătrință, Fecioara-mparte-n lume extaz și suferință. Cealaltă-i precupeață, cu vad și cu cântar, Talerul ei nu fură dar nici nu dă în dar. O, ce nu știe mâna de
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea albastră, el nu mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Țadoc a luat cornul cu untdelemn din cort, și a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiță, și tot poporul a zis: "Trăiască împăratul Solomon!" 40. Tot poporul s-a suit după el, și poporul cînta din fluier și se desfată cu mare bucurie; se clătina pămîntul desfată strigătele lor. 41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței a zis: "Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
cort, și a uns pe Solomon. Au sunat din trîmbiță, și tot poporul a zis: "Trăiască împăratul Solomon!" 40. Tot poporul s-a suit după el, și poporul cînta din fluier și se desfată cu mare bucurie; se clătina pămîntul desfată strigătele lor. 41. Zvonul acesta a ajuns pînă la Adonia și la toți cei poftiți care erau cu el, tocmai în clipa cînd sfîrșeau de mîncat. Ioab, auzind sunetul trîmbiței a zis: "Ce este cu vuietul acesta de care răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
setea până la ploaia următoare. Câteodată, trandafirașul devenea trist și posomorât. Atunci floarea galbenă deschidea ușa veseliei și nu se oprea până când îl făcea să izbucnească în hohote. Era o plăcere să-i vadă chipul cuprins de bucurie și să se desfăteze în cascada râsului cristalin. Ca într-o vrajă, petalele searbăde se înfiorau și rozul prindea nuanțe neînchipuit de frumoase, de parcă ar fi căpătat brusc o dorință nestavilită de viață.. Zilele se petreceau una dupa alta iar grija pentru prietenul roz
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
bucura de spectacol, ar merita să le dovedești ceea ce nu vor să creadă, uimindu-i. Dar așa, te omori și ce însemnătate mai poate avea dacă ei cred sau nu, de vreme ce tu nu mai ești de față spre a te desfăta cu mirarea sau cu căința lor, de altminteri atât de scurtă, spre a asista, așa cum își visează fiecare om, la propria-ți înmormântare. Ca să nu mai fii îndoielnic, trebuie să nu mai fii, pur și simplu. Și oare nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să căutăm cele mai frumoase flori. Cele mai frumoase, abia atinse de roua dimineții. Ai grijă să nu te îndepărtezi prea mult, iar dacă e ceva, fluieri. Cele mai frumoase flori. Abia ieșeau. Erau și copacii înfloriți, iar unii te desfătau cu florile lor galbene, alții doar cu frunzele crude pe care lucea roua de dimineață. Am adunat repede cât am putut și ne-am întors la tractor. Florile miroseau a Dumnezeu, iar parfumul lor umplea văzduhul. - Crezi că o să le
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
din noaptea aceea - omul cu masca vorbea scriind În același timp, iar tonul lui neplăcut suna funest pentru cel căruia i se adresa - n-a părut să aibă tot atâtea scrupule. — Asta-i adevărat, recunoscu căpitanul. Chiar părea să se desfete. Mascatul se opri o clipă cu pana În sus, ca să-i acorde o scurtă privire ironică. — Ce om rău! Și domnia ta? — Eu nu mă bucur să omor. Pentru mine, a lua viața cuiva nu e o plăcere, ci o meserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din orașul acela. Cumplit pentru foamea și simțurile lui întărâtate, căpcăunii îmbucau, sfârtecau și, ce nu puteau să înghită, ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu sau fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
București. Odată cu inaugurarea tunelului Simplon din Alpi, în 1921, ruta Orient Express-ului s-a extins până la Istanbul. Anii 1920 și 1930 au reprezentat perioada de glorie a legendarului tren, când regi și curtezani, celebrități și spioni călătoreau prin Europa, desfătându-se cu cele mai alese vinuri și savurând specialități pregătite de cei mai apreciați bucătari. Vagonul 3425 era folosit în garnitura de tren a regelui Carol II; regele Boris III al Bulgariei, un împătimit al călătoriilor cu trenul, obișnuia să
Agenda2005-40-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284282_a_285611]
-
am trezit luată de pala unui vânt încins. Gura lui de foc în miezul dimineții de iarnă a fost ca becul lui Pavlov. Toată povestea s-ar fi putut sfârși cu o noapte secretă, în care aș fi mototolit cearșafurile, desfătându-mă cu amintirea bărbatului care mi se păruse o clipă îmbietor ca o acadea pe jumătate linsă. Dar a doua zi l-am văzut din nou. Eram în Ruby Tuesday, cu niște tipi din firmă. El stătea la un metru
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
lui. în legendă scria: „Studenții de la Arte discută interpretarea dată de Douglas Shaw Cinei celei de Taină, la deschiderea expoziției de vară a Școlii de Artă din Glasgow“. Thaw se duse cu un exemplar al ziarului în toaletă să se desfete privindu-l. Deși era sătul de tablou, poza publicată îi dădu un sentiment de plăcere vecină cu potența sexuală. Simțindu-se neobișnuit de încrezător, se duse apoi în sala de mese și se așeză lîngă Judy, care-l întrebă prietenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
s-au lungit urechile așteptîndu-l pe micuțul Dumnezeu, fără să înțeleg multă vreme că nu sânt decât un sarcopt săpîndu-mi canale în pielea lui de lumină bătrână, când îngerii îmi populează creierul ca spirochetele, când toată dulceața lumii m-a desfătat și când s-au dus aprilie și mai și iunie - azi, când sub inel pielea mi se descuamează în mii de straturi de foiță de biblie, azi, vivacele și absurdul azi, încerc să-mi pun dezordine-n gânduri și să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
direcția pe care avea să se înscrie artistul. Atitudinea sa venea dintr-o pornire interioară, a unei firi meditative și boeme, atrasă de reverie în mijlocul naturii. El era dintre aceia care se cufundau în peisaj, din dorința de a se desfăta într-o mare liniște și de a surprinde același loc în diferite ore ale zilei. Nemulțumire față de mijloacele clasice de a crea un peisaj, o natură moartă, îl făcea să prefere maniera moderat impresionistă: de a fixa pe pânză vibrațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fost primiți, pe vaporul Dacia, cu toate onorurile și înlesnirile cuvenite. Ne îmbarcăm la Constanța. Iarnă, frig și umezeală. După o noapte de călătorie liniștită, a doua zi în zori, intrăm în Bosfor, cerul se luminează și ochii ni se desfată cu priveliști verzi și însorite de pe ambele maluri. Când și când vasul vibrează parcă ar fi scuturat de friguri la curentele contrarii de apă, ce se produc îndeosebi în timpul iernii. Se lasă ceață, navigăm încet și mereu huind sirena, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-o, pare a zice Jean. I-am pus la punct, timp în care scoate cele 30-40 de talăngi zicând c-o să le pună, iete, ici’șea, pe perete, o să amenajeze el ceva lângă calendarul ăla care, în luna martie, îți desfată privirea cu trei pisoiași abia fătați cu ochii mici, mici... Alexandru Monciu-Sudinschi (Pseudo-biografie clișeizată) Omul de bine Alexandru Monciu-Sudinschi a devenit celebru prin câteva lucruri pe care nu mă voi sfii să le amintesc. A fost, în anii ’70, student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
aprofundarea lor. Dacă poemele puteau fi văzute și ca „lecții de vivisecție În oglindă”, nu o dată și anunțate ca „teze”, „dicționare” etc., de data asta „creierul tânăr, pofticios” află apetituri de mai lungă combustie și, după stăruitoare vânători cărturărești, se desfată În festinuri prelungite, hrănind lent, fără a satisface vreodată, „bruta lucidă, flămândă” a cunoașterii. După Teze neterminate (1991) și Jocurile manierismului logic (1995), au urmat Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), Ionescu În țara tatălui (2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]