10,581 matches
-
mai șocant. Exista o metodă barbară de a-i omorî pe polițiști la închisoarea Făgăraș. Oamenii erau zidiți de vii la o celulă de la subsol și erau lăsați acolo să agonizeze de frig, boală, singurărate și durere. După două-trei săptămâni, desfăceau zidul, îi luau și îi duceau la groapa comună. Când va avea loc lansarea cărții "Martirii Poliției Române" De Buna Vestire, 21 martie, ora 14, Str. Mihai Vodă nr. 17, de Ziua Poliției Române, va fi lansată într-un cadru
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
rabatabilă, de 12 persoane, desfăcută, poate, atunci pentru prima oară, plină cu bucate ca la o nuntă. În capul mesei fu instalat Gheorghe, îmbrăcat cu o cămașă albă, suflecată, descheiată la primii doi nasturi, și 8 purtând încă cravata vișinie, desfăcută pe jumătate, pe care refuzase să o scoată. Părea să fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina și Mihai, fiecare în mână cu câte o pungă de bomboane
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fie conștient că nu îi stătea deloc rău. Radia mulțumire și sănătate. Pe fiecare genunchi îi picoteau nepoții, Alina și Mihai, fiecare în mână cu câte o pungă de bomboane și un pachet de gumă, pe care refuzaseră să le desfacă, așteptând să o facă a doua zi, în prezența prietenilor de joacă. Copiii erau fericiți, nu mai avuseseră un asemenea dar, de altfel, nu mai văzuseră decât în filme un pachet plin cu gume de mestecat. Primiseră toți cadouri deosebite
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vecini apele-s tulburi, sindicatele din Polonia parcă au înnebunit... Băură fără să ciocnească. Gheorghe se uită la musafir, fără să-i răspundă. Mai turnă un rând. Scoase apoi un pachet de țigări din geantă, tot Kent, dar nu-l desfăcu. Încerc să-l las, dar nu pot, tu parcă fumai, nu? E greu, Ioane, foarte greu, rămâne între noi, vor să pună mâna pe Europa... Șarpele a început să ridice capul, iar Gorbaciov... rusul tot porc rămâne... La noi, sperăm
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
vrut să cumpăr eu ceva, dar am dorit să nu te superi, știu că ai urât băutura... Chiar simt nevoia să beau ceva, să uit de toate și de toți... De mine în primul rând. Când luă sticla să o desfacă, degetele celor doi se atinseră. Ale Elenei erau reci, ale fostului soț calde și moi. Mulți ani, Elena, măcar tu să fii fericită! îi ură blând Gheorghe, privind-o în ochi... Eu am ratat totul. M-ai întrebat de Ilona
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a spus nimic, doar s-a uitat lung la mine și a oftat. Ne-am așezat la masă, față în față, și am început să mâncăm. Am deschis și televizorul; Ion Iliescu se adresa românilor. Nu ne-a interesat. Am desfăcut o sticlă de șampanie, după care am dansat. „Elvira, acesta este ultimul nostru revelion, eu trebuie să plec, aici mă simt mai străin ca niciodată. Tu trebuie să rămâi, ești încă tânără, ai viața în față”... „Vorbești tâmpenii, Victoraș, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea, iar apoi m-a rugat să-i aduc cărțile aruncate într-un colț al camerei. „Te rog să le aduci, să nu creadă acești bețivi că m-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Mă întreb cu voce tare: „Ce mă fac?“ Ideea care-mi vine nu e rea, deși puțin cam incomodă pentru o femeie. Îmi dau jos și a doua cizmă. Scot sticla din geantă. Rup poleiala, scot colivia de sârmă și desfac cu mare atenție dopul de plută. Pâââccc! Liftul se umple de un par fum plă cut, îmbătător. Duc sticla la gură și trag o dușcă. Doam ne, ce bună e. Mă pun pe băut. Sorb cu sete, cu plăcere și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mai ales de nevoie. Trebuie să golesc sticla cât mai repede dacă vreau să fac pipi în ea. Știu c-ar merge și o țigară, dar mă tem că în lift e periculos - aș putea arde ca un șobolan. Desfac pachetul de Savo iardi și mușc o jumătate de pișcot. Îl țin pe limbă Și mai trag un gât de spumant. Le las să inte rac ționeze. Le aud cum alu necă cu zgo mot pe gâtlejul meu pof ticios
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întâmplă în preajma mustă cio șilor. Și știam, de câte ori am mers acolo, că până la urmă ceva o să se întâmple. Atunci când nu mai am bani apelez la resursele mele din Pușkulița. Asta e o pușcă de vânătoare în care țin valuta. Așa că desfac țeava și dinăuntru scot banii. Două sute de euro. Ies afară. E deja după-amiază. Ies în forfotă și ajung la șaormeria din Dristor. Nu știu cum se scrie, dar e prea clar ca să nu știți despre ce e vorba. Înăuntru e și un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de o sută de metri. Cădere liberă. Nu simt nimic. Nici o durere. Vocea pilotului mă trezește la realitate. Mă întreabă dacă pot să îmi mișc picioarele. Primul gând: mi-am rupt coloana. Îmi mișc degetele. Apoi îndoi genunchii. Mi-am desfăcut repede prinderile seletei, m-am ridicat în picioare și am început să râd în hohote, aproa pe un râs isteric. Spre deosebire de mine pilotul era alb la față și nu părea deloc amuzat. Mi-a zis: Nu-mi vine să cred
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și i-am ridicat capul de pe sânii mei care fierbeau de durere și plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am desfăcut mâinile larg, am apucat câte-un un smoc de iarbă, l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mi-a zis încet: — Ai o frunză în păr. Am întors capul spre el, l-am privit. — Te deranjează? E opera ta. Și-a mutat privirea de la mine spre șosea. Faci cum vrei. Eu doar ți-am zis. Mi-am desfăcut părul răvășit și l-am scuturat, apoi l-am prins într-un coc, la spate. După câteva minute am ajuns în oraș. A oprit la locul sugerat de mine. Mi-am luat rucsacul și am dat să cobor. M-a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dar și să se lege de ceva nu putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poate zări ea și-o putea simți, ceea ce era și mai rău, băiatul, gândi, lunecând cu privirile spre Miluță, dar neîndrăznind să se miște, să nu-l trezească, și nici s-o acopere, să n-o trezească nici pe frumoasa-frumoaselor desfăcută în pat, ca un nufăr de baltă. O apucau pandaliile, dar se stăpânea și amuțea, și-i zâmbea silit, să-nșele bănuielile cum i le înșela și ea pe-ale ei. Să nu se lase mai prejos. S-o-mpingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai văzu decât mâinile Invalidului și cele două pagini ca un cearșaf răstignit pe tejghea. Ceva nou, domnu? întrebă. Să vedem, mormăi gros și răgușit Invalidul, și-ncepu să citească repede, încăpățânându-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal. Hei, madam! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i pompa mă-sii, c-o viață are omu, și pe-aceea vor să ne-o pună pe nicovală! De când au auzit ce-ați făcut voi, au dat ordin să demontăm. Toți meseriașii la demontat! Mașini, strunguri, raboteze! Scos șuruburile, desfăcut piesă cu piesă și, la vagoane, pentru Germania! Mai bem un rând și dăm o raită pe la depou, să vedem care-i mișcarea. Bine? Dacă-i groasă, o ștergem. Nevastă-mea știe. Dacă nu mai vin, să nu s-apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai bine, apoi se strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lapte! Cum se așază pe fund și merge de-a târâita adunând cu-amândouă labele spicele mari și aromate la gură, ca un om. Sau, cum ies la vânătoare bursucii, doi câte doi. Unul se culcă pe spate cu labele desfăcute-n sus, celălalt apleacă porumbul, rupe știuleții tăindu-i cu dinții de la cocean și, după ce-i umple brațele primului, îl rostogolește împingându-l până la vizuină. Așa fac aprovizionările de iarnă. Nu-s nostimi? Cum să-ți fie frică? Numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fac de-acum? se-ntrebă. Acum, că totul se limpezește și se lămurește între noi, pot oare să fac ce vreau? Orașul ăsta, lumea asta, tot ce mi-e urât și m-a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Goodman din Aurora dansa foxtrot cu această superbisimă parteneră. Tocmai trecea pe lângă ușă, când intrară în local cinci necunoscuți. Erau îmbrăcați în haine impecabile și făcea o impresie ciudată faptul că unul ducea pe umeri o mitralieră. Domnul Goodman este desfăcut de parteneră, înșfăcat fără nici o vorbă. Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul de lângă pian. Ultima monedă a fost abia aruncată. Foxtrotul își continuă cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind ici-colo, lângă urmele cerbului, urmele pădurarului. O muzică dulce o purta. O bucurie cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
culmina în concepția ortodoxă asupra iubirii, contrară viziunii catolice a lui Scheler. Deși, la comparare, cele două texte vădesc prea multe corespondențe, fundamentele și concluziile lui Nae Ionescu sunt opuse celor ale lui Scheler. Nu e propriu-zis un plagiat. Nae desface, dezmembrează textul pe care îl are în vedere, regândește problema cu propriile-i mijloace, iar apoi îl reface așa cum înțelege el, folosind și unele dintre bucățile rămase în urma operației deconstructive. E regretabil că nu l-a numit pe Scheler. Acest
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]