580 matches
-
a doua, iar verbul este de persoana întâi singular, se folosește o formă specifică a conjugării definite, marcată prin sufixul "-lak/-lek": "Téged szeretlek." „Pe tine te iubesc”, "Titeket kedveltelek elejétől fogva" „Pe voi v-am simpatizat de la bun început”. Desinențele la conjugarea definită anticipează sau reiau obiectul verbului la fel ca pronumele personale în acuzativ din română: "Őt szeretem" „Pe el/ea îl/o iubesc”, "Több tollam van; melyiket akarod?" „Am mai multe stilouri; pe care îl vrei?” Această conjugare
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
vitt" este la conjugarea nedefinită. Gramaticile limbii maghiare iau în seamă modurile indicativ (cu timpurile prezent, trecut și viitor), condițional (prezent și trecut) și imperativ, precum și ceea ce numesc forme nominale ale verbului: infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
maghiare iau în seamă modurile indicativ (cu timpurile prezent, trecut și viitor), condițional (prezent și trecut) și imperativ, precum și ceea ce numesc forme nominale ale verbului: infinitivul, participiul (prezent, trecut și viitor) și gerunziul. Desinențele la acest timp sunt: Variantele de desinențe care conțin vocale rezultă din necesitatea de a respecta armonia cu vocalele din rădăcină. Rădăcinile cu final consonantic pot atrage după sine folosirea unei vocale de legătură, aleasă tot în funcție de regulile armoniei vocalice. Aceste vocale (în roșu) sunt redate în
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
actuală nu mai există decât un singur timp trecut. Nuanțele pe care le exprimă în română diferitele timpuri trecute se exprimă în maghiară prin prefixe verbale și prin context. Trecutul este marcat de consoana "t" (cu varianta "tt") care precede desinențele personale. Exemple cu vocalele de legătură: Acest timp se formează din indicativul prezent al verbului auxiliar "fog" și infinitivul verbului conjugat, care poate precede sau urma auxiliarul: Exemple în propoziții: "Keresni fog engem az igazgató" „Mă va căuta directorul”, "Remélem
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
mosogatni" „După cină va trebui să se spele vasele”, "Majd látni akarom, mit rajzoltatok" „O să vreau să văd ce ați desenat”, "Majd szombat este táncolhatsz" „Sâmbătă seara vei putea dansa”. Marca condiționalului prezent este sufixul "-na/-ne/-ná/-né", iar desinențele personale la această formă verbală sunt: Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent: Observații: Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar "van" „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă "volna") și indicativul trecut al verbului conjugat
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
și indicativul trecut al verbului conjugat: O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară și în română. Acesta poate exprima: Alte valori se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română: Marca acestui mod este "j", iar desinențele personale sunt: Vocalele de legătură folosite la imperativ (cu roșu): Observații: Formele care în gramaticile limbii române sunt numite moduri nepersonale sau nepredicative, în gramaticile limbii maghiare nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului. Marca infinitivului
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
caz gramatical și, prin urmare, de declinare aplicate acestei limbi. Dacă se iau în considerare toate sufixele formatoare de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
de complemente din substantive, se ajunge la un număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
număr de 34 de cazuri. Alți autori admit noțiunea de sufix cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
cazual, adică de desinență cazuală, dar nu sunt toți de acord asupra numărului de cazuri. În general se admit 17 asemenea desinențe (deci 18 cazuri împreună cu nominativul, care are desinența zero), delimitate de celelalte sufixe aplicabile substantivelor prin faptul că desinențele se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea sunt: Observații: Sufixele care formează complemente, dar nu sunt considerate
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
se pot adăuga nu numai la rădăcini, ci și după alte sufixe, cum sunt cel de plural și cele posesive. Cazurile sunt unul din mijloacele de a exprima complementele. Acestea sunt: Observații: Sufixele care formează complemente, dar nu sunt considerate desinențe, sunt următoarele: Există mari diferențe între modurile de exprimare a posesiei în maghiară față de cele din română. În limba maghiară nu există adjective posesive. Substantivul care exprimă obiectul posedat primește sufixe specifice. Cele care conțin vocale au variante în funcție de regulile
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
se folosesc pentru rădăcinile cu finală consonantică, dar nu totdeauna. Privitor la folosirea lor există doar două reguli precise: În rest se poate vorbi numai de tendințe, excepțiile fiind numeroase: Observații: În general, substantivul care exprimă posesorul se folosește fără desinență: "Erzsi szoknyája" „fusta lui Erzsi”, "egy kislány gyűrűje" „inelul unei fetițe”. În unele cazuri însă primește desinența de dativ "-nak/-nek", iar obiectul posedat este articulat cu articol hotărât. Aceasta se întâmplă când: Posesorul primește sufixul "-nak/-nek" și în
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
reguli precise: În rest se poate vorbi numai de tendințe, excepțiile fiind numeroase: Observații: În general, substantivul care exprimă posesorul se folosește fără desinență: "Erzsi szoknyája" „fusta lui Erzsi”, "egy kislány gyűrűje" „inelul unei fetițe”. În unele cazuri însă primește desinența de dativ "-nak/-nek", iar obiectul posedat este articulat cu articol hotărât. Aceasta se întâmplă când: Posesorul primește sufixul "-nak/-nek" și în construcția posesivă cu echivalentele verbului „a fi” ce se folosesc în lipsa verbului corespunzător lui „a avea”. "Kovácsnak
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
a" și "e", pe care le comportă acest sufix la persoana a III-a singular, se lungesc: "a nagyapám barátja" „prietenul bunicului meu” - "A kutya a nagyapám barátjáé" „Câinele este al prietenului bunicului meu”. După sufixul "é" poate urma o desinență cazuală: "Nincs kocsim, ezért a barátoméval megyek" „N-am mașină, de aceea merg cu a prietenului meu”. Adjectivul poate avea în propoziție funcția de atribut sau de nume predicativ. Ca atribut, locul adjectivului este totdeauna înaintea substantivului determinat și nu
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
cazul dativ: "Mária jobban énekel Zsuzsánál", "Mária jobban énekel nálam". Se pot stabili mai multe serii de adverbe de loc, subîmpărțite după întrebările la care răspund. Fiecare serie se caracterizează și prin adjectivele care derivă de la adverbele respective. Ca și desinențele cazuale, postpozițiile și prefixele verbale, și adverbele de loc se caracterizează printr-un sistem triplu de exprimare a locului: locul spre care se efectuează o deplasare, locul la care se limitează ceea ce exprimă verbul regent al adverbului și locul din
Adverbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316240_a_317569]
-
corespunde aproximativ cu "dumneata", dar este mai frecvent folosit decât corespondentul românesc, deci poate fi echivalat și cu „dumneavoastră”. Gradul superior de politețe este exprimat cu pronumele "ön" (plural "önök") „dumneavoastră”. Ca în limba română, persoana verbului este exprimată de desinența acestuia, de aceea pronumele personal la nominativ se folosește împreună cu verbul numai dacă se scoate în evidență persoana: "Beszéltem az igazgatóval." „Am vorbit cu directorul” - "Én beszéltem az igazgatóval." „Eu am vorbit cu directorul”. Numai pronumele personale de persoana a
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
ca substantivele, celelalte având forme neregulate. Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelor, aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
neregulate. Celelalte cazuri ale pronumelor de politețe se formează ca cele ale substantivelor, aceste pronume având toate cazurile pe care le au substantivele. Însă aceleași cazuri ale celorlalte pronume nu se formează de la nominativ + o desinență cazuală, ci se folosesc desinențele, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Acestor forme le lipsesc cazurile translativ-factitiv, terminativ, formativ și esiv-formal: Forma de nominativ a fiecărui pronume personal poate alcătui cuvinte compuse cu formele cazuale din tabelul de mai sus, de aceeași
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
Te-ai recunoscut în fotografie?” Mai există și un așa-numit „pronume de reciprocitate”, "egymás", de persoana a treia singular, care corespunde în română perechii de pronume nehotărâte „unul/una/unii/unele ... altul/alta/alții/altele”. Poate fi folosit cu desinențe cazuale ca pronumele "maga": "Látták egymást „S-au văzut (unul pe altul)”, " Írnak egymásnak „Își scriu unul altuia”, "Elváltak egymástól" „S-au despărțit (unul de altul)”. Aceste pronume sunt totdeauna precedate de articolul hotărât. Formele lor sunt: Tot pronume posesive
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
is!" „Nu turna șampanie numai în paharul lui Péter, ci și în al meu!”) și se pot construi cu postpoziții: "A kocsimmal a tiétek mögé állok" „Îmi parchez mașina după a voastră”. Formele lor: Observații: Pronumele demonstrative pot primi aceleași desinențe cazuale ca substantivele. Consoana "z" a pronumelor "ez" și "az" asimilează prima consoană a unor sufixe și este asimilată de prima consoană a altor sufixe: Sufixul "-ig" provoacă schimbarea lui "z" în "dd": Pronumele "ilyen" și "olyan" pierd consoana "n
Pronumele în limba maghiară () [Corola-website/Science/316248_a_317577]
-
a părților de propoziție corespunzătoare complementelor indirecte și circumstanțiale din gramaticile limbii române. Ele corespund în general prepozițiilor și locuțiunilor prepoziționale din română. Majoritatea postpozițiilor se construiesc cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții. Una dintre ele este cea cu desinențele cazuale (vezi Pronumele personale). Altele implică folosirea postpozițiilor, în mai multe moduri. Înainte de
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
cu elementul nominal (substantiv, numeral, pronume) la nominativ, dar unele cer o anumită desinență cazuală. Principalele postpoziții sunt: Observații: Construcția prepoziție + pronume personal din limba română corespunde în limba maghiară cu mai multe construcții. Una dintre ele este cea cu desinențele cazuale (vezi Pronumele personale). Altele implică folosirea postpozițiilor, în mai multe moduri. Înainte de toate este de menționat că pronumele personale nu pot fi construite cu toate postpozițiile. Este vorba în primul rând de cele care exprimă timpul: "fogva", "múlva", "óta
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
după mine”, "előtted „înaintea ta”, "alatta „sub el/ea”, "általunk „de către noi”, "ellenetek „împotriva voastră”, "feléjük „către ei/ele”. Și aceste forme pot fi întărite cu formele de nominativ: "énutánam", "teelőtted" etc. Unele postpoziții provenite de la substantive prevăzute cu o desinență intercalează sufixele posesive înaintea sufixului cazual: "részemre" „pentru mine”, "részedre" „pentru tine”, "részére" „pentru el/ea” etc.; "számomra", "számodra", "számára", sinonim cu primul. O seamă de postpoziții pot primi sufixul "-i" (care formează adjective și de la substantive), formând adjective cu
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
care provin, formând atribute din substantivul după care stau: "a fa alatti pad" „banca de sub copac”, "a város körüli síkság" „câmpia din jurul orașului”, "a ház mögötti kert" „grădina din spatele casei”. În limba maghiară, complementele verbului se exprimă mai totdeauna cu ajutorul desinențelor cazuale, altor sufixe formatoare de complemente și postpozițiilor. Există un singur cuvânt care poate fi considerat prepoziție, "mint" „ca, în calitate de”, folosit și ca conjuncție în contrucțiile comparative, cu sensul „ca, decât”. Complementul cu prepoziția "mint" este sinonimul sintactic al substantivului
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
E ger”, "Havazik" „Ninge”. Predicatul se acordă în număr și persoană cu subiectul. Această parte de propoziție corespunde în gramaticile limbii române complementului direct, fiind totdeauna la acuzativ. Ca formă, obiectul este de cele mai multe ori marcat, adică este prevăzut cu desinența de acuzativ, "-t" (vezi exemplele de mai sus, în afară de cel exprimat prin infinitiv). Obiectul poate fi și nemarcat, în mod facultativ, în următoarele situații: Obiectul exprimat prin infinitiv este totdeauna nemarcat. 1. Din punctul de vedere al determinării: 2. Din
Propoziția în limba maghiară () [Corola-website/Science/316278_a_317607]