790 matches
-
De nu as fi român decât prin defecte și tot aș iubi această țară, împotriva căreia sunt înverșunat dintro nemărturisita iubire. Nu este mare lucru a iubi România din instinct. Nu este nici un merit. Dar să o iubești după ce ai disperat total de destinul ei, îmi pare totul. Că oameni, avem dacă nu dreptul, în tot cazul libertatea la multe speranțe. Că români nu putem avea decât una singură: Speranța într-o altă Românie. Despre Credință: Totdeauna m-a atras ideea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unuia caracterul, dă-i putere... Ajuns președinte, Washington își dorea suficientă tărie și virtute pentru a-și păstra ceea ce el consideră drept cel mai de invidiat titlu, acela de om onorabil. Cei care trec prin încercări datorită vremurilor să nu dispere, ci să-și aducă aminte de sfatul evanghelistului Matei: Bateți, si vi se va deschide. După Emerson, cel care stă pe pernele avantajelor se simte tentat să adoarmă, pe când cel hărțuit este obligat să-și exploateze din plin calitățile. După
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
știe! Este un prozator deja consacrat. S-au scris despre el atâtea articole și cronici, că ar putea alcătui o carte voluminoasă. Lista marilor clasici ai secolului, cu care a fost comparat, este aproape epuizată. Deși, se pare, exegeții nu disperă. Cele șapte romane scrise în șase ani și nouă luni pot oferi noi ascunzișuri care să permită asociații și afilieri inedite. Polemica privind școala literară din care face parte încă nu s-a stins, ba, s-ar putea spune, este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
capul nostru, într-o lume care se globalizează rapid și în care a fi izolat înseamnă a pieri de pe hartă. Acum nu urmează Paradisul, dar și dacă ar urma Iadul, măcar îl vom înfrunta în rândul lumii. Principiul disperăriitc "Principiul disper\rii" Un om vine din lagăr, unde a fost zeci de ani prizonier. Îl aduci în casă și îl așezi la masă, prima lui masă omenească după atâta amar de vreme. Când ieși o clipă, omul înșfacă, fără să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe corifeii "imensului progres", spre a vă convinge "unde veți mai găsi atâta boală, atâta mizerie, atâta rău trai și atâta gol sufletesc ca la populațiunile din țara noastră" 13). Invitația la responsabilitate față de soarta țărănimii - "singura care n-a desperat de soarta noastră în Orient" - nu este nici populism, nici țărănism, nici opacitate față cu sensul progresului, ci pur și simplu expresia spiritului său tragic, al patosului veracității. Cultura și experiența de viață iar nu accidentele biografice l-au apropiat
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
potențial zace în dăscălime și s-a grăbit să-i bage bacșișul în buzunar. Așa cum s-a văzut și la 15 martie, populismul naționalist și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul. Figurile de înmormântare ale lui Vadim și Funar - disperați că românii și ungurii nu se mai măcelăresc după scenariul securistic din 1990 - anunță indubitabil amurgul unei epoci. În schimb, populismul pomanagist pare să-și fi descoperit câțiva profeți redutabili. Becali a fost, o vreme, Cucuze-lul acestei noi mistici a
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
locul nostru în cultura română, ne spunem noi înșine, ca-n fiecare an: La mulți ani! Anul ce vine să ne găsească tot aici!" Cronicarul urează revistei Apostrof "La mulți ani!", iar Martei Petreu îi amintește că nu trebuie să dispere: La anul ne vom citi în continuare, cu grijile financiare lăsate în urmă. A.L.Ș.-isme Un nou substantiv comun derivat, ca la orice personalitate, din numele ei propriu ne servește tânărul Mihai Fulger, în nr. 17 din CULTURA
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7354_a_8679]
-
s-ar prea putea să fie una și aceeași persoană cu domnul malefic cu degete lungi și "împarfumate", pentru care "nu sîntem decît niște dezaxați păduchioși,/ semănători de viitor scăpătat, orbii realităților,/ fățăraie de mortăciuni, suflete viermănoase, gunoi/ care e disperat și plînge" (lucrare sau zidire deghizată...). Și destule alte locuri ale cărții sînt cultivate cu estetica urîtului... Avem a face, prin urmare, cu intruziunea unei demonii. Sub unghi moral, ea se traduce prin apariția ispitelor care, precum în unele picturi
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
scumpe foc! Cântecul unui cocoș trâmbiță o dezmințire. Femeia, înțelegînd aluzia, urmă: - Ținem cîte-un cocoș și cîte-o găină pentru clocit, acumgăinile au căzut cloști și nu mai ouă. Puii, când ies, îi vindem să plătim și noi dările. Situația fiind desperată, se ținu un scurt consiliu între pietrar, gazdă, nevasta acestuia, fetele lui, de treisprezece și zece ani, soacra, a cărei rezoluție fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin prezența lui Gulimănescu. - Vii mâine la consiliu? Îl întreba un coleg. - Se poate să nu viu?! Avea de altfel aprehensiunea vagă că o lipsă poate să-i atragă vreo reținere din salariu sau pierderea unui beneficiu, și Gulimănescu era desperat când, spre exemplu, lipsise de la o recepție urmată de bufet. - M-a ținut pe loc un individ, se căina, și am întîrziat.Filozofia explicită ori numai semiconștientă a lui Gulimănescu era "a nu pierde nimic", a pune mâna pe cât mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dublă pneumonie. Având în vedere vârsta, debilitatea, situația fu considerată completamente critică, și medicii consultați dădură sceptici câteva linii generale de tratament, lăsând pe poziție pe conferențiarul Conțescu. Acesta nu privea lucrurile cu ușurătate, însă nu era chiar așa de desperat. Un număr de zile nu era nimic de făcut decât a aștepta ca organismul să biruie faza critică. Conțescu ședea pe spate nemișcat, roșu și ceros totdeodată, și părea inert. Însă pumnii îi ținea strânși, și Erminia, păzindu-l, îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să ne facem cunoscuți, nu am trimis mesaje corespunzătoare sau mesajele nu au fost recepționate corect. Comunicarea are tocmai scopul de a transforma în realitate strigătul: sunt aici, sunt ca voi, primiți-mă, dacă nu sunt întocmai ca voi, nu disperați, formați-mă, sunt gata să vă ascult, am ceva de dat, dar și ceva de primit. Și nu este vorba doar de valori materiale... Psihologii au observat cu pertinență că faptele reprobabile ale copiilor și adulților au la origine sentimentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
Se pare că-mi înțelegi întrebările, zise Lanark iritat, dar răspunsurile dumitale sînt fără cap și coadă. — Așa se întîmplă în viață, nu-i așa? Dar cîtă vreme ai o inimă bună și te strădui, nu-i cazul să fii disperat. Wer immer streband sich bemüht, den kőnnen wir erlősen. O, veți fi extrem de util. Rima se sprijini de o piatră și spuse liniștită, fără amărăciune: — Nu pot merge mai departe. Lanark, alarmat, o prinse de încheietura mîinii deși era îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici de obiceiurile țăranilor, nici de nevoiele și dorințele lor, ignorând chiar limba țăranului, [î]i vedem rezolvând în materie de arătură, de seceră, de prășilă, de vite, de transporturi, cestii abstracte de drept. Oameni practici și pricepuți în materie, desperând d' a înțelege aceste disertațiuni, le spun în zadar că, înainte d' a propune remediuri, trebuiesc studiate cauzele răului. Așadar care sunt aceste cauze? Ele nu sunt acolo unde le văd doctorii în drept. Sistemul după care 51 {EminescuOpXIII 52
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și adevărat popor românesc. El, căruia nu-i dăm nimic în schimb, păstrează prin limbă și datini unitatea noastră națională; el e păstrul caracterului nostru în lumea aceasta franțuzită și nemțită, el e singurul care de zece veacuri n-a desperat de soarta noastră în Orient. Așa chilos și greoi cum este, e o putere de rezistență în el pe care nimeni n-o poate sfărâma, nimeni îndupleca. Lipit în Basarabia de colosul ucigător de nații al Rusiei, el, neamul râzător
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de fapt. Probă sunt nenumăratele scandaluri și nelegiuiri în contra cărora țipă districte întregi, fără ca nimeni să le audă plângerile. Probă sunt aceste mezaturi neomenoase și infame, cari ne umple sufletul de scârbă și de rușine și ne face uneori să disperăm de viitorul acestei țări. [1 septembrie 1882] [""ROMÎNUL" DE LA 29 AUGUST... "] "Romînul" de la 29 august înserează următoarele rânduri, sub rubrica Abuzuri: Multe ziare publică un număr de mari abuzuri ce s-ar fi făcând la proprietatea de la Ungureni a d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rusia administrația a pierdut sentimentul solidarității publice, funcționarii nu. gândesc nici la interesele țării, nici la ale poporului, ci numai la ale lor proprii; toate mijloacele sunt bune pentru ei: chiar venalitatea și traficarea dreptății. Oamenii învățați caută o armă desperată în nihilism. Oamenii de stat recurg la leacuri stranii: unul vede binele în introducerea regimului parlamentar, altul, neavând nădejde decât în asiatism, reclamă întărirea despotismului ereditar; un altul crede cu stăruință în eficacitatea unui tratament derivativ și propagă războiul în contra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mod egal dispuse de-a le acorda satisfacerea legitimă la care au drept. Executarea Tractatului de la Londra nu va întîmpina deci nici un obstacol serios și, chiar daca dificultățile, ridicate de elaborarea acestui tractat ar fi cu mult mai numeroase, totuși nu desperăm de rezultatul final. Ne aducem aminte de îndoielele ce născuse, acum câțiva ani, executarea Tractatului de Berlin. Părea la întîia vedere că acest tractat va fi nerealizabil, dar puțin câte puțin dificultățile au fost aplanate și Tractatul de la Berlin a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
foarte curând i se păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de obicei locurile unde se adunau mulțimile în cetate. Atmosfera generală era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și din lipsă de frumusețe. Desigur, s-ar putea ca lupta pe care o vom închina poeziei așa cum închina Don Quijote faptele sale vitejești domniței Dulcineea del Toboso să fie iar o luptă cu morile de vânt. Va trebui să nu disperăm și să ne gândim că poetul, prin chiar esența lui, este sortit să parcurgă până la capăt drumul sărmanului cavaler. Text prezentat la colocviul „Perestroika și literatura din țările Europei de Est”, Madrid, 8 mai 1990 La trezirea din coșmar De
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
Păi, am ajuns cam în trei minute... În tot acest timp, tânărul a fluturat batista pe geam. Am trecut toate semafoarele pe roșu, am mers și pe contrasens. Polițiștii ne-au văzut, dar n-au spus decât: „Mergeți repede!“ Eram disperat. Îmi dădeam seama că e o luptă pe viață și pe moarte. Dar, ce să vezi! Nu ne-au lăsat să intrăm în spital. A ieșit o asistentă. Cu toate că i-am spus că la stația Kasumigaseki se pare că avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a intrat atuncea când credeam că nu mai pot iubi... o femeie... o sântă... // știu eu?... poate o vrajă! O femeie mi-a întors cugetele și m-a făcut să uit că-s Domn! Gândiri molatece și nebunești, o nepăsare desperată pentru toată lumea... iată sufletul meu înnoptat! Solomoane! Pe tine nu te-a-nnebunit o sută ale tale, pe mine mă tâmpește închipuirea uneia numai... care nu-i a mea. Cine-i ea? Cine poate fi? Știu eu?: Voi eu s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l leagănă un înger Ce-i cântă cu durere, ce-usucă a lui plângeri Și care-n vecinicie voiește să îl culce Ș-adoarme mintea-i veche cu o poveste dulce Sperată-n tinerețe pe țară-o dalbă soarte, A desperat acuma... dar speră după moarte! ȘT[EFAN] Ceea ce cred bătrânii, aceea ce ei speră, Pentru copii li este o vorbă efemeră. ARB[ORE] O, când un copil fraged privește o ruină Și știe c-avea zale de aur și lumină
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în muri îți duci durerea... și durerea ta se eternizează acolo... Tu vei duce-o și-n mormânt. Ea nu te iubește... așa-i? A[LECU] (trist) Da. {EminescuOpVIII 324} [ȘTEFAN] Ei apoi... Daca nu te iubește de ce să fii desperat... Se prea poate ca ea să nu te poată iubi... poate că inima ei e angajată... Și tu... tu ești onest, amicul meu, și nu ești în stare să faci doi nenorociți și cu tine trei... căci n-ai fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]