1,902 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBIREA TA... Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Iubirea ta-i un fulger ce despică în două, inima: o parte vrea să fugă departe de iubire... cealaltă tânjește după clipa dorului de tine, un zbor aprins de nemurire furtună cu vânt de amăgire. ploi de septembrie trec prin mine cu gust dulce de melancolie. iubite
IUBIREA TA... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356444_a_357773]
-
o semnătură/ c-o descifrăm de-atuncea amândoi/ purtând pe frunți a cerului aură.” Poezia erotică a lui Petru Lascău stă sub același semn al divinității. „Privirea Ta ne-nseninează zarea/ Mereu mai pură-n sfinte limpezimi/ Sub pașii noștri se despică marea/ Mirositor a miei și a azimi.” („Semnătura iubirii”) Natura asistă la nunta celor doi, care ia proporții cosmice. Elementele acvatice - marea, limpezimile sfinte - simbolizează permanenta regenerare spirituală. Trimiterea biblică la momentul traversării Mării Roșii de către poporul evreu este evidentă
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai lesne boii-i trăgeau dricul, Mai lină parcă-i era calea. Cât despre dangătul cel care Striga plecarea tatei înspre astre, Și-acum aud ecou de jale Întors din depătările albastre... Îmi va sluji și mie
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
și uși, cu tencuielile căzute și acoperișurile duse, iar în fundal niște vagonete ruginite și bălării. În acest cadru de ruina nepăsării, Băsescu s-a purtat indiferent și relaxat, cu o mână în buzunar ca politicienii americani iar cu cealaltă despicând aerul, în sus și-n jos, spunând banalități de piață. La vederea unui firicel de apă colorată ce se scurgea din mină părăsită a făcut remarca seamănă cu coniacul ceea ce atestă cine este și ce îl preocupă întâi de toate
ŞI NOI AM FOST LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354852_a_356181]
-
al Marii Recuperări a tuturor stilurilor. Desigur, renașterea prozei politice românești e și ea un garant clasic pentru Marea Recuperare, polemica nefiind posibilă decât atunci când doi prieteni caută împreună, în termeni biblici, adevărul și, odată găsindu-l în fân, îl despică-n patru. Iar adevărul incoruptibil pe sfert va fi că orice incompetent e un hoț! Deci dușmănia nu încape între doi nechezoli, ci doar între cuplul lor amoros și poporul cititor, deoarece ca postac sau intelectual, nu poți deosebi decât
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
e un semn de bun augur) Chiar și cei proscriși Au venit cu nevestele sau Cu Lautreamont sub braț Astăzi la poarta lui Neagu fierarul bucuria are potcoave de cal domnesc. BĂLĂCEANU satul meu e o corabie de diamant ce despica larg valuri de huma galbenă spumă de grâu în urmă lăsând satul meu e o boabă de roua cu care am lovit orizontul sticlos lacrima de copil norocos călărind curcubee prin lume crezând întruna că ploua peste satul meu cât
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
o măsea stricată va arunca bărbatul. Când vei simți sub pasul tău țărâna O alta îți zâmbește și îți întinde mâna Urmând-o iar orbește, tu clipe fericite Le vei simți în urmă ca sute de cuțite Ce inima-ți despică când se sfârșeste-amorul Iubirea e în viață ce-i pentru pom toporul Și fericirea, amice, e doar clipa Când pasărea iubirii lovește cu aripa. Iubirea e un joc ce nu se mai oprește Invingător e cin' se nimerește Căci roata
IMPERIUL IUBIRII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355482_a_356811]
-
de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri demonstrează încăpățânare, bărbia e despicată de o linie ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este vorbăreț însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește
UN LICEU LA MALUL MĂRII DE AUREL AVRAM STĂNESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355497_a_356826]
-
arătând disprețuitor la ei cu degetul, îi spunea: „Îl vezi? Ăștia sunt dintre acei bandiți cu fustă care l-au ars pe rug pe Giordano Bruno!”. Evident, propaganda continua și atunci când gospodăreau în doi pe lângă casă. Astfel, în timp ce stivuia lemnele despicate de taică-său, viitorul călugăr afla cât de absurde și rupte de realitate sunt cele scrise în Sfânta Scriptură: „Cum putea Noe să facă o corabie atât de mare încât să încapă toate fiarele pământului într-însa? Povești, asta-i
INTERVIU CU PĂRINTELE IEROMONAH SAVATIE BAŞTOVOI P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355417_a_356746]
-
lasă să cadă oricum pentru că Elisabeta Iosif este ea însăși o piatră de hotar între lumea de aici și cea de sus. Demult nu mai aparține, prin fiindul ei, gândirii mărunte, este un ego teluric prin trup însă prin idee despică universul unindu-se cu angelicul maestru al artei versului: Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă / Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii / Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă. / Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
Când valul toamnei dintre noi, uita încă o vară-n mine, Lăsând pe geana dintre noapte și dimineață, răstignite O șoaptă, două de iubire din albe nopți de dor, vrăjite. Acum am brațele prea pline de ploi și vântul mă despică În vara asta-n travesti în care toamnei îi e frică Să-și dezgolească dezolanța și visele zdrobite-n țest Cu galbenul și ruginiul, peceți pe-un colț de palimpsest... Referință Bibliografică: Toamnă-n travesti / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN
TOAMNĂ-N TRAVESTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356648_a_357977]
-
E frig. Mintea se joacă de-a hotarul. A pierdut limita. Pe unde umblă miezul ce mi-a scrijelit pe sânge tăcerile? Ah, carne făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragul de sus al cerului. În palme se despică ochiul. Uite cum doarme lumina! Între dune, valul sărat, mă scaldă în răcoarea fierbinte a ghețurilor. Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții, prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii de pe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
pe Dumnezeu. Așa ceva eu nu mai văzusem. Ce-am simțit atunci? M-am simțit mică, m-am simțit păcătoasă. Am spus: „Doamne, nu merit să fiu în locul acesta! Locul acesta este prea sfânt pentru mine.” Spuneam: „Doamne, dacă s-ar despica pământul și aș intra în el, cred că ar fi foarte bine.” Mi-a fost rușine. Mi-am văzut efectiv viața mea, mi-am văzut modul meu de a trăi și mi-am dat seama că nu este deloc așa cum
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356663_a_357992]
-
Am decurbat spațiul și am îndreptat timpul să fac o săgeată pentru arcul meu.” Chiar și Demiurgul cel rău al lui Cioran, ar cere autorului îngăduința de a-i împrumuta măcar pentru o clipă: „ ... săgeata/ cu lumina ei, albă,” ce „despică întuneric, imensități și veșnicii.”. Ca apoi, poetul să conchidă lapidar: Numai lumina - lumina albă - poate despica întunericul din imensitățile veșniciei prin care-mi voi croi și eu, cale de intrare în ea. În veșnicie”. (Arc de curcubeu) Și când te
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
Demiurgul cel rău al lui Cioran, ar cere autorului îngăduința de a-i împrumuta măcar pentru o clipă: „ ... săgeata/ cu lumina ei, albă,” ce „despică întuneric, imensități și veșnicii.”. Ca apoi, poetul să conchidă lapidar: Numai lumina - lumina albă - poate despica întunericul din imensitățile veșniciei prin care-mi voi croi și eu, cale de intrare în ea. În veșnicie”. (Arc de curcubeu) Și când te gândești că toate acestea, profesorul Vasile Popovici, le lasă cititorului , fără să ceară nimic ! Și iată
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
obosită: Taci și întoarce-te cu spatele să nu mă vezi De ce te ferești? Nu mă feresc, mă apăr, dragule, Privirea ta înfiptă-n mine, mă poate ucide, Pentru că sunt firavă și trecătoare Dar privirea mea era dusă-n afară. Despica noaptea și puteam intra în ea Pe porțile care duc dincolo Fără să ne mai întoarcem înapoi. Sunt frate, femeie, cu gândurile tale negre Cu temerile tale cele mai mari Cu minunea care dă viață, pietrei În care-ți rămâne
VĂD IUBIREA NUMAI PRIN OCHII TĂI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355149_a_356478]
-
-mi un punct de sprijin și voi răsturna pămîntul! Rahat! Thomas se enervase. Astea sînt teribilisme de intelectuali angoasați. Mai bine concentrează-te, că nu ai altă șansă. Imaginează-ți că îți dau un punct și te las să-l despici în două. De cîte ori o vei putea face? Teoretic, i-am zis, de-o infinitate de ori. Este pueril. Orice copil știe adevărul asta. Ei, vezi, a intervenit Licurișca; asta este definiția lui Dumnezeu. Adică, Dumnezeu este infinitul? Crezi
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
din cauza lipsei lui de curățenie atât exterioară cât și interioară, producea teama omului de a înmuia supărarea lui Dumnezeu, pentru că toți care participau la sacrificare erau evlavioși și cunoșteau că Sfânta Scriptură interzice consumul cărnii animalului, care nu avea copita despicată în două. Încălcarea acestei legii o supuneau dorinței de a avea hrană. De aceea, au apărut superstițiile, care nu făceau altceva decât să producă interdicții în a se consuma carnea de porc, cum s-au moștenit, de-a lungul vremii
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
desen schițat cu ochii închiși). Poeme de duh sau Duh de poeme - s-ar putea subintitula aceste versuri, în care dimensiunea spirituală are un rol primordial: „lângă crucea de ieri / pe rădăcini din lut / lacrimile Tale / înalță rugăciuni // cerul este despicat de privire / la capătul de întuneric / unde Tată și Fiu / trimit lumina / în flori de cireș” (se aprinde iar spovedania în verde). Versurile au o forță și o determinare deosebite care pătrund direct în suflete. Modernitatea - cu tot ce are
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
agață cuvintele de sfoară cu cleștii urii... știu. sunt lesturi în mine din acel zgomot al delăsării. sunt dureri fără leac chiar în fața Inimii Lui. sunt cuvinte răsucite în timpanul pământului. sunt încă eu și eu, uimită în fața neputinței mele. despică Părinte tăcerea și alege cuvântul mireanului cu glas de pasăre obosită de zbor, printre lumânări de plastic... Referință Bibliografică: asimptotă / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 739, Anul III, 08 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ASIMPTOTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346197_a_347526]
-
obsesiv și amenințător...A privit oglinda în care se machia și a început să zâmbească ștrengărește.Și totuși, de ce îi erau ochii împăienjeniți de lacrimi? -Ei, și-a zis , ce gărgăuni îmi mai umblă prin mintea asta bolnavă a mea! Despica mereu firul în patru și-i era ciudă că își făcea mereu zile negre singură, fără ajutorul nimănui... S-a îmbrăcat toată în alb, o rochiță de pânză topită, scurtă, cu volane , și-a pus cercei din perle albe, la
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
doi bobocei de rață...Ce merg cu pași mărunți și se întind la soare...O gărgărița se dezmorțește alene pe o floare...E vremea și-anotimpul când totul prinde viață...Câmpiile, acum de flori sunt toate pline...... XXI. CRISTIAN GROMAN - DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME), de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012. SUFLETUL În seara asta rece, înnebunesc de dor Și te doresc aproape, și simt că o să mor Din suflet îți
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
sfânt, ca o poruncă,/ De-zodie fierbinte legați prin jurământ,/ Când Neamul sfâșiat se vestejea pe luncă,/ Ne-am prins ca frați de cruce în ne-înfricat avânt.// Lăsând departe vetre, „fiara” tot mai jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
și de cer binecuvântate de Dumnezeu, de Fecioara Maria și de marii noștri Daci străbuni. Împreună ne-am împărtășit din licoarea divină a slăvilor albastre ale crestelor munților. Aștrii ne-au luminat frunțile cu scăpărări de foc și ne-au despicat cărări. Lumina lor ne-a însoțit calea prin cruntele desișuri. Împreună am îmbrățișat tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a adăpostit de ploaie și ne-a încălzit oasele obosite și răzbite de frig, de brume și de foame. Am băut
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
privire în sus a Creatorului a creat aripile(....)” iată un gând de care omul Salvomir Almăjan îndrăznește, aș zice, prometeic, să se apropie ca de soarele dumnezeirii. Această lucrare, cartea, este ca un poem în proză, are puterea de-a despica frumos apele neliniștii noastre generale, să ne facă părtași la aventura prin care Știința și Lucrarea Divinității sunt Alfa și Omega, - Dumnezeul Întreg spre care privim punând întrebări, căutând răspunsuri. Dar, autorul intervine mereu, punctează fără să-și aroge paternitate
ZBOR CAZUT INTRE ARIPI de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370847_a_372176]