613 matches
-
aici, a cuvintelor, pentru care tiparul clasic încetează să mai fie o constrângere și o limitare, impulsionând, dimpotrivă, mișcarea imaginației. Încât poetul tuturor libertăților - vorbind despre „cuvântul care fierbe, neîncăpând în forme” ori despre „versul ce-l vreau hohot, pădure despletită” - poate face la fel de bine elogiul alexandrinului („versul alexandrin e versul / Suind ca o monedă în salba de furtună”), ca să revină imediat la „versul care va rupe dogma”, „versul liber” ori „versurile invizibile, versurile destinse” și chiar versul ermetic, „pe care
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
orașul s-a deschis ca un porte-cigarettes”, „ca un păun anotimpul în piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvânt, geam deschis / Câmpul între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sânul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră în mine ca un tren în gară” - sunt doar câteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rândul lor, cărțile următoare abundă în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
precum câinele de vânătoare foaia de observație arată drumul stelelor și fiecare duce între degete un termometru ca o ramură de salcie în duminica floriilor mâhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gârlele în secetă timpul îmbrăcat în halat alb trece pe lângă tine... Lăsând la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cât mai multor raporturi și
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Zâne binevoitoare. Rolul ielelor este subliniat astfel de Antoaneta Olteanu În Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară: sunt duhuri ale aerului care au Înfățișarea unor fete tinere 3, 5, 7, 9, sau 12 la număr -, de o frumusețe uimitoare. Umblă despletite și capul le e Împodobit cu flori. Conform tradiției, petrecerea lor e cântarea și jocul. Interdicțiile care vizează Întâlnirea cu aceste personaje sunt numeroase. La o acțiune malefică declanșată pe cale auditivă se răspunde cu aceeași monedă: dacă ielele sunt numai
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Zâne binevoitoare [...]." Rolul ielelor este subliniat astfel de Antoaneta Olteanu în Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară: "[...] sunt duhuri ale aerului care au înfățișarea unor fete tinere - 3, 5, 7, 9, sau 12 la număr -, de o frumusețe uimitoare... Umblă despletite și capul le e împodobit cu flori. Conform tradiției, petrecerea lor e cântarea și jocul". Interdicțiile care vizează întâlnirea cu aceste personaje sunt numeroase. La o acțiune malefică declanșată pe cale auditivă se răspunde cu aceeași monedă: dacă ielele sunt numai
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
momentul așezării păpușii din lut pe suprafața apei, noi copiii prezenți la ceremonie, invocam paparudele: „Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Cu găleată nouă, Dă Doamne să plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
va avea parte de feciorul al cărui nume plutește primul desupra fierturii din oală. - în noaptea de anul nou iarna, în noaptea de sânziene vara, fata de măritat se așează între două oglinzi, puse față-n față, goală-goluță, cu părul despletit. La flacăra lumânărilor de ceară, va vedea într-una din oglinzi chipul celui ce-i va fi bărbat. - Fata care duce dorul măritișului se duce în noaptea de anul nou în grajdul vacii și strigă la ea : Hei tu, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Se credea că e-n stare să oprească brusc ziua să-nlocuiască noaptea și să țină râurile în loc, să facă pietrele să umble și să miște codrii uriași și sălbatici. Unii jurau că au văzut-o călcând, înspăimântătoare, cu părul despletit, printre mormintele deschise, ca să adune oseminte din ruguri ce încă mai ardeau. Ca să se răzbune pe Iason, plăsmuia figuri din ceară și le înfigea apoi un ac în dreptul inimii, ucigându-și astfel rivalele. Aceste lucruri îngrozitoare mă fascinează nespus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu vedeam decât taurii și războinicii aceia siniștri, în fața ochilor îmi stătea doar balaurul înfricoșător. De o parte era dragostea înmugurită, de cealaltă frica; și frica amplifică dragostea. De dimineață, sora mea dragă, intrată la mine, mă găsi cu părul despletit, cu chipul nedormit ascuns între perne și peste tot erau doar urme de plâns. Mă imploră să-ți dau ajutor; ea este cea care mi-l ceru și altul va fi cel care-l va avea: ceea ce-mi cere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Nu stă în firea noastră limfatica-mpăcare, Ci fulgere în suflet și flăcări ne tresar. Noi am avut la creștet aceeași ursitoare Neliniștea, cu dorul ei amar... Neliniștea iubirii de-avere-ngrămădită, Cântată tragic seara în doinele din sat, Neliniștea acelor răchite despletite Ce le desparte râul tulburat; Neliniștea gândirii ce se-ncălzește-n goluri, Neajungând ideea ascunsă-n depărtări, Neliniște a undei ce putrezește-n ghioluri, Vibrând sub vânt de dorul marei mări...1169. Este cazul nu numai al poetului, pictorului, creatorului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
noastre. Copacii vor rămâne goi de frunze, goi de păsări. Câtă melancolie se așterne pe acest prag al verii ce a trecut și al iernii care va veni ! Laura-Ștefania Arhip AMURG DE TOAMNĂ Este o seară de toamnă răcoroasă. Hohotirea despletită a vântului mătură frunzele căzute din copacii cu veșmânt de aramă. În depărtare se aude gălăgios un stol de păsări care s au încăpățânat să mai rămână. Ele se îndreaptă spre miază zi, abia zărindu-se pe cerul plumburiu. Norii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Improvizație în Beijing, scris de Allen Ginsberg, fiecare vers începe cu "Scriu poezie pentru că...". Poetul Arcadie Suceveanu pentru ce scrie poezie? A.S.: Da, am citit poemul lui Ginsberg, un poem sincer și "naiv" ca un joc din copilărie, cu fraze despletite și colorate ca vegetația de la fundul oceanului... Pentru că mi-ai dat acest reper, simt, iată, că nu voi scăpa ușor de sub tirania lui, de aceea voi spune și eu oarecum în spiritul lui Ginsberg: Scriu poezie pentru că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în munți, în păduri, în copaci (de preferință, în paltin și în nuc). Ielele apar noaptea, în locuri retrase, în poieni, pe marginea iazurilor, în păduri, zboară din poiană în poiană, din livadă în livadă, cântând și dansând în horă, despletite, uneori goale, alteori în veșminte de zale ori în voaluri transparente și cu clopoței la picioare. Ele se aseamănă cu Si'La, diavolițe din folclorul arab, cu demonii sexuali feminini din mitologia indiană. Ielele sau Drăgaicele sau Sânzienele sau Șoimanele
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun în palme Picături de lumină, Rătăcesc privirea Vertical. O mare de aur ruginit Îmi inundă simțurile Nevindecate. Plouă cu fluturi Șoptit, Tăcerea curge încet Pe câmpul despletit, Plouă între cer Și pamânt Cu fluturi Vise de o zi, Pulberi de aripi, Plouă... ÎNAINTE SĂ PLECI Înainte să pleci, Rezervă în curcubeu Culoarea ultimului vals, Rezervă pentru noi Un loc pustiu Între adevărat și fals. Rezervă un cuvânt
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Mitologia spune că aceste jocuri au fost fondate de Hipodamia și de alte 16 femei de origine elenă. Probele la care concurau erau probe de alergări pe trei categorii de vârstă: copii, adolescente și tinere fete. Acestea alergau cu părul despletit, îmbrăcate cu o tunică scurtă, care lăsau umărul drept descoperit. Premiile pentru câștigătoare constau din ramuri de măslin, vaci sacrificate la altarul zeiței Hera și dreptul de a avea o sculptură care să-i imortalizeze chipul. Programul întrecerilor Din 776
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
a punctului de vedere, acest lucru nu înseamnă că toate enunțurile din planul secund exprimă gânduri sau percepții ale unei conștiințe. Drept exemplu, dăm următorul paragraf extras din același roman: Se sculă îndată. Își trecu pieptenul prin pleata-i căruntă. Despletit, părul îi cădea până mai jos de șolduri. Avea cincizeci și șapte de ani132. Putem considera că aici naratorul se servește de planul secund pentru a da informații referitoare la personaj; nu asistăm la un proces de percepție. 3.5
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
resemnată eternitate" - fie ele și sub forma unor avertismente: Sunt îndrăgostitul algelor, Anna-Mad,/ îți spuneam atunci, sunt spărgătorul de visuri/ teme-te de mine!"), cât și în secvențele în care erotismul se realizează prin aglomerarea elementelor descriptive ("Anna-Mad, părul tău despletit era un oraș/ pavoazat cu bandiere lungi, negre și violete./ Pentru marile bolte ale ochilor tăi vegetali,/ pentru pădurile umede ale plămânilor tăi,/ pentru stepele de arse ale coapselor tale,/ Anna-Mad a trebuit să dai seamă"). Dacă Jurnalul de război
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Clavirile plîng în oraș/ Pe-o vreme de toamnă pustie.../ Și plopii plîng tot în oraș,/ Și-n totul e-o grea agonie.// Par casele triste castele.../ Amorul, aici, a murit/ Și poate că plîng la clavire/ Fecioare cu păr despletit...// Trec singur... și tare mi-e teamă.../ Și, unde mă aflu, nu știu -/ Vai, plopii detună orașul.../ Clavirile plîng în pustiu...” ( „Mister”)15) Deși mai rari decît castanii și teii, în timpul copilăriei lui Bacovia, plopii (menționați și în a doua
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La căpătîiul lui nici o femeie, nici o logodnică, nici o vorbă de mîngîiere. L-a adus în toamnă în București. La cimitirul Bellu iarăși n-am zărit nici o logodnică, pe nimeni din cîte a iubit. O singură fecioară în negru, cu părul despletit, se zbătea în suferință alături cu desperarea. Ea înfățișa toată tragedia vieții acestui copil necăjit! Nici un discurs n-a exteriorizat mai cu justeță acel moment, decît zbuciumul acelei tinere cernite. Era sora lui!...”(,,Din intimitățile marilor scriitori. Panait Cerna”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
spre norocul meu, Iza a făcut un pas înainte, salutând regulamentar și spunând, tovarășe profesor, raportez, efectivul clasei este, și așa mai departe, eu nu puteam să fiu deloc atent, mă uitam, din spate, la gâtul Izei, părul ei negru, despletit, era prins doar cu cordeluța și, ceea ce nu observasem niciodată până atunci, avea cercei cu câte-o pietricică albastră, și atunci Iza a dat absenții și a terminat raportul și nea Klidész a primit raportul și ne-a spus să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Ca în Amurg pe lac, peisajul să rămână tot familiar și odihnitor: În slăvi lumină lină cu stingeri potolite, Pe lacul fără valuri odihna s-a lăsat... Mijind de somn pe maluri, cu creștetul plecat, Stau sălcii plângătoare, ce-așteaptă despletite. Plecat și sosit la București, Vasile Voiculescu rămâne nedespărțit de Bârlad. Toate cele 19 numere ale revistei Florile dalbe, la care debutează și ca prozator cu lucrările « Singur » și « Momâia », vor cuprinde bucăți din opera sa. Și nu numai în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
în burtă și triluri despre speranța care răsare peste ruinuri, murind - firește - ultima (după ce tu mureai de plictiseală). Deci am intrat la The Grudge 2: Capcana cu acest handicap în cap, motiv pentru care nu am putut savura aparițiile fantomei despletite și mâinile ei albastre care apucau personaje de gât sau de braț. Jocul actorilor mi s-a părut agasant de la bun început. Și mai aveam, normal, imprimat în cortex acel film de referință al horror-ului japonez, Honogurai mizu no
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de zeci și zeci de ori, datorită contextului ei femeiesc de invalidă neputincioasă. Există, de pildă, celebrul autoportret impasibil, cu părul lăsat (din 1947Ă, sau pictura intitulată „Patul zburător“ (despre spitalul Henry Fordă sau pictura numită „Rădăcini“, unde din Frida despletită cresc plante jungloide. În tot cazul, părul și mustața apar halucinant și halucinatoriu în pictura Fridei Kahlo, iar lucrul acesta nu este întâmplător: probabil părul era elementul magic al Fridei, era seva ei de putere. Un alt element magic este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
cu glas tragic se topește sub zările depărtării: „Ostenești... O clipă numai să te-oprești, Odihnește-ți ochii în afund de zare... Vai, pe zare-s nouri, - turmele cerești Ș-auzi glasul tragicei mioare... De ce fugi pe câmpuri, după ce chemări? Despletit ți-i părul , - albă vâlvătaie... Vezi, de vânturi dusă, s-a topit sub zări Miorița laie, bucălaie...” Un amănunt demn de subliniat ni se pare acela care privește utilizarea simbolului mamei de cioban. Poezia lui Labiș este dominată de un
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ajuns mâinile ei/ Și n-aș mai fi știut deosebi lumina". O lume fără asemănare și totuși fără deosebire. Ce fel de realitate este aceasta, a cărei lumină aduce la vedere desfacerea tuturor celor ce par făcute o dată pentru totdeauna, despletite acum în posibile realcătuiri? "O poveste de transparențe", am fi spus împreună cu poetul, dar până și ea "ar fi fost": o lume de pură fantezie, himerică irealitate a realității. Însă povestea e zămislită din transparențe; prin imaginile pe care le
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]