596 matches
-
permanent al scrisorilor lăsate de oamenii veacului al XVII-lea și al XVIII-lea (Saint-Évremond, Voltaire, Vauvenargues, Di derot), admirabila artă epistolară pier dută În zilele noastre din neastâmpărul și automatismul funcțiilor noastre pe toate planurile vieții - triumf al omului despuiat de orice personalitate. Cea dintâi manifestare a lui Emanoil Bucuța În public, În ciclul conferințelor Ideii Europene din toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât numai câtorva dintre cei prea puținii noștri cititori de literatură
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce să vă spun, tare bine Într-o ase
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mlădițe ale boierescului neam de ispravă cu al cărui nume s-au botezat un bulevard și o stradă, chemau la ele până mai anii trecuți, când Încă nu Încărunțiseră și nu sărăciseră, prieteni și prietene din protipendadă cu care se despuiau la pielea goală, Într-o „partuză“ sau une partie fine, sub portretele Încruntate ale străbunilor, cu bărbi și giubele, atârnate pe pereți, de unde pri veau acum la nepoatele și nepoții lor morfolindu-se ca dracii În chiar mobilierul, vechi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu chiar toate, neîngrijindu-se nici de virtutea lor, cum nici de să nu le vadă lumea și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastre - care să-i fi atras deopotrivă pe tinerii din America Latină și pe cei din lumea Întreagă, acest erou este Ernesto Che Guevara. Și, cu toate că de la moartea sa el a devenit unul dintre miturile lumii moderne, nu a fost Încă despuiat de vitalitatea sa tinerească. Dimpotrivă, imaginea sa mitică n-a făcut decît să-i Întărească tinerețea, care, alături de Îndrăzneala și de puritatea sa, pare să constituie esența secretă a carismei sale. Pentru a deveni un mit, un simbol al atîtor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sus-zisa reședință vor fi gentilomi spanioli, precum și cei veniți din alte țări și aflați în trecere prin Spanii, precum și viitorii noștri favoriți! FLORENTINO Dată astăzi, 14 decembrie, Anno Domini 1249 12 decembrie 1950 Mă contemplu la microscop: egoismul meu e despuiat și mi se pare enorm, stupid și de nevindecat... Iar pe deasupra - zadarnic! Este exagerat ceea ce spun, dar în clipa de față sunt incapabil să mai văd altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
efort serios pentru a respecta această promi siune. Aveam atâtea lucruri să spun, atâtea lucruri să-mi lămuresc și, cu toate acestea, nu mai știu cum s-o fac... Săptămâna aceasta, încă o dată, Omul mi-a apărut într-atât de despuiat de orice importanță, într-atât de puțin în gesturile, gândurile și simțămintele sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și-mi repetam în minte mereu aceeași propoziție: au folosit aceeași scară, găinile și cu el. Însă doctorul cel cu penicilina nu-și făcea reproșuri. A avut nerușinarea să pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare. Adolescentele pe jumătate despuiate la o temperatură de 6-7 grade Celsius, îngrămădite ca niște pui de găină pe creanga de arbore în celebrele cab-uri englezești, chicotind și înjurându-se una pe cealaltă pentru a înfrunta frigul de afară. Cimitirul din apropierea universitații, presărat cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din pură curiozitate, cum definiți o lume în care Constanța Crăciun, personaj notoriu în epocă, decidea elimi narea cuvântului „Crăciun“ din cărți? A.R. Era, bineînțeles, o lume descrăciunizată. Într-un cuvânt, nu în două. Adică o lume cenușiu-comu nistă, despuiată de mituri, de parfumul tradițiilor, de magia basmului, de farmecul inocenței copilăriei. O lume în care jovialul, generosul și rubicondul Moș Crăciun se metamorfozase în principialul, anostul și dogmaticul Moș Gerilă. În nopțile de sărbători, se trimiteau activiști care să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
4 - 16 iulie 1726 din ordinul Împăratului Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
munte, cultivînd grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să țină minte. Sibariții trăiesc după aceeași lege ca lotofagii (numai că În loc să stea pe țărm, se retrag Între zidurile Înăbușite de glicină). Totul e imediat și iremediabil uitat după ce a trecut. Bețiile cu parfum se țin lanț, bucuriile sînt despuiate, obținute fără dragoste. Nimeni nu știe ziua și anul În care se afla, deoarece toate clepsidrele au fost aruncate În mare și nu mai există timp, nimeni nu știe cînd s-a născut, cînd au murit ceilalți, ce vîrstă are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din martie, după căderea nopții, în anul 1522, se duse și căută în mare taină un sărac, și despuindu-se de toate veșmintele sale i le dădu, iar el se îmbrăcă cu mult dorita sa haină. Apoi merse și îngenunche înaintea altarului Stăpânei noastre 3 și, cu toiagul de pelerin în mână, veghe toată noaptea, stând când în genunchi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
filmele românești ar trebui subtitrate ! Asta în caz că lucrurile care se spun în film mai au vreo importanță... Ceea ce nu este evident. După cum nu este deloc evident de ce, în anumite momente, actrițe cu rol mai degrabă decorativ în economia filmului se despoaie brusc și uneori repetat, cadorisind pelicula cu planturoasa lor nuditate. Sau de ce alteori, într-o scenă destul de simplă, cei trei actori se apucă să vorbească în același timp, iar aparatul să se rotească, să se rotească... într-un mod care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dr. N. Paulescu, 1923 ; cf. 188, p. 181 ; vezi și 718), ca În această strofă din Imnul Legiunii Arhanghelului Mihail : „La luptă frați creștini ne cheamă țara,/ S-o curățim de-atâtea lipitori,/ Abuzul se Întinde În palate,/ Jidanii ne despoaie de comori” (67, p. 187). „Vipere cu cap de jidovi - Îi descria C.Z. Codreanu pe evrei -, fețe Însângerate și pocite, rânjesc ca lupii hămesiți cu dinți de fiară, În ochii râzători purtând o diavolească perfidie” (622). La rândul său
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a extins în Bucovina de Sus și județul Dorohoi: „Eu nu am apărat și nu apăr pe cei vinovați...vinovații să-și ia pedeapsa. Eu apăr numai pe cei nevinovați și pe cei pe care o măsură administrativă îi despoaie și de drepturile cetățeanului și de cele ale omului. Reacția Conducătorului față de Filderman a fost dură. Pe scrisoarea din 19 octombrie 1941, a pus o rezoluție, prin care îi făcea vinovați pe evrei pentru groaznica suferință a neamului românesc în
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
cei cărora le plac romanțele de epocă în care tineri bine îmbrăcați își aruncă priviri tot mai arzătoare la serate literare, pe terenuri de crichet și în săli de bal, se despart într-o haltă de diligență în timp ce copacii se despoaie melancolic în jurul lor și se reîntîlnesc peste ani, cînd tîmplele li s-au albit, dar flăcările din ochi nu li s-au stins. Probabil că n-ar trebui să fiu atît de dur ; e o romanță OK. Atîta doar că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e OK să accepte așa ceva drept divertisment. Ei bine, în 1997, regizorul austriac Michael Haneke a făcut un film, Funny Games, care-și propunea să ne confrunte cu faptul că nu e OK. Ce-a făcut el a fost să despoaie spectacolul de capitonajul lui de pseudomoralitate (binele va învinge pînă la urmă și, orice s-ar întîmpla, copilul nu va muri), obligîndu-ne să privim în față substanța nudă a plăcerii noastre : tortura. De ce faceți asta ?, îi întrebau victimele pe răufăcători
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la universitatea din St. Petersburg, se Întreținuse singur ornamentând pietre - care se găseau din abundență pe țărm - cu peisaje marine strălucitoare pe care le vindea ca presse-papiers. Avea o față roz, ovală, gene scurte, niște ochi ce păreau ciudat de despuiați În spatele unui pince-nez fără rame și un cap ras albăstrui. Am descoperit imediat trei lucruri despre el: era un profesor excelent; era lipsit de orice simț al umorului și, spre deosebire de toți preceptorii anteriori, era o persoană care avea nevoie de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui strat de flori În formă de rinichi (și observam o petală roz căzută pe pământ și o mică furnică investigându-i marginea descompusă) sau contemplam coaja ca o diafragmă a unui trunchi de mesteacăn pe care un huligan o despuiase de Învelișul ca o hârtie pepit, eram convins că toate acestea le va vedea și cititorul prin vălul magic al cuvintelor mele, utracennîie rozî sau zadumicivoi beriozî, de pildă. Pe atunci nu-mi trecea prin cap că departe de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unde te dusesem cu două ore În urmă. Flori de primăvară Împodobeau portretele lui Hindenburg și Hitler În vitrina unui magazin care vindea rame și fotografii colorate. Grupuri stângiste de vrăbii țineau ședințe zgomotoase În lilieci și tei. Zorile limpezi despuiaseră complet o parte a străzii pustii. Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine stropit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umblând cu pâra la Înalta Poartă, au dat cale liberă oștilor străine: ba cea leșească, ba cea ungurească, ba cea turcească, ba chiar a fraților muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
spulberă Isaia îndoiala, cu brutalitate. Vorba e să ne recâștigăm drepturile, averile, puterea furată! Mai rău ca acum nici că se poate! Ne luăm puterea înapoi! îi ține isonul Cupcici. Destul ne-a prigonit Satana! răbufnește Negrilă. Destul ne-a despuiat Nelegiuitu'! se vaicăre Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lângă Dânsul, zis-au ei: „Doamne, fii bun să ne spui Ce-ntâmplări vor da de știre Lumii despre-a Ta venire, Despre-al veacului sfârșit.” Iar Iisus a glăsuit: „Dragii Mei, vor fi războaie, Om pe om o să despoaie, Neam cu neam o să se bată, Nu va fi sfârșitu-ndată, Lipsuri, boale - o grămadă Peste oameni au să cadă. Mulți se vor sminti atunci Și călca-vor Legi, Porunci, S-o răci de tot iubirea Și-o spori nelegiuirea, Frați
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]