1,412 matches
-
de influența înțelepciunii lui Sampath. Deși bărbații erau la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie, plină de bună dispoziție. Se tachinau unele pe altele și-și făceau unghiile reciproc, trecând de la una la alta o farfurie de guave cu chilli și sare, dar Pinky își dădea seama că, în cazul în care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
okay, dar, oare, or fi vorbind vreo limbă pământeană? Vorbesc stereo, cu paraziți radio și interferențe de posturi. Au sonorități de sonar, scârțâit de lilieci, croncănit de pterodactili, tors de pește. Poftim? făcu el. — Ai vândut un milion? S-a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a destins. M-a refuzat moale. — Vin alb? am continuat ea. Nu, mulțumesc. — Ce-i cu toți acești nu, mulțumesc? Nu știi să citești? Ăsta e un bar pentru burlaci. — Pardon? spuse ea. Barman! Domnule! Omul ăsta s-a luat de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că ai vrut să spui... că ai de gând să... Mi-a întâlnit privirea pentru prima dată și a văzut în ochii mei ceva care i-a înlăturat anxietatea; corpul lui a început să se relaxeze, chipul i s-a destins. —Cum ți-ai dat seama? m-a întrebat. —Despre Charles? Ceva ce a spus Belinda. Știam că se petrece un fel de șantaj în bancă, și ce a spus ea l-a indicat exact pe Charles. Apoi mi-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la una, la alta. Te termină câte-o chestie de-asta, mai grele ca o nuntă. Pardon, cât o nuntă. Sau două cumetrii, adăugă, după scurt timp. Că la evenimente de-astea cu nașu’, cu mireasa, mai poți să te destinzi, mai o strigată, mai o bătută, stă mireasa de și-o freacă că o arde să se... vorba aia, cum e poporul, la nuntă mai merge și cu măscări, da’ la evenimentu’ ăsta, stai, ce să faci. Prelucrezi țiparu’ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cap se accentua. Cu degetele răsfirate deasupra pleoapelor, Noimann privea În gol. Înghesuite În dulap, costumele păstrau o tăcere respectuoasă. Ridicându-și cu un efort suprem mâna dreaptă spre tavan, Noimann dădu comanda: „Pe loc repaus!” și Întreg regimentul se destinse, adoptând o poziție de așteptare. „Vax”, spuse medicul, „azi n-am chef de voi...” Vârtejul de chipuri se roti deasupra patului, apoi, urmând bărbia, se strecură În dulap. Costumele se neliniștiră, animate de un nou avânt. Acum fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și inspecteze „trupele”. Pauza de respiro durase prea mult. Costumele se aflau În dezordine. „Soldați, drepți!” făcu Noimann. După care le dădu un ordin ce se bătea cap În cap: „Pe loc repaus, marș!”. Costumele Își umflară pieptul, apoi se destinseră. După care Începură să mărșăluiască pe loc, mișcându-și umerii În sus și În jos. Mulțimea de pantofi aflați În debara le ținu isonul. Îmbărbătat de ordin, medicul Noimann se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre acvariu. Peștișorii nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tavan. Trăgând Încă o dușcă de coniac din sticlă, medicul devenea tot mai lucid. Porii pielii sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
limbii de bolta palatină și gingii. După care o Înghițise cu delicatețe, salivând ușor. Stridia cerea acreală și un Întăritor, astfel că Noimann luă o felioară de lămâie, mestecând-o Între dinți. Cerul gurii i se strepezise și Noimann Îl destinsese, dând pe gât un păhărel de Alexandrion, punctat cu cinci steluțe argintii. Viața, dincolo de tot felul de neplăceri și neajunsuri, Își avea farmecul ei. Fiecare clipă trebuia savurată pe deplin. Timpul putea fi simțit și pe-afară, și pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și se așeză la locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altă zodie nedefinită. Triunghiul conjugal, gândi Noimann-cinicul. „Am făcut-o pentru binele dumneavoastră. Dacă nu puteți dispune de Mathilda, de mine puteți dispune oriunde și oricând”, se fandosi Noimann-târâtorul. Glasul penitentului era tot numai lapte și miere. Fața lui se destinse Într-un zâmbet pervers. Ochii Îi străluceau de satisfacție. Triunghiul conjugal luă forma unui pentagon, apoi cea a unui hexagon, multiplicându-se În spațiu. Da, Noimann-penitentul Îl punea la Încercare pe celălalt Noimann. Nervii cinicului nu mai suportau nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
face decât s-o saboteze mai rapid. Poate că ar fi trebuit să punem punct atunci, dar În decembrie e foarte greu să găsești un apartament, iar al nostru era destul de spațios și, până la urmă, câinii sunt drăguți și te destind... așa că am fost de acord. Bine, rămâne pe sâmbătă. O să mă duc la birou duminică atunci, deci putem merge să alegem câinele hipoalergic. M-a Îmbrățișat ca un urs și mi-a Împărtășit planurile sale de a Închiria o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
AUFT a devenit o țintă mult mai atractivă. Și, tot sincer vorbind, tu și ceilalți ați devenit mult prea inactivi ca să ne mai obosim cu voi. Mal îl privi pe Rolff și văzu că înghițise minciuna: umerii lui robuști se destinseră și pumnii i se descleștară. Următoarea lui întrebare punea punctul pe i: — De unde știu eu că nu veți face același lucru și cu mine? Mal spuse: — Marele juriu e activ în mod oficial și vei primi imunitate din partea acuzării, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Agăț-o acum! Mai bine mai devreme decât mai târziu. — Claire, am credibilitate politică în fața ta? — Da, ai. — Atunci hai să încercăm și altceva. Mi-ar plăcea să te văd și în afara activității noastre de sindicat. Tot chipul femeii se destinse. Danny simți că are chef s-o pălmuiască până când cățeaua se va înfuria, devenind un dușman pe măsură. Zău că mi-ar plăcea, spuse el. Tovarășul sincer și direct, variantă comunistă. Claire spuse: — Ted, sunt logodită. Danny îi răspunse: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Loftis, actorul, știind că o față nu minte, și-o ținea ascunsă. Danny intră în bucătărie și umplu un pahar cu apă de la robinet, dându-le personajelor șansa să își revină. Se întoarse foarte încet și îi găsi prefăcându-se destinși: Claire fumând, iar Loftis sprijinindu-se de balustrada scărilor, ușor jenat, ca un gentleman din sud pentru care tusea e déclassé. — Sărmanul Charlie! Se dedulcea el uneori la plăcerile grecești, așa că sunt sigur că celor de la putere le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dirija lucrurile. Claire se trase de lângă el. Filmul se sfârși cu un prim-plan cu blonda și mexicanul sărutându-se cu limba. Pelicula sări de pe rolă. Claire se ridică în picioare, aprinse lumina și schimbă rolele de film. Danny se destinse și adoptă cea mai bună versiune a lui Ted Krugman: relaxat, picior peste picior, cu mâinile împreunate la ceafă. Claire se întoarse și-i spuse: — Păstram asta pentru după aceea, dar cred că avem nevoie de ea acum. Danny îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi intră pe o ureche și iese pe cealaltă. Alianțele se fac și se desfac, iar orașele sunt prădate, fără a lăsa vreo urmă în conștiința dedicată total părului acela blond și rochiei albe de bumbac, care se întinde se destinde, se întinde, se destinde. Se gândește s-o caute. Sunt doar câteva colegii de fete și nu i-ar lua prea mult, dar ideea în sine îi aduce amintiri neplăcute, de pe vremea când aștepta în umbră, ascuns după tufișuri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ureche și iese pe cealaltă. Alianțele se fac și se desfac, iar orașele sunt prădate, fără a lăsa vreo urmă în conștiința dedicată total părului acela blond și rochiei albe de bumbac, care se întinde se destinde, se întinde, se destinde. Se gândește s-o caute. Sunt doar câteva colegii de fete și nu i-ar lua prea mult, dar ideea în sine îi aduce amintiri neplăcute, de pe vremea când aștepta în umbră, ascuns după tufișuri. Își amintește că Oxfordul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să contacteze febra și să moară, era strict o chestiune de afaceri și nu afecta relația lui cu ei. Interpretul i-a amintit că pentru Fotse ar fi dezonorant să-l ucidă. Acest lucru l-a mai făcut să se destindă puțin. Cu toate că interpretul îl asigurase că nu exista pericolul să fie ucis, acesta a admis că apa murdară pe care i-o ofereau, era parte din stratagema lor. Nimeni nu se aștepta la modul serios ca el să moară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cumperi șal! Cafea de vrei nu mă trezi, Culege tei în zori de zi! Vrei pâine? Iar?! Vezi, ai în coș, Uscată, doar nu ești un moș. Săpat-ai tot? Vița s-a prins? Cum? Spui nu pot?! Nu ești destins? Prea mult te cert?! Nu poți gândi?! Totu-i incert?! Ce-ai vrea să fii? Șaman arab, să ai harem? Tu ești prea slab pentru tandem! Culege nuci, porumbu-i copt! Pe unde fugi? Căpșune: opt Găleți s-aduci, azi nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
femei e în camera ei, dar nu putea să mă ignore cu totul. Fără sprijinul meu, el nu ar fi avut nici o legitimitate. Pe măsură ce prințul Kung și cu mine am ajuns să ne cunoaștem mai bine, am putut să ne destindem. L-am anunțat că nu mă interesa puterea în sine, și că tot ce voiam era să îl ajut pe Tung Chih să reușească. A fost minunat că împărtășeam aceeași viziune. Ne-am certat uneori, dar am reușit întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș și, dintr-o dată, amîndoi țiganii începură. Chemîndu-l
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la invitația văduvei lui Nobunaga, se așezară la masă. Erau pregătite tacâmuri pentru peste patruzeci de invitați. Fură împărțite cești, în timp ce lămpile licăreau în adierea răcoroasă a nopții. În timp ce oamenii se destindeau, cu vorbe plăcute, pentru prima oară în două zile, fiecare se simțea puțin cam beat. Banchetul din seara aceea era puțin cam neobișnuit, prin faptul că avea loc după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască. Geni aduse o foaie mare de hârtie și o întinse pe podea. Un plan al castelului îi era arătat unui sol dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]