6,141 matches
-
mai știu de nimic! Promit sincer c-am s-o apuc pe calea unei emancipări totale, dar una aleasă de mine în întregime, proprie, originală și care cu adevărat să-mi placă și să-mi devină repede o dulce obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pricepi ce-ți spun? Eu mă ocup numai să storc bine banii pe droguri de la clienți, în niciun caz nu mă ocup să fac cumva opere de binefacere, nici pentru un pârlit ca tine, nici pentru nimeni altcineva! Ai beneficiat destul, până acum, de îngăduința mea, nu ți se pare oare? Așa încât, ia atent aminte că, dacă te va împinge cumva gândul neinspirat și tare păgubos să nu-mi aduci banii pe care mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
deosebit noaptea trecută? - Mi s-a părut că au lătrat mult câinii, dar ce? S-a întâmplat ceva? - Nici nu știu ce să zic și ce să cred... Uite, ce am pățit eu. Înainte de a mă culca, m-am uitat dacă era destul ulei în candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
lume, era la începutul Sfintei Liturghii. Eu nu pricepeam nimic, vecina îmi șoptea. Primul lucru care mă impresionă mult fu cântările din strană, la auzul lor sufletul meu parcă prindea aripi și căuta să zboare, nu era loc în el destul pentru a putea intra tot frumosul și plăcutul pe care îl trăiam. Uitasem de timp. În fiecare slovă, pe care o puteam înțelege, descopeream o lume nouă. La sfârșitul slujbei, după ce luasem anafura și aghiazma, ieșirăm afară. Ardeam de nerăbdare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
când mă văzuse, era singură acasă așa că vizita mea fu binevenită. Am ajutat-o repede să pregătească hrana pentru pui, rațe și gâște, să dea buruiană și apă la porc, la iepuri și ne-a rămas timp și pentru noi, destul. Însetasem și ne-am dus la fântână să adecem apă rece și proaspătă. Când am ajuns acasă, Maria îmi zice: - Mergi cu mine undeva? - Merg, zic eu, dar unde? - La vecina noastră, baba Ioana, să-i ducem o cană cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
își potrivi un locușor unde să ascundă banii. Buzunarele pufoaicei erau rupte pe dinăuntru, nu putea să-i țină în ele, așa că îi ascunse în buzunarul din față al pantalonilor, iar când băga mâna în buzunarul spart al pufoaicei, era destul să caute mai la adânc și dădea de ei. Ajuns la târg, moș Parfene, începu să caute cu privirea la pufoaice dar, din curiozitate, și dispunând de timp, mai căuta și la alte lucruri. La una din mese, vede doi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau oasele, așa-mi mâncă mie sufletul, că m-aș duce în lume la soru-mea... Stă la țară lângă Târgoviște, în casa părintească, zice soru-mea: hai Ană și-ți du bătrânețile aici, destul ai robit în fabrică, am lucrat la fabrica de chibrituri patruzeci de ani, acuma am pensie bună, da' copilu' ăsta zice: Nu mă lăsa mamă că nu-mi ajung banii, el e lăcătuș, câștigă două mii de lei pe lună, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
blândă, liniștitoare. Candelabrele stelelor nu împodobeau bolta cerească. I se păru că noaptea, care abia începuse, este mai neagră ca de obicei. Apoi intră în casă ducând cu el tot întunericul de afară, de parcă în casă nu ar fi fost destul... După o noapte în care toți ai casei, excluzându-l pe Vișinel, fuseseră purtați de pegași nestruniți pe meleagurile unor gânduri nedeslușite, dimineața, se despărțiră de un pat în care visele nu-și făcuseră culcuș și liniștea nu venise ca
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doar că lângă bocancii săi nu mai erau bocancii lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând de cealaltă parte, trecându-și limba peste buze, încet și tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea în fața unui ghișeu fără să ceară nimic, doar ca să-și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
oboseala ajunse să doarmă în locul tău, în timp ce tu hoinăreai pe străzi ca să verifici dacă nu a dat rădăcini smoala turnată proaspăt pe străzi. Nu ai riscat niciodată pentru că știai să cumpănești bine, iar până la sosirea camioanelor exista un timp mort, destul cât să încapă acolo speranța. A fost suficient un lăstar care, pus în apă, a dat mustăți ce au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de lipsa organului. Închise ochii ca să nu continue discuția. A doua zi medicul îl anunță că mâine va avea loc operația la ochi și îl întrebă dacă are nevoie de un psiholog. Luis se ținu tare și refuză, va avea destul timp mai târziu. După operația la ochi a fost mutat în alt salon, apoi după operația la picior în alt salon, după cea la coloană în altul. El nu-și amintea decât tamponul de vată care îi umezea buzele, tensiometrul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
exclamă: aici erai, vierme?! El opuse o mică rezistență. Apoi cedă. Îl încătușară. Ieșiră cu el, însângerat la față, cum era. Cei doi copii, mărunței, se înghesuiseră între picioarele mamei, ca doi pisoi drăgălași. Trupa plecă. Încă nu se liniștise destul, biata Corina, când, la televizor, știrile de la acea oră începură cu exclamarea fetei, cu gură și cap frumos, de la microfon: vă prezentăm, dragi telespectatori, o știre de ultimă oră. Chiar acum, cu câteva minute în urmă,a fost prins, arestat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toți, tot cu un fel de glumă: lasă, bre, că, și organismul ăla, reproducător, trebuie să se mai refacă, să-și mai întărească puterea de procreere. C-o fi fost așa, că n-o fi fost, nimeni nu poate preciza. Destul să vă spun, că, vreo alte șapte sau opt fătări, care au urmat, au fost la fel de bogate, ca și primele. și, Baba, și-a menținut, neștirbit, numele de eroină. Într-o zi, nepreaavând ce face, Ion Sandu a prins a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi luat în seamă, este o dovadă a credinței în afirmația mea de mai sus.Cum a trecut prin valurile vieții, prin bine și prin rău, prin ușor și prin greu, nici măcar dânsa nu ar fi în stare să precizeze. Destul, să afăm, că, la etatea de 26 de ani instanțe, jurii dintre cele mai exigente au deliberat. În cadrul mult prea vestitelor concursuri de MIS, în cadrul confruntărilor directe cu lumea, cu publicul, cu judecătorii în ale frumuseții feminine, au ajuns la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și particularizate. Găsești, cum e firesc, tot ce vrei, la prețuri pentru toate buzunarele : de la 5 euro , la 500 de euro; nu am vrut nimic din ce găsesc și-n țară, dar, recunosc cu rușine, nu am avut destui bani (& destul timp) să-mi satisfac plăcerile de gourmet: am gustat zilnic, camembert, avocado cu crabi, mezeluri tipice, crepes cu de toate, lasagnia cu somon, ouă cu maioneză de-a lor - excelentă!, fileuri anchois, pastramă de rață, deserturi din ciocolată topită, dulciuri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ghiuleaua legată de picior - familia - nu-l lăsa să se bucure În tihnă de primele succese literare (publicarea schițelor În diverse reviste). Deși tînăr, nu era interesat de femei și petreceri, de prestanța medicală, ori literară, neurmărind decît să cîștige destul ca să-și poată duce-n spinare bicisnica-i familie („dacă aș trăi singur, aș fi un om bogat”-mărturisea Într-o scrisoare din 1883). Rar găsim, În istoria artei, la un creator, atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu știu cum să explic, dar instinctul meu gândăcesc îmi spunea că nu-i vorba de un om, ci de un semen de-al meu. Aveam să aflu cât de curând că libărcile nu vorbesc, dar comunică și încă într-un mod destul complex. Nu pot să dau detalii asupra chimismului, fizicii vibratorii sau a gestualității cuprinse în acest tip de comunicare. Frate-miu semantician, de! ar fi înnebunit să afle mai mult despre tărășenia asta, numai că deocamdată nu-mi propun să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-ai destul aluat pentru trei cozonaci!-îi zic. Și dă-i și pune-i făină încă o jumate de chil și încă o jumate și altă jumate și tot așa. Cu cât puneam mai multă făină, cu atâta aluatul devenea tot mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Fără o descoperire de sine, cum să auzi și să recunoști dorințele sufletului, cum putem fi siguri că ambițiile și visele care ne fac să mergem înainte sunt ale noastre. Dorințele noastre, prin definiție, sunt diverse și ambivalente și este destul să ne aplecăm asupra dorințelor noastre de fericire, pentru a vedea complexitatea lor naturală. Cu toții vrem pace interioară, dar în același timp vrem să fim recunoscuți și valorizați de către ceilalți, fără a da socoteală către nimeni, vrem să profităm de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul cu pânza
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cuvânt: „Apăăă!” Cotman a luat de pe masă ulcica cu apă, i-a ridicat cu grijă capul și i-a umezit doar buzele. A repetat aceasta de mai multe ori... „Așa, băiete. Acum să ne învelim gospodărește, ca să ne încălzim, pentru că destul frig am adunat noi în noaptea asta!” Cu gesturi ca de mamă grijulie, l-a învelit ca pe un copil. În vremea asta, ceilalți cărăuși au muncit din greu pentru a așeza totul după cuviință. Când treaba a fost gata
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intendenți, infanteriști și maiștri bucătari. Întregul program, în afara orelor de cursuri până la prânz, era condus de plutonierii de companie și batalioane precum și activitățile din zilele de sărbători. Numai efectuarea prezenței în fiecare sală (clasă) în timpul orelor de studiu îmi lua destul timp din timpul de pregătire. Cu toate acestea am avut tăria de caracter să-mi îndeplinesc cu onoare sarcinile funcției ce mi-a fost încredințată în școală. Cea mai grea problemă ce m-a frământat în toată cariera mea a
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]
-
american e mai importantă decît un campionat de ping-pong. Doctorul Înclină din cap, aprobînd spusele șefului de depozit, dar imediat după aceea se răzgîndi și obiectă, ridicînd un deget În aer: — Depinde la ce nivel e organizat. Camaradul său susținea, destul convins, că așa ar fi trebuit să stea lucrurile: soldatul Khapsek avusese o presimțire. Consemnul era să se deplaseze pe țărm, de-a lungul estacadei, menținînd permanent o distanță de treizeci de yards Între ei. Uneori această distanță se reducea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
doară doctorul Thomas. Doar el e comandantul trupelor de pază. — Fiindcă mi-e nesuferit, explică Vic. Misionarul american avea un nume obișnuit, Îl chema John. Ajunse la studioul de radio cu jumătate de oră Întîrziere, astfel Încît Christinei Îi rămase destul timp să stea la o cafea cu șefa și prietena ei și să discute despre saloanele de coafură din oraș, deși Naggie Waks ar fi preferat să discute despre spiritism, dragoste, noutățile din magazine și despre moartea unchiului său din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fel, așa că trebui să caute repede altceva, cîtă vreme Încă mai putea conta pe impresia că ar continua o discuție deja Începută. Din păcate, mintea refuza să-l ajute, nefiind atît de sprintenă pe cît o cereau Împrejurările. Se scurse destul timp pînă cînd găsi Întrebarea următoare, suficient banală și pe care ar fi putut-o pune de la bun Început. De această dată, În mod surprinzător, David preluă inițiativa, deși pe un ton destul de acru. — CÎt o fi ora? Întrebă Pablo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]