4,169 matches
-
îndepărtată, în 2008, volumul de povestiri Târfe asasine în 2009, trei la Editura Leda - Anvers, traducere de Horia Barna, 2011 (scriere greu de încadrat ca specie sau gen), volumul de povestiri Convorbiri telefonice, traducere de Dan Munteanu Colan, 2011, romanul Detectivii sălbatici, traducere de Dan Munteanu Colan, 2013. Poezia ca provocare a inițierii Abia acum, cititorii au în față Detectivii sălbatici, romanul masiv, de peste 700 de pagini, distins în 1999 cu Premiul Rómulo Gallegos, considerat capodopera sa, concurat apoi de apariția
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
2011 (scriere greu de încadrat ca specie sau gen), volumul de povestiri Convorbiri telefonice, traducere de Dan Munteanu Colan, 2011, romanul Detectivii sălbatici, traducere de Dan Munteanu Colan, 2013. Poezia ca provocare a inițierii Abia acum, cititorii au în față Detectivii sălbatici, romanul masiv, de peste 700 de pagini, distins în 1999 cu Premiul Rómulo Gallegos, considerat capodopera sa, concurat apoi de apariția postumă a altui roman-gigant - 2666. Criticii au situat Detectivii sălbatici alături de marile romane ale secolului XX: Ulysse de James
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
ca provocare a inițierii Abia acum, cititorii au în față Detectivii sălbatici, romanul masiv, de peste 700 de pagini, distins în 1999 cu Premiul Rómulo Gallegos, considerat capodopera sa, concurat apoi de apariția postumă a altui roman-gigant - 2666. Criticii au situat Detectivii sălbatici alături de marile romane ale secolului XX: Ulysse de James Joyce, Șotron de Julio Cortasar, Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez. Detectivii sălbatici este deopotrivă pseudo-thriller și antologie a poeților sud-americani, mozaic al prozei minimaliste și caleidoscop de
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Gallegos, considerat capodopera sa, concurat apoi de apariția postumă a altui roman-gigant - 2666. Criticii au situat Detectivii sălbatici alături de marile romane ale secolului XX: Ulysse de James Joyce, Șotron de Julio Cortasar, Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez. Detectivii sălbatici este deopotrivă pseudo-thriller și antologie a poeților sud-americani, mozaic al prozei minimaliste și caleidoscop de stiluri narative, tur vertiginos prin istoria frenetică a unui continent ca fundal halucinant și mică istorie literară cu fulgurațiile unor biografii de scriitori, dar
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
mister, în rugăciuni pentru veșnica pomenire în pustiu, ca monolog comic, când nimeni nu mai râde. Confesiunile îi surprind pe Belano și Lima în ipostaze neașteptate, asumându-și destinul misterios. Poate chiar ei dau titlul romanului, înfățișând poeții în ipostaza detectivilor sălbătici aflați mereu în căutarea unui precursor, a unui întemeietor care să legitimeze o nouă mișcare ca real visceralismul. Dar îi contaminează pe toți ceilalți de patima poeziei și se preschimbă în nebuni întru poezie, căci scrisul este experiență mistică
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
pe toți ceilalți plutește umbra lui Don Quijote și a lui Sancho Panza, tot așa cum lângă biografia și scrisul lui Roberto Bolaño se ghicește umbra lui Cervantes. Mulți s-au lăsat înșelați, au admirat deghizarea într-un Jack Kerouac chilian, dar Detectivii sălbatici îl arată ca pe al treilea mare scriitor din spațiul sudamerican, după Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, schimbând proza în prag de mileniu, printr-o revoluție devastatoare. Detectivii sălbatici transcende granițele romanului și ale ficțiunii, iar diagnosticul
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
au admirat deghizarea într-un Jack Kerouac chilian, dar Detectivii sălbatici îl arată ca pe al treilea mare scriitor din spațiul sudamerican, după Gabriel García Márquez și Mario Vargas Llosa, schimbând proza în prag de mileniu, printr-o revoluție devastatoare. Detectivii sălbatici transcende granițele romanului și ale ficțiunii, iar diagnosticul pus de critici de capodoperă a autorului părea de nedepășit. Roberto Bolaño s-a depășit pe sine cu romanul postum, 2666, creație sfidătoare și monstruoasă. Merită din plin laude Editura Leda
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
a extins investigațiile istorice pigmentate cu atitudini romantice până la adâncimi incredibile. Senzația finală e aceea că autorul nu a lăsat neexplorat niciun colțișor din fascinanta poveste a Franței renascentiste și premoderne. În urmă cu câțiva ani, când am publicat Metafizica detectivului Marlowe, m-am aplecat asupra acestui aspect mai degrabă de sociologie literară, constrâns de faptul că deținătorii drepturilor asupra operei lui Raymond Chandler autorizaseră două „intervenții” în aventurile detectivului californian. Cea dintâi a presupus ducerea la sfârșit a lui Poodle
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
și premoderne. În urmă cu câțiva ani, când am publicat Metafizica detectivului Marlowe, m-am aplecat asupra acestui aspect mai degrabă de sociologie literară, constrâns de faptul că deținătorii drepturilor asupra operei lui Raymond Chandler autorizaseră două „intervenții” în aventurile detectivului californian. Cea dintâi a presupus ducerea la sfârșit a lui Poodle Springs, rămas neterminat la moartea romancierului. A doua, Perchance to Dream, e o prelungire a acțiunii și o revitalizare a personajelor din Somnul de veci, cam în felul în
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Roger Nimier propunea, în D’Artagnan amoureux, o narațiune plasată cinci ani înainte de evenimentele din După douăzeci de ani. Ambele extinderi erau datorate lui Robert B. Parker, unul din maeștrii liniei hard-boiled, celebru pentru seria ce-l avea erou pe detectivul Spenser (Parker a murit în 2010, după ce publicase nu mai puțin de patruzeci de romane „cu Spenser” și nouă „cu Jesse Stone”. Pe lângă acestea, a scris și cărți de literatură „serioasă”, cu pronunțat caracter autobiografic). În vara lui 2012, Editura
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
în crearea acelei inimitabile voci a persoanei întâi în care rezidă mare parte din forța de seducție a stilului Chandler. Malcolm Jones amendează și intenția făcută publică de a-l resuscita pe Bernie Ohls, polițistul descris drept „bunul prieten al detectivului”. El are dreptate să califice această afirmație drept o „colosală neînțelegere atât a lui Chandler, cât și a lui Marlowe, deoarece niciunul dintre ei nu a avut vreodată un «bun prieten»”. Bernie Ohls doar era o cunoștință mai veche a
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
El are dreptate să califice această afirmație drept o „colosală neînțelegere atât a lui Chandler, cât și a lui Marlowe, deoarece niciunul dintre ei nu a avut vreodată un «bun prieten»”. Bernie Ohls doar era o cunoștință mai veche a detectivului, din vremea când lucra el însuși ca polițist, iar drumurile lor s-au întretăiat de câteva ori pe parcursul anchetelor ulterioare. Jurnalistul subliniază, corect, că singura dată când Marlowe s-a împrietenit cu cineva a fost, în The Long Goodbye, cu
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
excepționalele portrete, făcute de scriitor acelor bărbați, întro impecabilă limbă germană fără vîrstă, în care strecoară din cînd în cînd o vagă aluzie ironică, nu poți să nu identifici autoportretul autorului. El îmbină întro perfectă simbioză cercetătorul, istoricul, memorialistul, cu detectivul - care, mînat de o prezumție inexplicabilă caută obsedat urmele unei bănuite spînzurători Bußwinkel (Colțul penitenței) - sau cu lunatecul sublim, băiatul din povestirea Zaunholzgasse (Strada Joagărului), cățărat pe-un gard înalt de unde cade, spunîndu-le celorlalți că a privit în cer și
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
Cei doi au acordat un interviu revistei L’Express de luna trecută în care, nu doar își relatează aventura editorială, dar vorbesc despre modificările de substanță literară intervenite în polițistul de ieri transformat în polarul de azi. De exemplu, dispariția detectivului privat, care, de la Sherlock Holmes și Hercule Poirot, au dominat scena, înlocuiți de polițiști de profesie și de mașinăria științifică pusă în mișcare în anchetarea cazurilor.
Noul roman polițist () [Corola-journal/Journalistic/3611_a_4936]
-
de curând, a unei noi biografii a lui Raymond Chandler (Tom Williams, A Mysterious Someyhing in the Light: Raymond Chandler, a Life, Aurum, 2012), m-a determinat să transcriu aici câteva reflecții recente, în completare la propria mea carte dedicată detectivului Marlowe. Marele atu al lui Raymond Chandler provine din decizia de a nu experimenta, odată ce a găsit modelul convenabil. Explorările aparțin perioadei când colabora la revistele pulp, în care pot fi descifrate alterările de perspectivă și subtilitățile de construire a
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
absorbția în main-stream-ul practicii literare. Foarte curând, personajele au devenit stereotipe și interșanjabile, astfel încât autorii au înțeles că, pentru a-și asigura supraviețuirea, trebuie să accepte anumite compromisuri. De altfel, „ficțiunea hard-boiled a reprezentat forma de dezvoltare americană a romanului detectiv în direcția unei proze de moravuri centrate pe personaj, un fel de echivalent al școlii engleze a romanului «casei de la țară», care sublinia diferențele de clasă prin limbaj și comportament, dar mai puțin prin elementele de intrigă” (Irwin, 2006: 195
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
a unor teme care au stau mereu în centrul nevrozelor și chinurilor creației: „Falsitatea și artificiul care caracterizează orașul modern al prozei hard boiled ridică o cortină între ceea ce se vede și ceea ce e cunoscut, și în felul acesta încercarea detectivului particular de a restaura ordinea devine o încercare de a da sens lumii fragmentare, dezintegrate și pe mari porțiuni neinteligibile, punând în lumină legăturile ei, sau, adeseori, lipsa ei de legături. Diversele conexiuni pe care detectivul particular le face între
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
în felul acesta încercarea detectivului particular de a restaura ordinea devine o încercare de a da sens lumii fragmentare, dezintegrate și pe mari porțiuni neinteligibile, punând în lumină legăturile ei, sau, adeseori, lipsa ei de legături. Diversele conexiuni pe care detectivul particular le face între aparență și realitate, suprafață și adâncime, trecut și prezent, adevăr și falsitate oferă posibilitatea constituirii sensului, iar structura ficțiunii detective e o manifestare a acesteia” (Scaggs, 2005: 72). Detectivul din specia Philip Marlowe are rolul, ingrat
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
ei de legături. Diversele conexiuni pe care detectivul particular le face între aparență și realitate, suprafață și adâncime, trecut și prezent, adevăr și falsitate oferă posibilitatea constituirii sensului, iar structura ficțiunii detective e o manifestare a acesteia” (Scaggs, 2005: 72). Detectivul din specia Philip Marlowe are rolul, ingrat și sublim, de a înnobila efortul autorului și de a stabili punți de comunicare cu un cititor pentru care toate aceste preocupări maniacale rămân, pur și simplu, ininteligibile. Și e inevitabil să fie
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
contact cu lumea sordidă prin intermediul „investigatorului privat”, mai precis prin codul moral sugerat de acesta. Philip Marlowe nu e un simplu instrument împrumutat din repertoriul clasic al literaturii. El e rezultatul unui dublu conflict - „pe de o parte, înfruntarea dintre detectiv și criminal, pe de alta, lupta detectivului cu sine însuși” (Irwin, 2006: 54) -, al eliminării treptate din scenă a personajelor incapabile să perceapă complexitatea lumii înconjurătoare. Există întotdeauna în romanele lui Chandler un spațiu al negocierii, o falie în care
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
mai precis prin codul moral sugerat de acesta. Philip Marlowe nu e un simplu instrument împrumutat din repertoriul clasic al literaturii. El e rezultatul unui dublu conflict - „pe de o parte, înfruntarea dintre detectiv și criminal, pe de alta, lupta detectivului cu sine însuși” (Irwin, 2006: 54) -, al eliminării treptate din scenă a personajelor incapabile să perceapă complexitatea lumii înconjurătoare. Există întotdeauna în romanele lui Chandler un spațiu al negocierii, o falie în care descoperim că eroul nu e, în realitate
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
un spațiu al negocierii, o falie în care descoperim că eroul nu e, în realitate, atât de pur, iar lumea presupus dezgustătoare pe care o străbate nu e lipsită de farmec și seducție. Dacă lucrurile ar fi lipsite de speranță, detectivul ar trebui să se sinucidă, iar cititorul ar sfârși la psihiatru. În fapt, căutarea nu se încheie niciodată. Iar când se încheie în carte, va fi reluată, sub alte și alte chipuri, în cinematografie. La urma urmelor, lumea lui Philip
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
șansă și unor smooth operators din familia lui Sam Spade și Philip Marlowe. Adevărul e că filmele i-au făcut să apară mai duri decât erau: „În ficțiunea detectivă americană a anilor 1920 și 1930, polițistul i-a lăsat locul detectivului particular al variantei hard-boiled, creat de autori precum Raymond Chandler și Dashiell Hammett, care apoi și-a croit un drum spre ecrane, în variante edulcorate în anii 1930, precum și în producțiile film noir ale anilor 1940” (Gates, 2006: 5). Fără
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
cu exagerațiuni, cu parodia limbajului gazetăriei de senzație, hiperbolizat artificial și împins până la granița cu ridicolul, așa cum consideră în unanimitate comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de capturare a temutului terorist internațional, ocuparea strategică a căilor de acces înlăuntrul și în afara locantei, dublată de gesticulația excesivă și dialogul prăpăstios al protagoniștilor întâmplării virează subit într-un anticlimax comic de efect irezistibil: apariția
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
la jumătatea lunii va mai lansa un nou roman, Inferno). Asemănările țin în primul rând de tiparul narativ. Mai întâi se produce o crimă care pare că are legătură cu un manuscris misterios, apoi personaje care nu-s de meserie detectivi, ci au cu totul alte îndeletniciri: călugări la Eco, profesorul Robert Langdon la Dan Brown, sau scriitor, cum e cazul lui Enrique Alonso, protagonistul romanului de față, se pomenesc fără voia lor aruncate în anchete paralele cu acelea desfășurate de
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]