1,081 matches
-
vorbesc prin mijlocirea viselor și a enigmelor. Așa sunt și grădinile astea. Fiece aspect al acestei terase reproduce un mister al artei alchimice, dar, din păcate, nu mai suntem În stare să-l citim, nici măcar gazda noastră nu poate. O devoțiune aparte față de secret, veți conveni că-i așa, la omul acesta care cheltuie tot ceea ce a acumulat de-a lungul anilor ca să pună să-i traseze niște idiograme cărora nu le mai cunoaște Înțelesul”. Urcam și, din terasă În terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Bursucul. Este bine-venită orice fel de consiliere, orice consultanță, dar nu ne-ar strica, pe lângă consilium, și un pic de ajutor material, de auxilium, deși e cam târziu! Credeam că ne-ați uitat de tot. Nu uită Cerul faptele, curajul, devoțiunea și dârzenia Marelui Maestru Jean de Léols și pe ale tovarășilor săi! Bine, din nou! concede Bursucul. Sunt flatat! Să trecem, totuși, la obiect. Tocmai ce am primit, din sursă discutabilă, un mesaj relativ alarmant. Un ultimatum. Așadar! Suntem extrem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eveniment este că, imediat după ungerea lui Isus, Iuda Iscarioteanul pleacă să-l trădeze pe maestrul său (Mc 14,10-11). Contrastul dintre numele ucenicului care comite actul trădării și femeia, al cărei nume nu-l cunoaștem, care împlinește actul de devoțiune a fost comentat destul de frecvent. Cu siguranță e un fragment de o deosebită măiestrie artistică. Uneori se trece cu vederea că, foarte probabil, gesturile acestei femei au fost relatate marilor preoți cu care Iuda a încheiat afacerea. Deci, nu numai
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
din apropierea unui oraș evreiesc nu a fost lăsat neîngropat până la apus, în conformitate cu legea lui Moise (cf. Dt 21,23). În plus, ar fi fost de neconceput ca trupurile să rămână neîngropate în imediata vecinătate din afara zidurilor și porților Ierusalimului, conform devoțiunii pioase față de cei morți și legilor iudaice stricte cu privire la impuritatea cadavrelor, chiar în cazul unui criminal justițiat. Se pare că în Palestina, în timp de pace, administrația respecta sensibilitatea evreilor cu privire la îngropare. Într-adevăr, și Filon și Josephus susțin că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
captivă în inima ta, cu cea atât de liberă, aparținând realității. Asta era una dintre pricinile ei de suferință. Cea de-a doua, poate că și mai aprigă, era dragostea ei pentru Hattie. De astă-dată, nu o tainică și morbidă devoțiune imaginară, ci un atașament real, o dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până atunci: absoluta împletire, îngemănare a două vieți, o legătură a cărei deznodare părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am fost proiectat într-un mod de existență cu totul și cu totul nou. Trebuia să se întâmple așa, trebuia să se întâmple, continuă el să-și spună. Am înfăptuit ceea ce a trebuit să înfăptuiesc, și am avut curajul și devoțiunea de a săvârși această faptă. Ce ciudat, gândi George, nu am reușit să aflu cum a fost ucis Schlick de către discipolul său. Dar acum nu mai are importanță“. Când ajunse la capătul scurtăturii, începu să urce spre islaz. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmă, de mai înainte ceea ce nu s-a făcut încă” (46,9-10). Este însă o răstălmăcire atunci când afirmă că reprezentarea sacră e o lucrare exclusiv omenească, fără a se gândi la simbolismul care subzistă în ea sau la sentimentele de devoțiune pe care le putea trezi în credincioși. O denaturare de acest fel apare de altfel și în Quintus Horatius Flaccus când, în Sermones (1.8,1-3), personifică o bucată de lemn care spune: Odată eram un trunchi de ficus care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ani de viață în care ea a dus o luptă obosită pentru o supraviețuire nedorită, încheiați cu renunțarea finală. De fapt nu știe dacă în final a fost renunțarea, sau a hotărât în locul ei Creatorul în care ea credea cu devoțiune. Lucian se afla la București. Se despărțiseră cu doar șase zile înainte. Fusese pentru prima oară când ea rămăsese în pragul ușii deschise, cu lacrimile curgându-i pe obraji. De când cu boala ei, a avut grijă să n-o lase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
private și frecvente, a dat naștere la diferite opinii contradictorii din partea teologilor. Unii autori susțin aspectele pozitive ale acestor transformări, în timp ce alții susțin consecințele negative, întrucât, afirmă cei din urmă, sacramentul reconcilierii a fost redus doar la o practică de devoțiune sau de asceză, care a „monopolizat toate celelalte forme penitențiale ale iertării”. Acest lucru a determinat Biserica să reaccentueze și să sublinieze și alte forme de a face penitență și de a obține iertarea păcatelor, desigur nu noi, ci menținute
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
marcată de carențe și dificultăți. Se recunoaște prin excesul de practici religioase exterioare, prin concentrarea doar asupra propriilor sale trăiri, fiind exagerat de interesat de comuniunea cu ceilalți credincioși, în scopul de a primi afecțiunea care îi lipsește. Practică multe devoțiuni, ferindu-se însă să se implice în plan social. Nu își poate accepta propriile slăbiciuni, nici chiar propria viață sau ideea propriei morți. Uneori, are un comportament defensiv, observabil, în special, prin emoțiile pe care le trăiește. În viața sa
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pelerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele asemenea. Cu un veritabil talent sociologic este refăcută imaginea de altădată a Basarabiei de sud, astăzi Ucraina. Nu lipsesc de aici cârciumile populate de hoți aflați în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pegaseo con l'aggiunta dell'asino cillenico (Londra 1585); aici, printre altele, Bruno descrie pe larg și în detaliu contradicțiile dintre măgarul benefic și de-monic, dintre măgarul puternic și umil, dintre măgarul înțelept și ignorant. „Sfânta ignoranță”, „sfânta prostie”, „pioasa devoțiune”, credința contrapusă științei sunt paradoxurile pe care le simbolizează măgarul. „O sfântă măgărime, sfântă ignoranță, sfântă prostie și pioasă devoțiune, care singură poți face sufletele atât de bune, că priceperea și strădania umană nu reușește; nu ajunge trudnic-atenție a oricărei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
dintre măgarul benefic și de-monic, dintre măgarul puternic și umil, dintre măgarul înțelept și ignorant. „Sfânta ignoranță”, „sfânta prostie”, „pioasa devoțiune”, credința contrapusă științei sunt paradoxurile pe care le simbolizează măgarul. „O sfântă măgărime, sfântă ignoranță, sfântă prostie și pioasă devoțiune, care singură poți face sufletele atât de bune, că priceperea și strădania umană nu reușește; nu ajunge trudnic-atenție a oricărei arte, sau invenții, nici de-nțeleapta contemplare în cerul unde-ți zidești cămara. Ce du-te vino, curioși, studiul, Vor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
Se credea că o existență lungă, fără boli era un dar mărinimos al divinității, în timp ce viața scurtă, o pedeapsă divină (Dt 6,2; 30,18-20; Ps 91,15-16). Iată deci că a se încredința lui Yhwh, a se comporta cu devoțiune, a asculta de poruncile religioase și morale era modul cel mai bun pentru a dobândi viață lungă (Is 38,5; Prov 3,1-2; 10,27). Așadar, se înțelege de ce credincioșii îl invocau pe Yhwh pentru a le oferi o „viață
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
credinței și care conduce la Dumnezeu. „Mă aflu între pericolul plăcerii și constatarea efectelor sale naturale, și sunt înclinat, chiar dacă nu emit o sentință irevocabilă, să aprob folosirea muzicii în biserică, în ideea că spiritul prea slab poate ajunge la devoțiune prin intermediul desfătării urechilor. Totuși, când îmi dau seama că mă simt mișcat mai mult de melodie decât de cuvintele cântate, mărturisesc că fac un păcat pe care trebuie să-l ispășesc și, de aceea, prefer să nu aud cântecul”. Dacă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă cântecele care animau aceste pioase devoțiuni, s-a născut și un bogat repertoriu de cântece în limba populară, de o profundă bogăție spirituală, repertoriu care a rămas, însă, exclus din repertoriile rituale oficiale. Așa s-au născut laudele, dramele liturgice, istoriile și reprezentațiile sacre care aveau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cantorilor să fie exprimată în mod adecvat prin modulații suave. Pe buzele sfinților părinți, sunetul era dulce. Cu siguranță, cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cântecul răsună dulce pe buzele cantorilor, atunci când îl au pe Dumnezeu în inimă și, în timp ce pronunță cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât plăcerea să decurgă din însăși
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acestei mulțimi de note, scările ascendente și descendente ale melodiei fixe [cantus firmus], din care rezultă distincția modurilor, sunt confundate. Se grăbesc fără a se opri; fascinează urechile, dar nu alină; imită prin mișcările corpului ceea ce cântă, disprețuind tocmai acea devoțiune ce trebuie căutată și, astfel, răspândesc senzualitatea în loc să o evite. Exact cum a afirmat Boezio, în zadar, din păcate: la auzul acestora, sufletul lasciv ori se complace în moduri și mai lascive, ori slăbește și devine mai puțin viguros. De
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu modifice nimic din el. De fapt, aceste consonanțe mângâie auzul, înflăcărează devoțiunea și nu lasă ca sufletele celor ce cântă în cinstea lui Dumnezeu să rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și anume, conștientizarea degradării nivelului spiritual și liturgic. Ceea ce îl interesează mai mult pe pontif este ca „sunetul dulce” să se reîntoarcă să răsune pe buzele oamenilor, astfel încât, prin intermediul cântecului, Dumnezeu să fie primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea și hochetus devin „pericole” atunci când, duse la exces, dăunează inteligibilității textului și sporesc exhibiționismul. În aceste condiții
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
limba latină devenea tot mai enigmatică, capabilă să fie înțeleasă numai de clerici, iar muzica, devenind polifonică, era accesibilă numai unui grup restrâns de cantori și muzicieni calificați. În aceste condiții, poporul a dat naștere unor forme de pietate și devoțiune, în limba populară, în afara liturgiei. Am văzut deja cum s-a născut lauda populară monodică. Odată cu dezvoltarea polifoniei, lauda a fost reînnoită total din punct de vedere stilistic. La începutul lui Quattrocento, o găsim deja cântată la 3 sau 4
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spune „Sanctus”, o altă voce pronunță „Sabaoth” iar altă voce, „Gloria tua”, obținându-se un produs sonor bâlbâit și deranjant ... Trebuie să înlăturăm, deci, din biserică aceste modalități corupte și să introducem acea muzică ce mișcă spiritul spre pietate și devoțiune. În fața acestei situații, părinții conciliari, preocupați mai mult de problemele și urgențele de natură teologică și disciplinară în fața reformei lui Martin Luther, au elaborat, totuși, câteva directive referitoare la muzică, ce pot fi rezumate în trei obiective principale. Prima se
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
operele acestora parcurgând ori o cale, ori alta. Este interesant de urmărit atitudinea subiectivă a compozitorului de muzică sacră. E. T. Hoffmann (1776-1822) susține că stimulul compoziției sacre provine din propria experiență religioasă interioară. „Sufletul compoziției sacre se hrănește din devoțiunea și din adeziunea la credință a celui ce compune pentru liturgie”. Compoziția este astfel rezultatul necesității interioare de a exprima propria bogăție spirituală. Această preocupare cu caracter moral, sănătoasă în sine, demonstrează că adevăratele probleme, precum referința la exigențele liturgiei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu o melodie adecvată textul liturgic care este propus înțelegerii credincioșilor, tot astfel scopul ei principal este acela de a adăuga o mai mare eficacitate textului însuși, în așa fel încât credincioșii, prin intermediul ei, să fie mai ușor ajutați la devoțiune și să fie mai bine dispuși să primească în ei roadele harului, care sunt proprii celebrării sfintelor mistere”. Prin urmare, muzica sacră trebuie să fie sfântă, artă adevărată și universală. Muzica sacră trebuie să fie sfântă și să excludă orice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]