1,915 matches
-
apucase și, Într-o jumătate de oră, neliniștea i-a dispărut din voce. — Dacă ai pleca de la colegiu, ce-ai face? — Nu știu. Iubesc călătoriile, dar, firește, războiul ăsta plictisitor nu-ți permite să voiajezi. Oricum, mama ar fi tare dezamăgită dacă nu ajung la absolvire. Nu mă pot hotărî. Kerry Holiday mă-ndeamnă să merg cu el și să mă Înscriu În Escadrila Lafayette. — Dar Îți dai seama că de fapt n-ai vrea să pleci. Uneori aș vrea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
salon. Ideea că femeia se zbătea În mizerie afectase simțul justițiar al lui Amory. A sosit la Philadelphia așteptând să i se spună că adresa ei, Ark Street, numărul 921 - era pe o uliță mizerabilă de cocioabe. A fost chiar dezamăgit când s-a dovedit că lucrurile nu stăteau nici pe departe așa. Era o casă care aparținuse ani de zile familiei soțului Clarei. O mătușică mai În vârstă, care se opusese vânzării proprietății, lăsase la un avocat banii de impozite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
viselor și tinereții lui păcătoase dispăreau. Acum însă era suficient de obosit pentru un vis adevărat. Horațiu mai avu putere să se uite la ceasul lui: Tom era crucificat la 14.45. Contesa sigur dormea. Așteaptă-mă, Contesă! Mariana descuie dezamăgită ușa. La urma urmei Mișu n-o fi fiind el student, dar e puternic și o duce în America. - Dis iz dă bigining ov ă biutiful frendșip, repeta cuminte nea Ovidiu în brațele lui Mișu. * În micul apartament de la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și amintiri deosebite, Andreea Aioanei, fosta dumneavoastră profesoară de limba și literatura română. București, 23 martie 2006. FINAL PASAJ RETRAS Mariana se uită în plic: volumul de poezii lipsea. Nu-i nimic, o să cumpere ea altul, să nu fie Mișu dezamăgit. PASAJ RETRAS Vrăjitoarea Maria, am apărut la Teo în direct și dezleg de farmece, impotență, fac legături cu persoana iubită, lucrez cu argint viu și cocoș negru. Mișule, ai un mare viitor, deșteptarea României. Vino să prezic cum și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă știe, n‑are ce să facă. Să țipe nu mai poate, fiindcă Sophie - cu prezență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să-ți ofer și altceva? I-am simțit pieptul apăsându-se pe brațul meu și am zâmbit în jos spre ceea ce atârna la galerie. Mi-am aprins o țigară și am privit-o în ochi: — Nu te preface că ești dezamăgită când îți voi zice că tot ce vreau sunt niște informații. Ea zâmbi, încetându-și avansurile, și se întinse să își ia băutura: — Ce fel de informații? Caut un bărbat și înainte să faci o glumă pe chestia asta, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o. — Dă-mi voie să-ți spun ceva. În vremurile astea, o grămadă de oameni dispar în orașul ăsta dintr-o grămadă de motive diferite. Să găsești una este excepția, nu regula. Dacă aș fi refuzat onorariul de la fiecare client dezamăgit pe care l-am avut, aș fi spălat vase până acum. Când ești particular, nu există loc pentru sentimente. Cel care nu ia banii, nu mănâncă. Poate că Vogelmann ăsta e pur și simplu mai generos decât erați dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și înălță capacul lăzii. Zeci de pachete de nailon cu un praf albicios stăteau frumos orânduite în ladă. Cu vârful baionetei blondul sparse unul, își umezi arătătorul și gustă. — Ei? întrebă nerăbdător bărbosul. — „Dero”, răspunse blondul și scuipă. — „Dero”? făcu dezamăgit bărbosul. La ce vă trebuie atâta „Dero”? — Pentru curățenie, răspunse timid Stejeran. Știți, nava e cam veche și... dacă n-o ținem lună... — Da’ aurul? Unde țineți aurul? Sau platina! zise bărbosul. Ia să vă văd plăcuțele! — Ce plăcuțe? făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
chestia aia. Blondul puse jos „Lauserul” și-și trase în față balalaica. — Cântați și voi? se întoarse bărbosul spre roboți. Hai că-mi sunteți simpatici! Ce știți să cântați? — „Șoferul de la O.N.T.”, zise Felix S 23. — Ei, șoferu’! făcu dezamăgit bărbosul. „Vino mândră-n galaxie” știți? — Nu prea, răspunse Felix. — Ia zi-le melodia, Pavka! făcu bărbosul și mai trase un gât. — „Vino mândră-n galaxie să-ți arăt stele o mie, măi, măi”, începu cu foc Pavka, zdrăngănindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nevoia să dea o nouă turnură discuției. — Drept să vă spun, mă cam plictisesc cu voi, roboții, răspunse Getta 2. Aș vrea, dacă tot povestim, să întâlnesc și eu un om. Apropo, oamenii de pe Terra cum sunt? — Ei, oamenii!... făcu dezamăgit Felix S 23. Vai de mama lor! Noi cel puțin avem program, suntem programați în mod clar pe câte-o chestie. La ei nu întâlnești două programe la fel. E un haloimăis, ceva de speriat. Dar altfel sunt simpatici. În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
a făurit obiective industriale și civice invidiate de Europa și nu numai, construcții care azi au devenit mormane de fiare, clădiri în care cântă cucuveaua sau surse de înavuțire pentru derbedeii și lichelele acestei țări bolnave, cu un popor trist, dezamăgit, flămând. „Greaua moștenire”, cu adevărat grea, și la propriu și la figurat este și barajul Vidraru, înalt de 166,60 metri, pe care unii îl numesc „un moft al lui Gheorghiu - Dej”. Vidraru este cel mai mare baraj în arc
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
pe dos? - Adică, vrei să zici frumos? - Da! - Mă zăpăcești! Păi, omul lui Dumnezeu, cum se zice în satul meu, frumos e sau nu frumos? - Crezi tu că eu știu și tocmai ție n-aș vrea să-ți spun?! *** Ușor dezamăgită, am rugat-o pe Tabitha să-mi dea un pahar cu suc. Dozatoarele nu erau însă pregătite. Am înghițit în sec și am coborât în curte la barul de zi de pe marginea pișcinei. De serviciu era Katy. - My lady, rachie
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
care oferea privitului o perdea de lacrimă. Simțea tristețea mută în ochii pe jumătate întredeschiși, care îl țintuiau în mijlocul lumii lui. Ochii erau dezaprobatori, acizi de atât de multă supărare cât sălășuia în ei. Întinse mâna dreaptă spre ochii ei dezamăgiți, dar ea se întoarse cu un gest de aproape dezgust. Tăcerea ei abisală rostea cuvinte în mintea lui cu brutalitatea unui vânt de furtună. Ochii ei căprui scânteiau dezinteres total față de orice nevoie de apropiere a făpturii. Simți cum o
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
din naștere, lovita de apoplexie, își duce viața pe lângă părinți, apoi tatăl îi cumpăra o casă în Botoșani unde sta până la moarte. Ea a fost cea mai apropiată de poet, l-a îngrijit atunci când a fost bolnav, dar a rămas dezamăgită când Veronica Micle l-a rupt de lângă ea și l-a dus în București în anul 1887 Al zecelea copil a fost Matei, născut la Ipotești. Cel mai mic dintre frați a avut o longevitate care l-a întrecut pe
FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363863_a_365192]
-
Cineva a aprins lumina. Surpriză...Lângă mine era un geamantan de piele...Doamna plecase la Restaurant.” La un moment dat, admiră și o doamnă în vârstă, Doina Cornea, eroină a bătăliei anticomuniste, dar după ce i-a citit „Jurnalul” a rămas dezamăgit. Cu deosebită admirație, povestește cum Mihai Șora, la 93 de ani a dansat o noapte întreagă „cu iubita lui, tânăra și frumoasa Luiza Palanciuc”. Sadoveanu avea totuși 60 de ani când s-a recăsătorit cu Valeria de 20 de ani
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
fie bătuți de un muritor de rând? Îi știa de netoți, că așa i-a făcut, așa avea nevoie de ei. Dar și puternici, și dotați, și matahale cum erau, trebuiau să facă scrum pe oricine. Îi privi sictirit și dezamăgit: - Mi-e silă de voi! Nu mi-am închipuit ce nătărăi mă slujesc! Marș din calea mea, nefericiților, că vă trăsnesc acum! Bieții generali se târâră și-n mare viteză dispărură din sala tronului. Soare-Împărat porunci să se adune toți
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
amar. Mi-e deja amar de la atâta nepăsare! În locul băiatului acela putea fi oricare dintre copiii nostri, care încearcă să-și câștige cinstit o pâine. Și nu e nimeni care să-i ajute la nevoie, sau măcar să-i susțină. Sunt dezamăgită nu numai de lipsa de reacție a clienților. Sunt dezamăgită de lipsa colegialității de acolo. Știu că într-o companie cum e McDonald`s (și nu numai), dacă vreau să promovez trebuie să arăt că sunt mai bun decât ceilalți
NU VĂ LĂSAȚI INTIMIDAȚI! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363349_a_364678]
-
Diferența de la platformă la apă era de peste șase metri. Cei doi tineri norvegieni lansau în dril și recuperau continuu nailonul, dar fără niciun rezultat. Peștele nu se lăsa păcălit să se prindă în ancoriță. Am stat câteva minute și apoi dezamăgit că nu am putut vedea cum prind măcar un singur pește, i-am părăsit pe cei doi pescari ghinioniști. Am urcat panta și am intrat în oraș. De deasupra platoului, am mai făcut câteva fotografii. Era prea frumos tot ce
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
familie și din studiile mele nu mă mulțumeau și nu puteau să mă convingă. În clasa a zecea, am început să citesc cărți și tratate de filozofie, intenționând chiar, să urmez această facultate pentru a afla adevărul. Dar am rămas dezamăgită, deoarece nu am putut afla răspunsurile la întrebările mele care persistau mereu în mintea mea, din copilărie. Atunci am început să studiez fiecare doctrină religioasă, să văd care ar fi cea mai plauzibilă și care să-mi explice scopul vieții
DESPRE SCOPUL VIEŢII PE PĂMÂNT de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363442_a_364771]
-
spuse comandantul patrulei și făcu apoi semn soldaților să-l urmeze. Rămas singur Baraba scrută cu privirea încruntată în lungul străzii însă nu mai zări nimic din ceea ce-l interesa. Cel pe care pusese ochii dispăruse cine știe pe unde. Dezamăgit și enervat totodată porni totuși într-acolo, în direcția în care acela dispăruse. Din fața sa venea acum un tânăr care avea scoase niște mărgele așezate pe braț și care se opri în fața sa. *** Procuratorul Ponțiu Pilat ordonase ca ancheta care
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
ucenici ai lui Iisus. Despre Iisus îți pot spune însă unde se află chiar acum! -Spune atunci Gaius! spuse Simbinacus surprins și totodată uimit. -E chiar aici! spuse acesta punându-și degetul gros al mâinii drepte înspre inimă. Simbinacus oftă dezamăgit și se lăsă pe spate zâmbind dezamăgit. -Oh! Gaius! Mă tem că nu înțelegi. Și eu îi port pe toți ai mei în inimă! Asta se cheamă că iubești pe acela pe care îl porți în inima ta. Eu vorbesc
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
pot spune însă unde se află chiar acum! -Spune atunci Gaius! spuse Simbinacus surprins și totodată uimit. -E chiar aici! spuse acesta punându-și degetul gros al mâinii drepte înspre inimă. Simbinacus oftă dezamăgit și se lăsă pe spate zâmbind dezamăgit. -Oh! Gaius! Mă tem că nu înțelegi. Și eu îi port pe toți ai mei în inimă! Asta se cheamă că iubești pe acela pe care îl porți în inima ta. Eu vorbesc de persoane nu de sentimente! -Mărite, nu
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
fi înviat toți morții pentru judecata de apoi.Însă,domnul Gigi nu avea ochi pentru cămășuța roz.Îi azvârlise din nou în fundul ecranului,fugărindu-i cu telecomanda pe toate canalele.Când l-a văzut Silvica,a dat ochii peste cap,dezamăgită:te-am rugat,Gigișor!.. -Ce vrei,dragă? Nu vezi că a-nceput șăurile? Scârbită,Silvica s-a urcat în pat,tot cu speranțe roz: -Lasă prostiile și...hai!Vreau să mă iubești! Butonând telecomanda,domnul Gigi i-a spus indiferent
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
acum viața, ce simți acum pentru cei din jurul tău acum? Nadia Neagoe: Pot să zic că viața mea este plină de fericire, pot să zic că nu mai simt nici o dezamăgire. Tot ceea ce fac este minunat, nu mă mai simt dezamăgită. ?nainte, orice făceam, simțeam tot timpul dezamăgirea în ceea ce făceam. Acum orice fac, fac spre voia lui Dumnezeu, fac totul pentru Domnul și mă simt împlinită și fericită. M.O.: Cu copiii mă purtam normal, doar că mă vedeau tristă
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]