866 matches
-
cu un pulover de cașmir de culoarea bronzului și cu un palton Goodwill autentic. Cizmele căptușite cu blană sînt finlandeze, mănușile de piele neagră sînt italienești, iar căciula de blană de iepure, cu urechi - rusească. Wakefield și-o imaginează brusc dezbrăcată, țîțișoarele obraznice, pielea moale, masată cu uleiuri, părul pubian bine tuns (și probabil roșcat), degetele de la picioare lungi și flexibile, fesele Înguste, băiețești. S-a dus pe apa sîmbetei intimitatea electronică. Cibercunoașterea nu ajută nici la depășirea momentului de stînjeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sta goale tot anul, pentru că pe ele nu le deranjează frigul sau zăpada. În Republica Cehă, noi nu prindem decît vreo două luni de vară, se ne bucurăm și noi că stăm goale. — Milenei Îi place foarte tare să stea dezbrăcată, confirmă și Tiffany. Băiatul strînge clipboardul la piept, ca și cum ar vrea să-și țină În loc inima gata să explodeze. E hipnotizat. — Huși de-aci, Îi spune Susan. Gata, pleacă. Băiatul nu știe ce să facă. Asta e tot, spune Tiffany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În direcția indicată, vizibil jenat să se găsească În preajma nurorii sale cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și, În consecință, voi sfîrși cu părul Încrețit și fardul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ambițiile lui. Mi-a plăcut, chiar, să aud că își petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive și biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate care dansau, unduindu-și soldurile păcătoase în fața lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele cărnii, a lepădat rasa de călugăr, după care s-a călugărit din nou și, din nou, a renunțat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ci argint gravat cu finețe. Trebuia să observi cu atenție ca să poți să prețuiești perfecțiunea semnului. Și totuși, ar fi trebuit să-mi dau seama mai demult, deoarece era la fel și în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu-l putea auzi - dezmințea toate astea, și-i spunea că fusese doar o fantezie de-a ei, o dorință pe care nu și-o Împlinise niciodată. Era doar o coristă, ca toate cele care se fâțâie pe scenă, aproape dezbrăcate. Pe cele trei-patru discuri imprimate se auzea doar vocea ei suspinând ah, oh, ah. Luminoasa ei carieră se limita la asta. Mă rog, mama ta era drăguță la vedere, dar n-avea nici o valoare, concluziona tata. Nu din cauza ta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prosop, copil sașiu, fetiță Îmbufnată, stereo portabil, blondă corpolentă, dotată, nu slabă, epatantă - toate acestea sunt ale lui. Erau ale lui, pentru că le-a pierdut și acum aparțin unei alte vieți. Hipnotizat de surâsul femeii fericite și pierdute, indecent de dezbrăcată, goală toată cu excepția unui triunghiuleț de stofă care acoperă sânii abundenți - sfere strălucind de ulei sau de apă, Încât Îți pierzi mințile. Toată mana aceea cerească - nostalgie și eternă invitație -, de fiecare dată când Își deschide o bere, mușcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de azi“. Acest amalgam de povești condensate zidesc legenda. Iar de-a lungul romanului, epicul se naște necontenit. Unele povești aparțin naratorului, altele sunt create de personaje, unul dintre ele fiind chiar prozator postdecembrist (!), preocupat de epicul realist, senzațional și dezbrăcat, cam prea dezbrăcat, de prejudecăți sociale. În desișul acestor istorii bine legate își face loc povestea fantastică a lui Zogru. Noutatea acestui tip de cădere într-o realitate susținută de elemente fantastice constituie o primă consecință a perioadei de avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
amalgam de povești condensate zidesc legenda. Iar de-a lungul romanului, epicul se naște necontenit. Unele povești aparțin naratorului, altele sunt create de personaje, unul dintre ele fiind chiar prozator postdecembrist (!), preocupat de epicul realist, senzațional și dezbrăcat, cam prea dezbrăcat, de prejudecăți sociale. În desișul acestor istorii bine legate își face loc povestea fantastică a lui Zogru. Noutatea acestui tip de cădere într-o realitate susținută de elemente fantastice constituie o primă consecință a perioadei de avangardă, în miezul căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără oprire, trecut acum pe tonul împăciuitor, că n-am să vă pedepsesc, gândiți-vă, băieți, ce se poate întâmpla dacă vă dau pe mâna lui Dracula, care, orișicât, e fratele meu, tâlharii îi luaseră toate hainele, îl lăsaseră complet dezbrăcat, doar un inel cu piatră neagră nu ieșea de pe degetul cel mic - și oricum era timp și pentru el. Apoi luând la căutat buzunarele ascunse, găsiseră o punguță cu doi-trei galbeni, o batistă de mătase galbenă brodată cu fir roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
normal, dar pe Giulia nu se temea că o pierde, la urma urmelor, ea umbla după el de ceva vreme. Nici nu știa dacă ar fi vrut să facă sex cu ea, nici măcar dacă ar fi vrut s-o vadă dezbrăcată. Viața lui sexuală era destul de sobră. Mai precis, se culcase cu două femei și avea 32 de ani. Uneori îl apuca demența, gândindu-se la această parte întunecată a vieții lui. Prima oară fusese în timpul facultății. Hălăduia prin oraș, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giulia, întâlnirea cu Bobo a fost ca un antidot la Andrei Ionescu. Îi plăcea Bobo, dar mai mult era flatată că el se poartă cu ea ca și cum ar fi îndrăgostit. Îl dorea și i-ar fi plăcut să-l vadă dezbrăcat, dar în același timp continua să se gândească la Andrei, să-și imagineze cum ar vedea-o cu Bobo și cum ar muri de gelozie. Pe la jumătatea lui aprilie, Bobo a invitat-o la el, în apartamentul de pe Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un pieptar făcut din monede mici de cupru. Iosif era și el la fel de fascinat de oameni și câteodată se ducea lângă ei să-i vadă mai bine. Mie mi-era rușine să mă duc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
soarele deja să usuce roua, însă pe malul celălalt, nici o mișcare. Lea a făcut un semn și Ruben, Simon și Iuda s-au aruncat în apă ca să-l caute pe tatăl lor. L-au găsit într-un tufiș, bătut și dezbrăcat, iar în jurul lui iarba și tufele erau la pământ, ca după o luptă. Ruben a alergat înapoi la noi și a cerut țipând o haină ca să-l acopere și apoi l-au cărat pe brațe pe deasupra apei. Vaietele s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se schimbase eram eu, nu mama. După câteva săptămâini, m-am reobișnuit cu zgomotele de fiecare zi și cu mirosul bărbaților, ba chiar m-am trezit că eram fascinată de ei. Mă holbam la mugurașii băiețeilor care alergau prin jurul nostri dezbrăcați și mă uitam pe furiș la câinii care se acuplau. Mă foiam în așternut și-mi lăsam mâinile să hoinărească peste sâni și între picioare și mă minunam. Într-o noapte, Inna m-a prins pe lângă cortul lui Iuda, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
târziu, eram deja afară cu mama și mătușile mele. Eram pe parcela de grâu din mijlocul grădinii - un loc ascuns, unde erau cultivate cerealele pentru sacrificii. Pământul era arat pentru că urma să se însămânțeze după revenirea lunii, iar eu eram dezbrăcată, culcată cu fața în jos pe pământul rece. Tremuram. Mama mi-a lipit obrazul pe pământ și mi-a împrăștiat părul în jurul capului. Mi-a desfăcut brațele larg „ca să îmbrățișezi pământul”, a șoptit ea. Mi-a îndoit genunchii și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
creșea cu cât se apropia noaptea. Nehesi a întrebat un trecător dacă știa drumul către casa scribului Nakht-re. Omul a arătat înspre o clădire mare care se afla chiar lângă unul dintre templele mari de pe malul de est. O fetiță dezbrăcată a deschis ușa cea mare, șlefuită și a clipit către cei trei străini. Re-nefer a cerut o audiență la Nakht-re, fratele ei. Dar copilul doar se uita la noi. Văzuse o femeie egipteancă, cu o haină plină de praf, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
părul să crească...” La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968, un pedagog l-a găsit dezbrăcat, plin de rahat, ghemuit În closetul din fundul curții. I-a dat o pijama și l-a dus la Cohen, pedagogul-șef. Bruno se temea că va fi silit să vorbească; se temea să-l pârască pe Brasseur. Cohen Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu Eddie într-un jacuzzi, ridicând pahare de șampanie. Torn ceaiul cât pot de repede și le întind câte o ceașcă fiecăruia. Nu pot să mă uit în ochii lui Eddie. Ce altă meserie îți permite să-ți vezi șeful dezbrăcat ? În minte îmi vine imediat doar una singură. Ceea ce nu e prea încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
eroare ! — Ba da. Pare de-a dreptul bulversată. Mă simt Înfiorător. N-am știut niciodată că ai... asemenea sentimente vizavi de mine. — Dar nu am ! — Acum Îmi dau seama foarte bine ! M-am fîțÎit pe aici prin fața ta, pe jumătate dezbrăcată, așa că nu-i de mirare că te-ai simțit frustrată ! — Nu m-am simțit deloc frustrată ! zic iute. Lissy, nu sînt lesbiană. — Bisexuală, atunci. Sau „poli-orientată“. Spune-i cum vrei. Nu sînt nici bisexuală ! Sau poli-cum vrei tu. — Emma, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
spun lucrul ăsta fără pic de ironie, - interesele lui erau Într‑adevăr ample, simțea nevoia să știe tot ce se putea ști despre prietenii și studenții lui, așa cum un medic chemat să‑ți pună un diagnostic trebuie să te vadă dezbrăcat. Comparația nu ține Însă dacă te gândești că medicul e obligat de deontologia profesională să nu discute despre tine. Dar Ravelstein nu avea nici un fel de obligație. Prin anii treizeci, când eram un copilandru, se vorbea mult despre „adevărul gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
văd ce gândesc. Ce-am vrut și eu, și tac-tu de s-a dus să moară la revoluție să iasă din tine, și uite unde ai ajuns. Să umbli după răzbunare și să pleci în State cu bărzăuna aia dezbrăcată! - Mamă, încetează! Se uită lumea la noi. În plină stradă te-a apucat prelucrarea... - Să se uite, dacă vrea! Ei unde era când a murit tac-tu să apere Revoluția de la Județeană?! Se uită acu’ la mine, că sunt singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și, cu o mișcare largă, ridic una din marginile covorului. Parchetul e plin de desenele mele scrijelite cu briceagul, care înfățișează, într-un loc, jucători de baschet, mașini și soldați, iar în altul, aproape de centrul camerei, o mulțime de femei dezbrăcate. Știu să desenez destul de bine și pot spune că femeile astea mi se par de-a dreptul atractive. Desenez câte una de fiecare dată când sunt nemulțumit. Și cum faza cu dicționarul m-a enervat, schițez o tipă despuiată călărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nu mică mi-a fost mirarea când am realizat, pe la 11 ani, că pe pereții cămării taică-meu lipise o grămadă de afișe din Playboy. Ceea ce eu luasem până atunci drept imagini inutile se dovedeau acum poze cu femei dezbrăcate și mașini decapotabile care sclipeau în soare. Dar asta e o altă poveste. Pe pereții cămării ei, bunică-mea lipise un calendar ortodox și alte câteva hârtii pe care le-am ignorat. Mai erau și niște mături, niște cutii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Și ce mai faci, a continuat taică-meu după un timp, încercând să-și ascundă jena. - Uite, Silviu tocmai îmi spunea că-l dor oasele. - Da, are nu știu ce reumatism, și i-am zis să nu mai vină în beci așa dezbrăcat. Du-te sus și te îmbracă cu mânecă lungă! - Nu e chiar așa frig, a remarcat Platon. - Ba e frig, e chiar rece. Ție nu-ți e frig? - Nu, stai liniștit, mi-e bine. - Mai vrei apă, mai vrei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]