665 matches
-
Takamori. Fața îi era atât de bronzată, încât îl puteai lua cu ușurință drept oriental, și era atât de lungă... față de cal, ce mai! Dar nu era numai fața. Și nasul era lung. Când deschidea uriașa-i gură și râdea, dezgolindu-și gingiile, impresia de cal era și mai puternică. Cu tot cinismul ei, tânăra Tomoe își făurise o imagine de vis în legătură cu acest tânăr francez care urma să stea la ei. Nici nu i se părea exagerat că-și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spui cam așa: „Sunteți foarte ghinionistă... Necazul e că sunteți prea bună și se profită de dumneavoastră“. Dacă femeia aude așa ceva, poți fi sigur că n-o să te contrazică. Mă înțelegi, domnule Gas? Deoarece Gaston nu răspunse, bătrânul zâmbi mândru, dezgolindu-și dinții îngălbeniți. — Una din concluziile studiului meu este că nu există nici măcar o japoneză care să nu considere că bărbații le fac pe femei să sufere, că se profită de ele. Toate gândesc la fel. Bătrânul continuă, explicându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gheață, cu cecuri sau cu carte de credit? mă Întrebă ea ridicându-se din fotoliu și apropiindu-se de mine. Cu banii jos, i-am răspuns eu. Imediat a Început să-mi descheie doi nasturi de la cămașă, apoi mi-a dezgolit pieptul, s-a aplecat și a Început să-mi sărute sfârcurile. Era mai Înaltă cu un cap decât mine. În jurul ei plutea un miros puternic de parfum. Acum că o priveam de aproape, am putut să observ că materialul costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
buni. Acum, confruntat cu agonia motorului diesel, își recuperă cutia cu scule, scoase o cheie franceză și începu să demonteze carcasa motorului. Nu după mult timp era complet absorbit de îndeletnicirea lui, ca un chirurg aplecat asupra unui pacient anesteziat, dezgolind motorul spre inima lui tare, metalică. Fusese un motor excelent la vremea lui, produsul unei fabrici de undeva, tare departe - un motor devotat, cu personalitate. Toate motoarele din ziua de azi păreau să fie japoneze, produse de roboți. Firește, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întâmplă cu tine, Deubel, dar în ce mă privește poți să te târăști înapoi în colțul de excremente al acestei instituții de unde ai venit. Sunt foarte pretențios în legătură cu cei cu care trebuie să lucrez. Nu-mi plac ucigașii. Deubel își dezgoli și mai mult dinții galbeni. Rânjetul lui semăna cu claviatura unui pian vechi și foarte dezacordat. Trăgând în sus de pantalonii din flanel lucios, își îndreptă umerii și împunse cu burta în direcția mea. M-am stăpânit cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
momente dureroase din trecutul tău. Apoi vei vedea din nou lucrurile care te înconjoară, te vei ridica, vei pune la loc ceva, un scaun răsturnat. Și nu e nevoie să-ți tragi tricoul, în timp ce te apleci, simți că ți se dezgolesc fesele și nu-ți pasă. Corpul tău fără privirea mea este important cât un scaun, cât un lucru. Dar, ridicându-te, vei simți cum un firișor din sămânța mea ți se prelinge pe picior și atunci nu mai știu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ochii încetau să se mai minuneze și sfârșeau prin a se obișnui atât de mult cu haosul acela încât îi găseau un farmec secret. Priveam, iar eu nu aveam ochelari negri, aveam lumina netedă a după-amiezii care aluneca peste lucruri dezgolindu-le, cercetându-le până în cele mai mici detalii. La urma urmelor, călătoream spre un cimitir, iar acela era un purgatoriu de trecere care nu-mi displăcea. Bărbatul conducea în tăcere. Cu părul său lucind de briantină și gulerul cămășii imaculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înapoi originalul, filele inițiale scrise cu penița - nu folosesc niciodată mașina de scris -, ele rămânându-i lui. Și acum, când m-am hotărât, în fine, s-o public în propria-mi limbă, în singura limbă în care știu să-mi dezgolesc gândirea, nu vreau să-mi recuperez textul original. Nu știu cu ce ochi mi-aș revedea filele premonitorii pe care le-am umplut în odăița singurătății singurătăților mele din Paris. Prefer să retraduc după traducerea franceză a lui Cassou, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-am simțit-o decât la TVR, care deși era suportabilă, nu prea dădea știri pozitive despre hippies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
bucuria de a mă fi primit. Apoi, după ce păstră câteva momente de tăcere, se apucă, dintr-odată, sub ochii mei uluiți, să-și descheie copcile corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea sacrificiilor rituale. Așezându-mi buzele, cu cea mai mare pudoare de pe lume, pe un sfârc, apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Ionel revine vineri la consult. Acum, să intre Vlădescu Dragoș. Ușa deschisă inchisa, a intrat Vlădescu Dragoș: nepoata lui Gulliver. Fața enormă, dospită, rotundă, umedă. Gura mare, roșie, ochii holbați. Părul cânepă, strâns în coc. Fusta trasă sus, peste burtă, dezgolind coloanele abundente ale picioarelor albe și umflate. Sandale, laba piciorului imensă. Piciorul, un corp în sine, independent. — Dumneata? — Pentru soț, Vlădescu Dragoș. Doctorul Marga caută dosarul Vlădescu Dragoș, îl găsește, se adâncește în lectură, ridică în sfârșit ochelarii din hârtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am s-o ajut pe mama la treabă! Închise cu mare grijă ușa, se întoarse în odaia ei unde se urcă în pătuț și adormi purtând în gând hotărârea pe care o luase. Vântul îi bătea în geam cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
că un bulgère de zèpadè, care, luând-o la vale, crește în volum, dobândind o consistențè amenințètoare, provocând declanșarea unei avalanșe totale, fècând că blocuri uriașe de imense cantitèți de zèpadè și de gheațè sè se desprindè de pe sufletul meu, dezgolindu-l și, desprinzându-se de mine, se prèbușesc într-un vuiet asurzitor, Oare de ce cuvintele lui Ilarie, deși nu au o legèturè directè cu mine însumi, m-au tulburat în asemenea mèsurè? Dintr-un compartiment uitat și izolat al sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
carnetul de conducere, dar, Nu te intrebi de ce te-am chemat, Matei? se așeazè că o studentè timidè în primul rând de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o țeastă, ironia sorții, Dezgolindu-și dinții, a-nceput să râdă...
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
spate în spate la o distanță de ani. Uitarea a prins rădăcini nu ne mai găsim amintirile. Ele au stat cândva agățate într-un vis pe care l-a omorât trădarea... Stare 7 Am venit dezarmată: stau dreaptă în fața ta, dezgolită de întrebări, doar te privesc... Dacă vrei să ai satisfacția învingătorului, trage în mine cu arme, săgeți, dar nu uita: ochii mei nasc îngeri păzitori! Stare 8 Îmi caut lacrimile de-o viață; le găsesc perle într-un ocean, închise
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
aduci ca Moș Crăciun, sac cu jucării. Din partea mea, îți voi scrie-o poezie iar tu, săți descarci sacul, plin cu bucurii. Tablou de noiembrie Este noiembrie și vremea s-a răcit, toamna a tras cortina peste soare, copacii se dezgolesc, iarba s-a tocit, ici, colo, se mai vede câte-o floare. Natura e statică. Doar vântul bate și ploaia pică sacadat, pe geamuri. De-asemeni, câinii, ce latră pe la sate, sau câte-o cioară croncănind pe ramuri. Se-ntunecă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o eșarfă legată peste piept și o pereche de pantaloni galbeni de in cu talia joasă, care o fac să pară de-a dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea mult burta și o fac cam lată în șolduri, deși are talia înaltă. E posibil să o văd așa din invidie, pentru că abdomenul meu n-o să fie niciodată atât de plat, încât să mă mândresc cu el în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
putut fi eradicat de nicio Revoluție (culturală sau politică) înflori excedentar, pentru că hibernase în bolul fertil, mustind de vicii ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Eveniment? întrebă Nilă. Și el! răspunseră lipovenii. Aici știm rezultatul din clipa formulării teoremei. Necunoscutele fac o gălăgie de nedescris, dar sunt închise între paranteze pătrate și acolade, supra radicali fioroși preferând imparțialitatea mai mare sau egal, decât să fie dezgolite de măști. În felul acesta, necunoscutele dispar între circumvoluțiunile timpului pentru a ispiti alți idolatri ai matematicii. Noi ne prefacem că le prelungim existența, când, de fapt, le creăm agonia. Unde-i atunci adevărul? șuieră Prunilă. El întreba ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu dezgolindu-și dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se pe oglinda retrovizoare, și își introduse brațul pe geamul deschis. Degetele lui puternice îl prinseră pe bărbos de nas, iar bărbatul urlă și își smuci capul. Degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe asistenta aia blondă cu fustă scurtă ... Deși intrigat de obrăznicia lui Pandele, doctorul deschise ușa și-și chemă în birou asistenta, invitând-o să se așeze pe scaun, crezând că dacă fusta i se va ridica suficient de mult, dezgolindu-i aproape în întregime pulpele apetisante, Pandele va ieși din starea de indiferență. La vederea încântătoarei imagini, Pandele deveni vizibil iritat și în loc să manifeste interes față de frumoasa blondă, abia stăpâninduse să nu explodeze, îi spuse aproape răstit: - Domnule doctor, eu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
pline de flori și coline Înmiresmate. Și În cerșit văd frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oprit? unde începe nemurirea ce mă-ngheață-n fruct căzut? unde începe înțelesul cel bătut cu șapte chei? unde începe răscolitul gând după care să te iei? unde începe marea albastră, holda galbenă cu maci? cine-ți spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus, la luna-n amorțire, pe-astă lume s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va pândi printre gene, așteptând să recunoască pe fața tot mai străină eliberarea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]