1,719 matches
-
sexuale”. În acest context este realizată forma totală a atracției și dorinței sexuale. Este de la sine înțeles faptul că orice fel de abatere de la modalitatea de „a se înfățișa”, prezentată mai sus, duce la repulsie și la refuzul partenerului, la dezgust. Aceasta ține de o prezență nedorită, o ținută neglijentă, o conversație rudimentară, vulgară, neadecvată situației, de gesturile obscene, de igiena precară etc. că senzațiile auditive sunt cele care creează o ambianță plăcută, de intimitate. Ele sunt reprezentate prin sunete melodioase
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
expresii vulgare, inadecvate, expunerea publică a nudității corporale etc., sunt acte indecente care violează bunul-simț și normele moralei publice. Ele sunt acte reprobabile, care produc repulsie și revoltă. Expresiile injurioase, obscene, sau expunerea publică a zonelor sexuale produc „rușine” și „dezgust”, fiind considerate forme de insultă publică. Exhibiționismul este un act cu semnificație negativă la adresa normelor sociale. El tulbură echilibrul moral al Cetății, fiind considerat o „provocare” la adresa legilor morale și civile. Absența rușinii, în acest caz, traduce o slăbire sau
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
timp, face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia tonică, a încrederii în viitor, tabloul prezentului, dominat de degradare și fals, prevestește prin virulență satirică Scrisorile eminesciene și atinge, pe alocuri, chiar dezgustul obosit al Glossei. Ecourile îndoielilor și temerilor „de-mbunătățiri rele”, proiectate asupra viitorului, dau o ardoare aparte dialogului (rămas deschis, suspendat) speranță-scepticism: „Ce bine va aduce o astfel de schimbare? / Și ce mai rău ar face o stea, un comet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
modestă care mi se servea acasă. Mama era „o bucătăreasă bună și obișnuită“, dar nu avea acea inspirată simplitate care constituie pentru mine esența unei mese bune. Cred că revelația mea a provenit, ca și cea a Sfântului Augustin, din dezgustul față de excese. Pe vremea când treceam drept un tânăr regizor, eram destul de idiot și de convențional încât să consider de datoria mea a oferi oamenilor mese la restaurantele elegante. Treptat, am înțeles că a te îndopa cu mari cantități de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei neputință, de ceea ce-și imagina că se petrece în mintea ei. Îi detesta umilința. Nu voia. să se amestece. Atitudinea lui față de întreaga chestiune, pe care o numea „trucul“ meu, sau „jocul“ meu, consta într-o îmbinare de dezgust și complicitate la vinovăție. Și, fără îndoială, se temea de Ben, cel puțin prin substituție, ca să spun așa. Se plângea de mirosul din camera lui Hartley și pretindea că se sufocă acolo, și, totuși, se simțea prea stingherit ca să o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dacă Ben ar accepta, lanțurile s-ar sfărâma și îngerul meu ar păși în libertate. Sau dacă Hartley ar putea fi determinată să-l vadă în chip de criminal, acest lucru i-ar putea aduce binecuvântarea unei totale răsturnări: oroare, dezgust, frică, într-o formă mult mai eficient violentă. De-ar exista numai un indiciu autentic! Ce dracu scrisesem eu pe bucata aceea de hârtie pe care o ascunsesem atât de dibaci de mine însumi? Da, era vital să bat fierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
altă factură, unei alte povești de fericire sau nefericire spirituală. Poate că James a dorit pur și simplu să lepede povara unui misticism denaturat, a unei spiritualități care degenerase într-un soi de magie? Să fi fost oare copleșit de dezgust pentru că trebuise să apeleze la „trucurile“ lui pentru a-mi salva viața? Aceasta să fi fost ultima picătură și cu alte cuvinte, până la urmă să fi fost tot vina mea? M-am dovedit eu oare o povară nerecunoscătoare, un atașament
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
oferindu-i un paradis al iluziilor. Avem în Eva portretul unei bovarice tipice. Face balet, și deși profesoara Yvonne îi prezice o carieră modestă de profesoară de balet, tânăra se visează Isidora Duncan; curtează mediile artistice ale boemei și doar dezgustul și un moment stânjenitor provoacă ruptura. Tânjește după o viață aristocratică pe care i-o oferă Manicatide cu toate simulacrele la care apelează acesta. Iubirea pentru Manicatide este una pentru un anumit tip de existență burgheză marcată de hendonism, de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
omenească face canibalismul să fie oribil. Ei vor trebui atunci să restrîngă această condamnare la cîteva cazuri extreme și să scoată din definiția canibalismului alte cazuri atestate în care el se impune ca o îndatorire religioasă, îndeplinită adesea cu un dezgust sau chiar o repulsie ce se traduce prin stări de rău și vărsături. Diferența pe care am fi tentați să o facem între o tradiție barbară și superstițioasă, pe de o parte, și o practică bazată pe cunoașterea științifică, pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de egalitate între vorbe și fapte. „Lupta cu inerția”, al doilea volum pe care Labiș îl pregătise pentru tipar în același an, 1956, contrastează puternic cu primul. Nimic din încrederea și entuziasmul inițial nu se mai regăsește în îndârjirea și dezgustul din cel de-al doilea volum care, în ce privește măiestria, urcase o treaptă. „Lupta cu inerția” a fost mănușa azvârlită în obrazul oamenilor lipsiți de calitate, cocoțați în sferele importante ale lumii artistice și societății. Pasărea cu clonț de rubin Plin
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Schimbările de acest fel se notează de regulă într-un jurnal intim pe care, cu excepția unor însemnări ocazionale, mă îndoiesc că poetul l-ar fi ținut: manuscrisele îi erau periodic controlate de securitate. Cu atât mai violent i-a devenit dezgustul, el intuindu-și un sfârșit („Albatrosul ucis”) pe care, în chip cu totul zguduitor, a trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un Îngrijorător procent de 15%. Începe deriva totalitară care, În epocă, e departe de a fi o specialitate românească. De la comunism la fascism sau nazism, aproape toate țările Europei trec, mai devreme sau mai târziu, prin febra totalitarismului (provocată de dezgustul democrației și de mitologia unei „lumi noi“ și a unui „om nou“). În februarie 1938, Carol II Își instituie propria dictatură. O nouă Constituție abandonează fundamentul liberal pe care se construise România modernă. Partidele politice sunt desființate, iar separarea puterilor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
limbi); lucrările privitoare la mituri și religii le-a scris În franceză, apoi și În engleză. Eugen Ionescu (1909-1994) a devenit (odată cu Cântăreața cheală, 1950) principalul exponent al teatrului absurdului, alături de Samuel Beckett. Iar Emil Cioran (1912-1995) și-a turnat dezgustul față de existență (Précis de décomposition, 1949) În eseuri și aforisme, scrise Într-o franceză atât de șlefuită, Încât el, românul, cu o formație inițial mai mult germană decât franceză, a ajuns să fie considerat, printre autorii contemporani, drept cel mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Încă mai vorbesc În numele unui liberalism În cadrul căruia „este obștească toleranțiia tuturor religiilor și pozvolenie fără perorisire a Îmbrățoșa tot feliul de negoți” <endnote id="(505, p. 80)"/>. Pentru pașoptiștii români, sentimentele față de evrei erau amestecate, variind Între milă și dezgust, admițându-se totuși că acești „străini rătăcitori”, pe cât sunt de necesari societății, pe atât sunt de supuși „netoleranței și prejudecăților sălbatice ale norodului”. „Ovreiul - scria Alecu Russo În 1840 -, această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mică și ticăloasă, unde zărești printre geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un jidov stremțuros speculează patimile răle” <endnote id="(444, p. 91)"/>. La rândul său, când scrie În 1840 despre murdăria evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
perceperea evreilor Înșiși ca fiind „necurați” (vezi capitolul „Jidan murdar, jidan Împuțit”). Dar și de la considerarea băuturii și mâncării „cușer” ca fiind ceva tenebros și spurcat. Într-un act din 1837, de pildă, se spunea că moldovenii din Fălticeni „cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne [cușer] de la evrei” ; <endnote id="cf. 276, p. 82"/>). În 1798, evreii din Oradea (vestul Transilvaniei) se plângeau că autoritățile locale le-au interzis cârciumarilor evrei să vândă băuturi alcoolice creștinilor, „sub pretextul că vând
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Remarc deocamdată faptul că dr. Barasch se referea la cârciumi În general, și nu anume la cele arendate de evrei. Foarte probabil că Iuliu Barasch nu se referea la acestea din urmă, pentru că, doar cu câteva rânduri Înainte, Își arătase dezgustul față de cârciumile moldovenești, dar le lăudase pe cele evreiești : „Nu găsești nicăire cârciume atât de mizerabile, lipsite de toate, ca În Moldova. Cârciumele relativ mai bune sunt acele ținute de evrei, cari se bucură din această pricină de o clientelă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ei consumă carne de vacă. A mânca astfel de carne e „mare păcat” și o fac doar cei „de liftă rea” (necreștini), cred țăranii moldoveni, care „au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni În 1837 : „[românii] cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne de la evrei” <endnote id="(276, p. 82)"/>. Nu trebuie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au greață de carne de vită ; mai bine postesc” <endnote id="(259, p. 236)"/>. Dezgustul moldovenilor de a consuma carne de vită, și mai ales „carne de la evrei”, este atestat Într-un act redactat la Fălticeni În 1837 : „[românii] cu dezgust sunt siliți a cumpăra carne de la evrei” <endnote id="(276, p. 82)"/>. Nu trebuie să ne mirăm prea tare. Secole de tradiție religioasă au produs, din ambele părți, această „distanță culinară” dintre „noi” și „ei”. De exemplu, În Pravila bisericească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ceasuri În șir cu cea mai mare atenție, ca să facă până la urmă tot ce știe și ce vrea el. Prima dată Îl văzusem călcând parcă-n vârful picioarelor printre roabe și găleți și grămezi de mortar, cu o strâmbătură de dezgust la care n-am luat aminte până nu mi-a spus Laur. — Uite-l, ăla-i poponaru’ de fii-su... — Tot degeaba, dacă nu-l bagă cu noi la tuburi să ne mai ușureze. — Ți-am arătat ca să știi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o vânătaie de deasupra noadei, abia distingându-se de murdărie. Scuipă pe degete și frecă locul stârnindu-i iarăși orăcăiala, ceea ce-l face pe Andrei să i-l ia din brațe ca să-l hâțâne În aer cu o schimă de dezgust transformându-se pe dată În fâs și taci cu tata, taci cu tata și hai să vezi ce ți-a adus tăticuțu’ tău și iese cu el din bucătărie și ia și geanta. Hai În casă să-ți arate tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu doar ai destinelor individuale, ci și ai prezentului și viitorului colectiv - iată care a fost, În punctul de plecare, utopia eugenistă. De la afirmarea ei ca disciplină științifică la sfârșitul secolului al XIX-lea, eugenia a trezit și fascinația, și dezgustul biologilor, medicilor, reformatorilor sociali, policitienilor și istoricilor. În ultimul timp, interesul pentru relația dintre ereditate și comportament s-a dezvoltat paralel cu creșterea numărului de analize istorice ale eugeniei 2. Multe dintre aceste analize au arătat că presupozițiile eugeniste erau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul nu avea bani. Am zis: Nimic pe datorie! Și am pornit-o mai departe pe stradă. S-au luat după noi, văicărindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de Eric Kennington, „figuri de eroi și paladini, modele de loialitate și purtare cavalereasc)... Ins), cănd compar)m ceea ce erau acești oameni În realitate, unii mediocri, alții ipocriți, cei mai multi niște oarecare, cu ființele superioare create de Kennington, suntem cuprinși de dezgust, ca și cum ai avea În fâț) o Înșel)torie pe care artistul nu prea o practic), dar, ca un medium și În funcție de sensibilitatea să, i s-a cerut de c)tre un spirit puternic, dar impur s) practice acest lucru”. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de marile case de brokeraj și de marile companii de asigurări, care, În materie de servicii, dictau clientului ce, cum, când și unde, inclusiv prețul. Clienții au reacționat emoțional față de atitudinea acestor mari companii, cu sentimente mergând de la apatie la dezgust. Dar dacă se Întâmpla să nu-ți placă felul În care erai tratat de către bancă, nu aveai nici o altă alegere viabilă. Apoi Pământul a devenit plat și a apărut Internetul. Consumatorii au Început să simtă că pot deține mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]