1,212 matches
-
ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în disperare http://Versuri.ro/w/gflmfe Pietre colțuroase, arzând se prăvăleau în văi Fierbeau oceanele, se răcoreau apoi cu ploi 12 Alteori, se potopeau din cer foc șipucioasă Toată întinderea, mai mult decât vezi, era arsă Gemeauprelung
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375860_a_377189]
-
expunându-și dinții într-un rânjet de victorie că, neobservat, i-a stricat fetei frumusețe de fotografie, punându-i deasupra capului două degete în formă de coarne. Privindu-i, surâd gânditoare și-mi trimit spiritul în zbor pe aripile Crivățului dezlănțuit înapoi peste ani, să arunce câteva priviri prin ferestrele anilor, să-mi reînvie în minte și suflet un petec de timp al acelor vremuri. Furișându-și privirile prin una din ferestrele ce s-a deschis în trecut, fu întâmpinat de
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
pe capul lui, în timp ce se ferea, strigă: - Mamă, tată! Veniți și luați demonul ăsta de aici, de pe mine! Aoleu! A înnebunit Sara! În tot acest timp ea îi căra fără încetare pe unde reușea, părând într-adevăr un mic demon dezlănțuit. El la rândul său, se apăra încercând să mai amortizeze loviturile cu perna și cu pătura pe post de scut, însă era greu să se opună acelei furii dezlănțuite. Mama și tata se treziseră înspăimântați, crezând că a înnebunit copila
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
fără încetare pe unde reușea, părând într-adevăr un mic demon dezlănțuit. El la rândul său, se apăra încercând să mai amortizeze loviturile cu perna și cu pătura pe post de scut, însă era greu să se opună acelei furii dezlănțuite. Mama și tata se treziseră înspăimântați, crezând că a înnebunit copila. O trăgeau de pe el și încercau să o liniștească, dar ea reușea să le scape ca o zvârlugă și iar sărea pe el, dând ba cu teneșul, ba cu
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând că jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Citește mai mult Când...Cand ziua-și cerne clipă pe geana de amurgPe pleoape, în cascade, vin inserări ce curg.Adun pe palme cerul să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
foame de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină.Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie,Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsăritRenaște-arzând că jarul, sărut dezlănțuit.Pe curbele fierbinți se năpustește cerulIar restul e tăcere... și în priviri, e zborul.... XXIV. SPERANȚA, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016. Speranța Pe iarbă răsturnata a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Autorului ÎN FURTUNĂ Să stai în calea furtunii Și să nu te lași doborât Te ții de firele de ploaie Ca de niște funii ce nu se-ndoaie Primești în obraz biciul tăios Privești neînfricat cerul noros Asculți muzica vântului dezlănțuit Hercule legendarul, e de neclintit Înfrunți furiile vremii Și astfel devii erou Pentru o clipă mută, De nimeni știută Ești mai presus de vrerea urii Incurcată în inima naturii CUVINTELE Nu-s cărămizi, nici structuri de beton Cuvintele-s țesute
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
a putregai. Podul de fier era deja imposibil de trecut, deoarece apa îi ajunsese la tablier, ba chiar începuse să i se scurgă cu repeziciune printre grilaje, încât se putea prevedea iminenta prăbușire a întregii sale structuri sub asaltul stihiei dezlănțuite. Habar nu mai aveam de ce trebuia să mă duc la uica Ionel, dar îmi părea grozav de rău că n-o puteam face, și, privind cum apa bătea dincolo în zidul palatului Bejan, îmi spuneam că fărbăria e cu siguranță
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
degetelor, aplecându-mă cu deosebit respect, pentru că l-am recunoscut într-însul pe Avram Ciortea, profesorul meu de literatură universală. Avram Ciortea ședea chiar în dreptul locului unde altădată se înălța pe malul Timișului statuia sfântului Nepomuk, protectorul orașului împotriva apelor dezlănțuite, pe care nu știu cine a avut ideea s-o scoată de la locul ei atunci când s-a amenajat noua faleză. Odinioară, în vecinătatea podului se înghesuia o sumedenie de maghernițe insalubre cu modeste prăvălioare la demisol, care au fost pe rând demolate
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
Într-un elan de recunoștință, îmi dăduse pentru moment să înțeleg, ea mă îmbrățișase îndelung, iar eu îi răspunsesem cu un sărut stângaci, depus undeva îndărătul urechii. Ea îmi întorsese sărutul cu o zvârcolire pătimașa, ca o amantă cu simțurile dezlănțuite, și în cele din urmă mi se dăduse acolo, pe bancheta, în mersul saniei pe sub copacii pădurii în care abia intrasem. Ceea ce mă uimise de-a dreptul, făcându-mă să cred că ea anticipase moment cu moment desfășurarea lucrurilor, a
TANTE AURORE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372782_a_374111]
-
Cu sufletul la gură, să tânjești, Să te bucuri de ea. Acum ești singura acasă, Nestânjenita, fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta ! Bate la ușă, Inima-ți bate , iti chiuie, Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita, Fericită. **** COEUR EN LIESSE Des voix célestes Doucement te bercent. Monologue triste, Monologue gai... Monologuer, Réciter, jouer... Rien ne te presse, Rien ne te stresse. Soudain, tu es une autre. C'est țoi la Dame Qui danse le twist Et
TE LEAGĂNĂ DOMOL -(PATRU VERSIUNI: ROMÂNĂ,FRANCEZĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373067_a_374396]
-
dai banii, s-o iei din poarta mea! Ce-o să râdă băieții la cârciumă când o să le fac cinste, gândi Tache. Hai, că iar l-am fraierit! Și-i strânse mâna, pupându-i-o de mai multe ori, sub râsetele dezlănțuite ale oamenilor. Numai inginerul Casapu nu râdea. Îl privea năucit pe Tache, scârbit de prostia lui și cătrănit că nemernicul de amărăștean câștigase simpatia sătenilor. Se simțea umilit, strivit, ofensat în demnitatea lui de stăpân atotputernic al acestei comune. De
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
întărind-o, „moș” Dâră părea a-și fi vărsat năduful cu care îndeobște îl lua în primire pe Damas, alegând să folosească înjurătura ca pe singura modalitate simplă și directă de a-și vărsa focul ajuns, iată, vălvătaie, din pricina naturii dezlănțuite dar și pleaznă scăpărătoare de destin nemilos cu care viața a avut grijă a-l atinge, îmbrobodi și vâna și care-l ținea cel mai adesea în frâu, de care însă, paradoxal, a fost „cârmit” de câte ori sărea pârleazul. Astfel de
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
minții lor de dinaintea acestor fantasme și pe care magnifica „pasăre de pe altă lume” îl urma pentru a abate puhoaiele din calea zburătoarelor sinucigașe, a le stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ... Citește mai mult Iubim precum Soarele iubește pământulîn superb moment de treziri terestre;vrem să ne inunde prin simțiri triumfulacestor prefaceri ce deschid ferestre.Și astăzi ne răsfrângem în împlinire,ne regăsim solemni - timpi victorioși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
pământescul rai // Sublima dăruire cu tandrețe / Reverberează-n clipocit de râu / Luceferii dau stelelor binețe / Când sunt culese spicele de grâu // De amirat iubirea fără stavili / Pe un pământ pierdut în infinit / De admirat gândirea fără pravili / Ce-nfruntă secolul dezlănțuit”. (De admirat). În viziunea lui Virgil Ciucă, lumea este iadul, care „se hrănește cu toteme”, condusă de „imbecilii generali” și de șarlatani care „Au vândut brazde de ogor”, pe câtă vreme „Destinele nu sfârșesc singulare, / Căci au ecou în hău de frământări
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
balamuc. Pe peretele meu virtual, ca o dovadă de violență și prostie, tot felul de agramați, semidocți, vuvuzele ale galeriilor, pensionari visându-se în cârciumi jegoase din cartiere sordide, înjură. Fără argumente, fără rușine. Proletculți cu legitimație de facebook. Haite dezlănțuite. Cei care-l adulau ieri pe Băse îl vor sfâșia mâine pe Ponta sau Johannis. La ce popor avem m-aș bucura să iasă handicapatul de neamț. Doamne, ce înaintași am avut. Să-și fi pierdut neamul acesta puterea de
NU SUNTEŢI DUMNEZEU, MĂ! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371659_a_372988]
-
mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de oră prânzului.Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit.Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
netrecându-mi prin cap să cedez. Și nu am renunțat, am urcat împreună la etaj, într-unul dintre dormitoare, am ieșit pe balcon unde au urmat câteva minute sublime de sex sălbatic sub imperiul poftelor carnale și al exaltării simțurilor, dezlănțuite precum lava unui vulcan. Ceea ce se petrecuse pe balcon îmi stârnea, ori de câte ori îmi aminteam, fiori. A doua zi, după o scurtă rememorare a evenimentelor, am ajuns la concluzia că a omite este cea mai bună soluție. Mă temeam să aștept
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
cutezanță ar arunca-o fulgerător de pe orbita decenței pe cea a moravurilor. În pofida faptului că fusesem departe de această teorie, în mod inexplicabil, nu mă simțeam nici imorală, nici vulgară, nici vinovată. Ba chiar găseam ceva măreț în tumultul simțurilor dezlănțuite, uluită de ce se petrecuse, iubind acea fată care își permisese, dincolo de principii și prejudecăți, să facă ce simțise, cu o ardoare uimitoare, având aerul unei vedete. Eram vrăjită de unicitatea evenimentului surpriză din viața mea și de rezonanța acestuia, dornică
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
mai, cu iz de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputință de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
prada. Dar mașina își continuă goana fără să oprească. Alexandra își pierdu suflarea și fu cât pe ce să-și piardă cunoștința, când realiză nenorocirea. Stelele nopții se stinseră una câte una în mintea ei paralizată și disperarea se năpusti dezlănțuită în prăpastia fără fund a sufletului. Se agăță de brațul destinului și căută ieșirea din tenebrele groazei ce o cuprindea. - Florine, ce dracu tot moșmondești acolo, că ne apucă dimineața! strigă furios unul din prădători. Sper că nu ai de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
de geana de lumină.. Aștept un vis, clădit pe ziua ce-o să vină. Să-l împletesc, zâmbind, fâșie cu fâșie, Cunună să-ți așez pe-a inimii câmpie. Când zorile se-aprind cu dor de răsărit Renaște-arzând ca jarul, sărut dezlănțuit. Pe curbele fierbinți se năpustește cerul Iar restul e tăcere... și în priviri, e zborul. Referință Bibliografică: Când... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate
CÂND... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375765_a_377094]