1,195 matches
-
cum ajunsesem acolo, cum mă târâsem Înapoi prin mocirlă. Salopeta era Încă pe mine. Între picioare aveam o senzație fierbinte și spongioasă. Obiectul se dăduse deja jos din pat sau dormise În altă parte. Am Întins mâna și mi-am dezlipit chiloții de piele. Ceva din această acțiune, suflul ușor de aer, aroma care se ridicase, toate Îmi reiterară realitatea nou-nouță despre mine Însămi. Dar nu era tocmai o realitate. Pe atunci nu era ceva atât de solid precum un fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nici ale mele, nici ale lui Vladimir. Eu nu reacționasem, căci nu știam ce însemna, dar el își ridică capul uimit și stupefiat și vroia să scape de sabia ce o ținea... de care era ținut, mai bine zis. Se dezlipi greu de căldura degetelor sale, despărțindu-se de mâna sa cu o nostalgie vizibilă, asemeni unui prunc ce realizează că nu mai are voie la pieptul matern. Când, însă, simți răceala ființei mele și a sângelui ce mie îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se mări și în curând întreg edificiul era fulgerat surd de șuvoaie de lumină până când acestea aproape îl acoperiră. Apoi dispărură și o ruptură se putu auzi până la ei. Începând din acoperiș și până în temelii, bucăți întregi din colegiu se dezlipeau de cele de lângă ele și cădeau. Se prăbușeau! Cărămizi și bucăți de tencuială se desprindeau de zid și se avântau spre pământ, unde cădeau pe zăpada groasă. În mai puțin de jumătate de minut, întreg colegiul era în curs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
inertă până acum, pare că se trezește la viață. Rostește acră: — Degeaba te prefaci că nu e cu putință ca tu, stăpân pe o forță armată atât de mare, să devii ținta uneltirilor unui simplu cetățean lipsit de arme. Se dezlipește de el. Își trage umerii și își îndreaptă spatele. — Câți conducători n-au căzut victimă uneltirilor celor de care nu se despărțeau nici ziua, nici noaptea, fie că erau dezbrăcați, fie că dormeau, fie că primeau hrană și băuturi pre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bază, sunt procuratorii fiscali, deasupra lor - procura torii generali pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful biroului cancelariei imperiale, adică de tine. Fără să-și dezlipească ochii de pe chipul împăratului, Ianuarius execută o nouă plecăciune adâncă. Începe să bănuiască ce vrea împăratul. Un ministru de finanțe, peste capul prefecților annonei, al vigililor și al flotei. Chiar mai presus decât cavalerii din Consiliul Imperial. Își răzuie gânditor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe care și l-a luat în drum spre birou. Unul din reporteri de știri trece pe lângă ea. ― Văd că te informezi cu privire la fostul nostru redactor-șef adjunct, îi spune el. ― Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu-și poate dezlipi ochii de pe ziar, dar în clipa următoare râde în hohote, citind următorul pasaj: „Chiar și Diana Macpherson, șef de programe cu greutate la London Daytime Television pare să fi fost fermecată de acest bărbat. La simpla menționare a numelui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
După slujbă, oamenii cuprinși încă de o emoție adâncă, îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul catedralei. Așadar, fiule. O dată refugiați departe de uralele mulțimii în camera întunecată și umedă de la subsol episcopul Lerma își arătă îngrijorarea. — Ceremonia s-a terminat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu fața la perete. — Singura chestie, spuse Ole Anderson, e că nu mă hotărăsc odată să ies prin oraș. Am stat Închis În casă toată ziua. — N-ai putea să pleci din oraș? — Nu. M-am săturat să tot fug. Nu-și dezlipea ochii de la perete. — N-am ce să mai fac acum. — N-ai cum s-aranjezi treaba cumva? — Nu. M-am băgat aiurea, spuse cu aceeași voce plată. Nu mai am ce face. Mai stau un pic și-o să mă hotărăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-a Încordat toți mușchii - dorsali, abdominali, fesieri - și tot ce a putut produce a fost un firișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate și pipăiră tot spătarul. Forțară și dezlipiră interiorul portierelor. Pasagerii păreau gata fie să aibă o cădere nervoasă, fie s-o ia la sănătoasa. Și apoi, dintr-odată, li se spuse să se urce Înapoi. Unul dintre soldați mârâi ceva, iar șoferul se grăbi să pornească motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Meu, ca o cetățuie, ca să le cunoști și să le cercetezi calea. 28. Toți sunt niște răzvrătiți, niște bîrfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați. 29. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curățesc, căci zgura nu se dezlipește." 30. "De aceea, se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat." $7 1. Iată cuvîntul vorbit lui Ieremia din partea Domnului. 2. "Șezi la poarta Casei Domnului, vestește acolo cuvîntul acesta, și spune: "Ascultați Cuvîntul Domnului, toți bărbații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
milita pentru o uniune iberică, de un Oliveira Martins care blestema ceasul când Portugalia a hotărât să colonizeze teritoriile noi, descoperite, de atâția ideologi și apologeți republicani care socoteau că s-ar putea rectifica istoria și împinge Portugalia spre Paris, dezlipind-o de vânturile atlanticei. Salazar reda tuturor noțiunilor puse în discuție de ideologii liberalismului - națiune, stat, familie - o valoare absolută. Ele sunt, și prin simpla lor existență devin indiscutabile. Această sete de absolut a lui Salazar este, totuși, o sete
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sunteți în trecere? Ori ați pornit la vânătoare? — Am venit pentru tine, Audbert. La un pas de casă, câinele îi scăpase fetiței și, cu toate că ea îl striga mereu, se repezise, lătrând și mârâind, lângă stăpânul său, care, fără să-și dezlipească privirea de la hun, căuta acum în zadar să-l potolească. Audbert înghiți în sec. — Pentru mine? Și cum aș putea să-ți fiu de folos? într-o clipă, descălecând cu agilitate peste gâtul calului, Balamber fu pe pământ, în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiertura, bolborosi nemulțumită. Oaspeții săi se așezaseră în tăcere pe băncile puse de o parte și de alta a mesei - o masă veche, lungă și cu scândurile desfăcute. Balamber încă se străduia să-și revină din tulburare. întunecat, nu-și dezlipea privirea de la Malaberga, acum aplecată deasupra flăcărilor: îi cerceta cu interes fiecare mișcare, iar mâna dreaptă încă îi zăbovea pe mânerul săbiei. Audbert, care îl știa cât e de impulsiv, nu-l scăpa din ochi, temându-se să nu facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gualfard are dreptate! strigă o namilă de om, bărbos, ridicându-se în picioare. Ținea un burduf de hidromel agățat de un mic șnur și îl sprijinea răsturnat pe antebraț; se opri să bea din burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea alături de Ademar, singurul dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Geremar și de un alt războinic, din câțiva pinteni, urcă iute cărarea ce ducea la luminiș și se pierdu printre arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci mutra aia de idiot, mai bine ajută-mă să încalec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu păr castaniu și ondulat, prins într-un coc la ceafă. De îndată ce îl recunoscu în el pe comandantul său, se apropie ca să fie recunoscut; avea un aer demn, dar manifesta o bucurie autentică și din momentul acela nu se mai dezlipi de lângă el. Sebastianus se strădui să-i liniștească pe toți, să le insufle încredere, dar, când în sfârșit găsi un moment ca să-și tragă sufletul, într-un colț, rezemat de scândurile unui staul, unde se ghemui, ascunzându-se pentru noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de păr de pe frunte, ridică din umeri. — Bine. Bine atât cât poate fi aici, vreau să zic. — Și Lucia? Și-a venit în fire? Lidania lăsă găleata jos și suspină: — Plânge adesea, dar starea ei se îmbunătățește. Totuși, nu se dezlipește de mine. Acum am reușit să plec să iau puțină apă numai fiindcă adormise. Mi-e teamă că o să trebuiască s-o port mereu după mine. — Sunt sigur că în curând totul se va sfârși și o să fii liberă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său, să-i simtă gustul buzelor, căldura, strânsoarea nervoasă a mâinilor. Rămaseră puțin astfel, strânși unul în celălalt, ajunși, printr-un miracol, departe de vicisitudini, de oboseală, de atrocitățile în miezul cărora se depănau existențele lor. Când buzele li se dezlipiră, nu mai era nevoie de cuvinte, era doar dorința fiecăruia în parte. Ochii Lidaniei se tulburaseră ușor, gura întredeschisă încă îl chema, iar mâinile ei, fără nici o reținere, se plimbau peste trupul lui, îl căutau pe sub tunică. Surâzându-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă în viață părăsiseră deja locul bătăliei. Rămași deci singuri în fața hoardei, Sebastianus și tovarășii săi fură constrânși să fugă. Prefectul însă se întoarse după zece pași, contemplând descumpănit dezastrul. Deși se retrăgea, nu se simțea în stare să-și dezlipească privirea de masa barbarilor ce înaintau și îi rezista lui Maliban, care îl trăgea mai departe. — Nu e posibil! striga ca ieșit din minți. Etius trebuie să vină. Nu se poate întâmpla așa ceva! Răzvrătirea în fața inutilității tuturor eforturilor sale, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să asculte cuvintele robului său: "Dacă Domnul este Cel ce te ațîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare de la noi; dar dacă oamenii te ațîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea Domnului zicîndu-mi: "Du-te de slujește unor dumnezei străini!" 20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice, cum ar urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de băutură În sănătatea ta, cu gânduri curate, În speranța unor bune intenții de colaborare ce se vor transforma Într’o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească de el. Feffer nu voia să tacă. Ce Îi trebuia lui era să fie mereu acaparator, radiind de interes proaspăt. Și, bineînțeles, din cauză că-l respecta Într-atâta pe Sammler trebuia să facă Încercări sau să insereze mici note sau aluzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa nemachiată și nefericită, Irene tot a început să bată din palme. Vai, scumpa mea, dar asta e minunat ! Nu era limpede dacă Irene se referea la demisie sau la prima exprimare neacademică a lui Mary. Cele două prietene au dezlipit-o pe Mary de lângă draperie și-au dus-o la canapea, acolo unde femeia a început imediat să plângă. Mi-am dat demisia de la căcatu’ ăla de serviciu, a murmurat ea cu fața ascunsă în palme. Jina nici nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vâltoarea fără nici o zdruncinătură. Jina a scos un chiot. Zach a lăsat vâsla și și-a sărutat soția cu pasiune, în vreme ce barca trecea lin pe lângă bifurcațiile pârâiașelor Otter și Eagle. Te iubesc, i-a spus el Jinei. Femeia s-a dezlipit din sărutare cu ochii umezi. Era pentru prima dată când Zach rostise cuvintele astea sigur pe el. 6 În noaptea nunții, Naji i-a povestit lui Irene cum stătea treaba cu jinn-ii. Aceștia nu sunt niște îngeri izgoniți din rai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]