607 matches
-
Ce te face să crezi că nu am început deja? Dar nu cu povești de adormit copii, ci cu chestii serioase de bărbați. Cu permisiunea ta (făcu o plecăciune). Însă Vlad știa că de fapt Erickson nu se lua cu dezmățul, ci îi cerceta fiecare gest. Era cu ochii pe el. În acea noapte, Vlad ieși să se plimbe la lumina dulce a lunii. Poate și să mai salveze pe cineva de la ananghie, să dea vreo doi bani unui vagabond nenorocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în mod cu totul și cu totul special. își etala nemulțumirea locuind într-un loc rupt de lume împreună cu domnul Jones îdeparte de K, de cârciuma domnului O’Toole și de locul de distracție preferat al acestuia, binecunoscuta casă de dezmăț a lui madame Iocasta). Și în zorii fiecăreia din zilele lui Tyr îi căra domnului Jones balansoarul pe plajă. — Mohorâtă, murmură pentru sine domnul Jones, întors cu spatele către mare. Mohorâtă mare astăzi. Trupul lui Vultur-în-Zbor ajunse pe pământ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pat, într-o pernă, sub trupurile ce tresaltă. Tot ce puteam să-mi doresc, mai multă dorință de mine decât dorință de-a mea. Strânge-mă, fă-mi plăcere! Odată. Atunci. Acum mult timp. Oriunde te-ai duce, înăuntru, afară, dezmățul rămâne același. Ciudat. Principiul plăcerii transcende toate granițele. Contracepția se răspândește în peste un milion de locuri diferite, lumi diferite, tehnici diferite, vive la difference, eu eram acolo, acolo unde era și pilula, talentul meu acolo unde era și diafragma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de violență, dar se considera un om rezonabil. Nu era oră din zi ori din noapte când să nu se prăbușească beat criță, dar se considera un om puternic. Era dus la culcare în fiecare noapte într-un abur de dezmăț și vomă, dar era convins că e un stâlp al comunității. Recita poezii la fel de ușor cum făcea și porcării. Pentru Elfrida prezența lui întuneca încăperea și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și strica frumusețea vieții. O’Toole își imagina că e un paratrăsnet, un conductor de electricitate, un Prometeu dezlănțuit, frust, un om carnal, în floarea vârstei, vitalitatea vieții însăși. Mai adăsta în el un puternic sentiment religios. în diminețile de după dezmăț, putea fi văzut chinuindu-și trupul cu o nuia sau putea fi auzit plângând disperat dincolo de ușile odăilor lui mademoiselle de Sade din Casa Fiului Răsare. A fost unul din motivele pentru care îl părăsise Dolores. Cei care trec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje nemuritoare. Iar pe pereți stăteau agățate portrete de păsări, un dezmăț naturalist păsărilor, o bogăție uluitoare de capete de zburătoare, altele reale, unele imaginare, așezate pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în culori impresionante a fost de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
această dovadă suplimentară că de fapt nu rezist. (Celia e una dintre acele fete bătrâne care adorau statutul de singura femeie Într-o lume a bărbaților: Înainte să apară fâțele de genul meu și să le strice monopolul, era un dezmăț să te simți drăguță.) — Trebuie că ți-e atât de greu cu toți copiii, Îmi spune ea plină de solicitudine. Îi spuneam lui Robin Cooper-Clark când ai fost plecată În - ce-a fost atunci? - vacanța de la jumătatea trimestrului? - chiar nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mine. Mi-aș dori să știu ce gândește. Mi-a spus cândva că ea nu-și va angaja dădacă dacă va avea copii. Știe prea multe dedesubturi, fete care le lingușesc pe mame și cum ies mamele pe ușă, Începe dezmățul. Emily țipă când peria i se Încurcă În păr. Hai, nu țipa, o ceartă Paula, prințeselor trebuie să le fie periat părul de o sută de ori În fiecare seară, nu-i așa, mami? Se uită spre mine din partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tavanul. Pe scară, vopseaua pulverizată era Încă umedă, iar pantofii de sport ai lui Crawford o mozoliseră pe treptele acoperite cu gresie. M-am oprit pe palierul de la etaj, ascultînd zgomotul mobilei care rîcÎia podeaua. Dormitoarele erau mîzgălite cu graffiti - dezmăț de verticile negre și aurii, EKG-ul unei mașinării demente pornite În căutarea unui creier. O singură cameră scăpase nevandalizată, dormitorul cameristei, situat deasupra bucătăriei, În care Crawford tocmai demonta de pe perete un ditamai bufetul În stil spaniol. Apucînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
camuflate în cercurile preaînstăriților din moschei. La Kabul, proxeneții de „distracție fragedă“ formau o industrie în înflorire. Nu se chema că ești păcătos dacă închiriai un băiat și muzică. Pentru dans, proprietarul nu primea cine știe ce, dar se îmbogățea nesperat din dezmățul de după, mai ales când petrecerea dura multe zile. Un bacha ascultător folosea zece ani, uneori și mai mult, dacă îl luau chiar de țânc. Nu era nimic împotriva Shariei: lăsați liberi la majorat, când, prin lege, deveneau pederaști, foștii sclavi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Necruțătorul, cinicul, ironicul Oscar Wilde nu și-a făcut nici un scrupul din minimalizarea plină de dispreț a uneia dintre marile cărți ale veacului al nouăsprezecelea. Pentru el, Sartor resartus, capodopera lui Thomas Carlyle, nu e decât un deșeu enciclopedic, un dezmăț lingvistic ordonat de ambițiile constructive ale unui maniac.”2 Dacă e să se apere de aceste acuze țâșnite dintr-un orgoliu de dandy ultragiat, dar și - să recunoaștem - dintr-un excelent spirit critic, cartea o poate face singură. Cu toate că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
luat cuvântul în moscheea sa obișnuită, cea mai frecventată de emigranții andaluzi. În modul cel mai nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi explice: — Voiam să ai mereu sub ochi acest spectacol al mizeriei când vei vedea cum trăiesc prinții Bisericii, toți acei cardinali care au fiecare câte trei palate, în care se iau la întrecere în materie de somptuozitate și de dezmăț, în care organizează ospăț după ospăț, cu câte douăsprezece mâncăruri de pește, opt salate, plus cinci feluri de zaharicale. Și papa? L-ai văzut cu ce fală a pus să fie plimbat elefantul pe care i l-a dăruit regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost norocos. Și de ce n-aș fi fost, măcar pentru o dată, În dezmățul de ghinioane din ultimul timp? În definitiv, face și compensația parte din viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de îndoială haosul criminal din nefericitul său creier. VII. RĂZBOIUL CIVIL Junta militară care se organizase încă din timpul vieții lui Sidonio Paes, își propunea să împiedece, cu orice preț, cucerirea puterii de către fracțiunile demagogice; adică, să împiedece reîntoarcerea la dezmățul căruia îi pusese capăt lovitura de stat de la 5 decembrie 1917. Junta militară nu intenționa, totuși, să păstreze multă vreme puterea pentru sine. Guvernul emanat din sânul ei sau controlat de ea trebuia să îngăduie poporului, îndată ce liniștea ar fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din portul Lisabonei. Strada era stăpâna absolută a politicii interne. Strada, orientată - firește - de Afonso Costa sau oamenii lui. Criza pe care o îndurau toate țările europene, în urma marelui război mondial, era exacerbată în Portugalia de luptele politice și de dezmățul conducerii. La 21 ianuarie 1920, guvernul colonelului Sa Cardoso, care păstrase puterea timp de 7 luni, își înaintează demisia. Se alcătuiește un guvern sub președinția lui Fernandes Costa, din partidul evoluționist al tribunului Antonio José de Almeida. Miniștrii se adună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu monarhiștii. Însă el probabil că pierduse încă de pe atunci și în chip definitiv speranța într-o revoluție monarhistă victorioasă și aștepta să se desemneze în câmpul politic o nouă forță, destul de puternică pentru a putea într-o zi stăvilii dezmățul guvernărilor demagogice. Deocamdată, această forță nu se face simțită. Antonio Maria da Silva guvernează, cum am văzut, până la 15 Noiembrie 1923. În tot acest răstimp, Salazar își continuă activitatea de dascăl la Universitatea din Coimbra și munca lui modestă de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Alvaro de Castra. Încercarea revoluționară avusese loc la 10 decembrie 1923, opt zile după comunicarea lui Salazar. O săptămână în urmă, ministrul de Finanțe demisionar, Cunha Leal, ține o conferință publică în care atacă violent starea de lucruri din țară, dezmățul politicienilor, incapacitatea Statului în fața agitatorilor - și vorbește despre dezastrul economic portughez, despre dezordinea totală, lăudând omul care în Italia "a impus ordinea în locul dezordinii". Încă un simptom al exasperării împotriva partidelor, împotriva intrigilor politice, demagogiei și a ineficienței guvernărilor ultimilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Garda Republicană și poliție, între aviație și guvern, între greviști și armată. O manifestație comunistă începe prin aclamarea Președintelui Republicii și sfârșește prin urale pentru Soviete și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
strigă procurorul în procesul rebeliunii din aprilie, generalul Carmona. " Patria e bolnavă!" - astfel își încheie generalul Carmona celebrul său rechizitoriu. Cuvinte care nu se adresau acuzaților, ci Guvernului și dictaturii demagogice a politicienilor. O quasiunanimitate exista în ceea ce privește factorii responsabili ai dezmățului: toți vedeau în politicieni și, mai ales, în partidul democrat al lui Antonio Maria da Silva, focarele de descompunere care duceau inevitabil Portugalia către dezagregarea finală. În tot cursul anului 1925 valul de ură și dezgust crește neîncetat. Se vorbea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în loc. Toate acestea, firește, amenințau să compromită definitiv mișcarea de la 28 mai. Armata fusese, până atunci, marea speranță a maselor largi, trădate de politiceni, obosite de politică. Dar dictatura Juntei militare, departe de a soluționa dificultățile și a pune capăt dezmățului din administrație - contribuia la agravarea haosului general prin lamentabila purtare a lui Gomes da Costa. Mitul loviturii de la 28 mai - care nu fusese niciodată prea puternic - se dezagrega văzând cu ochii. Monarhiștii erau dezamăgiți nu numai pentru că vedeau depărtîndu-se posibilitatea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
va face simțită mai ales ,în cursul anilor următori. Erau oameni care acceptau pe Salazar ca expert financiar, dar se împotriveau unui Salazar om politic, doctrinar și realizator al revolutei naționale. Dezgustul lor față de politica partidelor, - care dusese Portugalia la dezmățul dinainte de 28 mai - se generalizase asupra oricărei specii de politică. În naivitatea lor, acești oameni credeau că o revoluție se poate mărgini la o bună administrație, și așteptau de la Salazar să echilibreze bugetele fără ca să prefacă structura economică și morală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
beția, bătaia și hoțiile de voturi erau obișnuite. Orice abatere de la aceasta stârnea nedumerirea guvernanților și profunde sentimente de insatisfacție la alegători. S-a încercat, zice-se, să se facă alegeri „corecte“ în 1937 și guvernul a pierdut. După 1989, dezmățul electoral continuă, cu formule propagandistice adecvate fiecărei campanii. S-a mers la început pe „consolidare“, apoi pe „schimbare“ (cei „15.000 de specialiști“ așteptau cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dilema Veche în perioada 2006-2013. și încercam - fără să insist prea mult însă... - să le găsesc o condiționare culturală mai finuță. Primul element meta-sarmalic l-au constituit artificiile. În anul respectiv, la Bușteni, am asistat ore în șir la un dezmăț vizual nemaivăzut : ploua cu curcubeie peste Munții Carpați ! în anul următor, eram deja obișnuit cu acest spectacol ; după doi-trei ani, acesta slăbise în intensitate - sau nu-l mai percepeam eu ca pe ceva aparte. Către sfîrșitul anilor ’90, m-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]