776 matches
-
în cercuri asemeni pescărușilor deasupra vapoarelor, apoi își schimbară culoarea, devenind niște scame negre rotindu-se ca niște avioane în lumina roșiatică de deasupra unui oraș bombardat. Așa că Lanark își lipi o palmă peste ochi, se răsuci și se întoarse dezmeticit în încăpere. Trupul vecinului său, înfășurat în cuverturi, trecu pe lîngă el pe o targă cu rotile împinsă de un asistent. Lanark puse halatul și papucii în dulăpior, urcă în pat și-și trase cuvertura pînă la bărbie. Doctorul Munro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și așa mai departe. Atunci universurile se mișcau lin și mă legănau ca pe vremea când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să spun „scuzați“, iar el, pe bună dreptate, se simțea jignit, își spunea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau în centrul orașului și fusese într-o țară umedă și amețitoare, alergând ca un tren, cu locomotiva înainte, pe un drum pe care umblase și-n alte nopți. Se simțea amețit ori beat, dar se credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi ca pe-un hoit ori poate încerca doar să-i spună: „Ei, nu te prosti, nu e totul așa de negru“, însă nu se dezmetici cât să înțeleagă, fiindcă între clipa orbirii și apropierea vagoanelor fulgeră o secundă din cu totul alt timp și o izbitură sau o explozie îl făcu să se clatine și să se lovească de peretele de ciment. O simți pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
felul ei de-a spune că era doar în trecere. Așa că s-a suit în avion, s-a uitat în jos la Washingtonul de care se îndepărta, imaginându-și cum se îndepărtează în același timp de Edward, apoi s-a dezmeticit brusc, repezindu-se la documentarea de trei sute de pagini pe care i-o pregătise Bonham. Poți deci să-ți imaginezi că toată afacerea asta cu asasinatul a crescut nervozitatea în rândul tuturor. Erau ei un butoi cu pulbere și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre ce e vorba, dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema. Nu explică nimic. Avem o problemă politică serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti cum îl blestema Uri pe tatăl său și planurile lui complicate. Faptul de a-i fi condus până aici era remarcabil, însă nu și dacă nu aveau nici o șansă să găsească tăblița. Se dezmetici dintr-odată. Ridică privirea și văzu un bărbat uitându-se la ea, apoi în altă parte. Oare murmurase? Era atât de obosită, încât nu ar fi surprins-o dacă, în disperarea ei, ar fi gândit cu voce tare. Simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apă, în timp ce el își smulgea firele de păr din nări. — A fost extraordinar! Leii au fost măreți. Mai întâi, Ōshita a scos mingea la țanc. Îhî... — Cel care a servit-o a intrat puțin în panică și, înainte de a se dezmetici, Wada și Ōgi au tras ca lumea. Asta da mișcare... Hei, mă asculți? Iijima, care lucra cu Takamori, îi vorbea acestuia, cu mult entuziasm, despre meciul de baseball dintre Uriași și Lei pe care îl văzuse cu o zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora cazmaua pentru o ultimă lovitură. — Kobayashi! Endō a îndreptat țeava neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
1.33, mă trezesc și știu că ar trebui să Încerc să adorm la loc, dar, de Îndată ce deschid ochii, Îmi amintesc că am un copilaș! Și e aici! Emoția puternică aproape că mă sufocă și, pînă să apuc să mă dezmeticesc, lipăi pe coridoare, În papuci, ca să-l cer Înapoi. E ca și cum acesta ar fi cel mai minunat cadou de aniversare pe care l-am primit vreodată, dar de o mie de ori mai frumos, și greu mă Îndur să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
încă șăgalnic spre Zoe. L-a luat repede în stăpânire și a urcat din nou în trăsură, ținând-o pe Zoe de braț. - Spune-mi măcar un cuvânt că altfel am să mor. Acum mă crezi? Zoe care abia se dezmeticise a bătut din palme și-a poruncit omului, care băgase imediat capul pe fereastra trăsurii: - Du-l pe boierul Văcărescu la trăsura domniei sale. - Dar nu sunt Văcărescu, dragostea mea! Sunt Zogru. Nu mai știa ce să zică, era epuizată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ele, și atunci, deodată, acolo în fotoliu, femeia și-a desfăcut larg picioarele, și în clipa aia generatorul s-a oprit, și s-a făcut întuneric, se auzea doar discul din aparat învârtindu-se în gol, și atunci ne-am dezmeticit, am sărit în același timp în gaură, și tot în același timp am început să ne târâm spre gura de aerisire, era ca o luptă, fiecare ar fi vrut să intre primul în tunel, Feri mă trăgea înapoi, ținându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu limba în cerul gurii, dar în aceeași clipă acela se răsuci și-l scuipă drept în ochi: - Ptiu, popă nesimțit! În zi de joi te-ndopi cu mâncare de frupt. Îl mai stuchi odată și până popa să se dezmeticească, acela se și aruncă în autobuzul care tocmai oprise în stație. Popa se șterse și se bucură. Nu era autobuzul de gară. Mergea spre sere. Se șterse abătut, cu mâneca hainei. Aruncă sub bancă pachețelul cu mâncarea ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu pământeanii, să le dau la policlinică să mai îmi dea niște lapte de-ăla cu vitamine olandeze pentru tine? Intrasei într-a-ntâia și erai cam slăbuț... Se dezlănțuise. Îl trăgea de mână, ca și cum ar fi vrut să-l dezmeticească. - Știi tu toate astea câte le-am făcut cu morala aia de tremuram toată numai pentru tine? Mă trezeam noaptea și veneam la patul tău și te priveam și-mi venea să urlu, „de ce ,Doamne, îi chinuiești și pe copilașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
subspațial (prin care se poate comunica în timp real, mare invenție a secolului XXII) îl strigă, provizoriu, Samore, cu un ușor accent italienesc. E chiar hilar să te trezești din lunga hibernare petrecută în coconul de sticlă și să te dezmeticești în vreme ce radioul zbiară ritmic: Samore! Samore! Samore! Rispunde, Samore! Buza cutre Samore!* Samuel își întinde brațele cu mușchi de copil și își zice în gând că cel puțin prenumele lui n-a fost stâlcit sub povara timpului; a rămas Samuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Zâmbea în mod budist. Înțelegea, da, da, înțelegea legătura tuturor lucrurilor, consumul, renașterea. Mi s-a făcut scârbă și am aruncat ceaiul asupra sandalei. Era fierbinte. Sacul de călătorie îl aveam pregătit alături, așa că n-am mai stat să se dezmeticească John din durere și să-mi arate pe pielea mea cum a învățat el Su Qi. Nu-mi plăcea ce făcusem, dar făcusem un lucru drept. John nu va fi niciodată Chu Mu. Și Xuhe are prea multe animale. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
trăsături respingătoare la prima vedere - și o primă vedere fu tot ce-i trebui străinului. Se repezi la ființa adormită și se contopi cu ea, eliberând toată presiunea care-l chinuise. Gemu din greu și, înainte ca cineva să se dezmeticească, redeveni fum și dispăru la fel de repede cum venise, prin sticla geamului. De aici, lucrurile o luară pe o pantă tragică. Relația de prietenie dintre Elena și Ioana suferi o puternică lovitură. Mai mult decât atât, părinții Ioanei le acuzară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum mă vei înjura. O să dormi pe un purcoi de bani, vei bea cocteil după cocteil și, în sfârșit, le vei da dracului de propoziții și de fraze. Îți spun că va fi o viață extraordinară, totul este să te dezmeticești și să treci la acțiune. Altfel se va alege praful de tot acest scenariu, iar urmarea va fi că vei sfârși - crede-mă pe cuvânt - prost. Nu înjură. Dar strânse buzele ca și cum ar fi dorit să le lipească unele de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cap îngrozitoare - Orchestra Filarmonică din Creier își acordează instrumentele, sunt lovite alămuri, tobele duduie fericite -, camera cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bin, să sune trompetele! Scriitorul însuși, doamnelor și domnilor, se va ascunde în recycle bin și acolo își va trăi restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
alergă să vadă cine e la ușă. Un tânăr, timid, cu ochelari cu ramă neagră, groasă, îi întinse prin deschizătura ușii, sfios, fără să spună nici un cuvânt, o pereche de pantofi și dispăru învăluit într-o ceață groasă. Nu se dezmetici bine, cu pantofii în mână, că din ceață apăru o făptură fragilă și gingașă, ca o floare de păpădie. Avea părul negru de abanos, ridicat într-un frumos coc sus pe ceafă, și o față albă ca marmora, sprâncene frumos
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care o să-i învățăm carte. Și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și s-a culcat. Când s-a trezit din somn stelele licureau pe cerul minunat al patriei române. Vântul adia ușor ca o mângâiere de dulcinee peste lume. Prin pădure, privighetorile cântau de mama focului. Revenindu-și din amorțeală și dezmeticindu-se, și Înțelegând unde se află și pentru care motiv, coborâ, Îngenunghe, Își făcu mai multe rânduri de cruci, iar la urmă rosti, cu glas tare, și sigur pe sine: Măreția Ta Mărețe Dumnezeu al meu: dacă socotești că nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aer pentru cel rămas. Thomas putea să o ia razna o zi-două, chiar trei, atunci cînd Ingrid avea curse speciale spre Japonia sau Argentina; una spre Lună, dacă ar fi fost, i-ar fi lăsat timp suficient pentru a se dezmetici de tot, stricînd culcușul pe care, neabătută, Ingrid se tot străduia să Îl Încropească. Dar, În răstimpul cîtorva zile de respiro, Thomas nu lua nici o hotărîre, lăsa totul În seama timpu lui, simțea că acesta lucrează pentru el. Poate se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
făcea să uite alte mizerii, destule. Asta ar mai fi lipsit, să afle Thomas și, dintr-o altă pornire de neoprit a simțurilor, ca În dimineața aceea la Amsterdam, acesta să-i stingă Antoniei dogoarea dinlăuntru! CÎnd s-ar fi dezmeticit, ar fi strigat chiar el: Doamne, aprinde tot! N-ar fi făcut o. I-ar fi fost destul, măcar pentru o combustie internă spontană, povestea cu Ann, dacă s-ar fi gîndit intens, măcar cinci minute, imediat după nemernicia de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]