734 matches
-
sărutat cu grijă să n-o sperii. Le-am lăsat apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
noi, amenințându-ne cu pumnul. De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș, neajutorat. Dura îi vorbea părintește, dezmierdându-l ca pe un copil regăsit în negura timpului, după ani și ani de așteptări. Atunci, trăsăturile ei se destindeau și părea o nălucă desprinsă din raza cerului. Nu mai era nebuna cu chipul răvășit, era mama iubitoare care își
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știu când și cum am ajuns în ușa cămăruței mele din chilie... Deschid ușa și văd... o lumină moale care mă învăluie dintrodată. Cu greu îmi dau seama că de fapt mă aflu în așternut și că lumina ce mă dezmiardă e a soarelui care a răsărit deja. „E dimineață?... Și eu când am fost la mănăstirea Copou? Și.. Și călugărul unde-i? Adineauri mergeam pe sub policandrele teilor grei de floare și acum... acum mă aflu în patul meu! Mare ți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a trecut prin ele și le-a închis în urmă-i, treizeci și opt de ani mai târziu, pe patul lui de moarte din Orașul Interzis, vede aceiași ochi și își dă seama că ea i-a inventat. El o dezmiardă și îi șoptește la ureche o altă poveste despre fatala-i supraviețuire. Îi povestește cum a scăpat din ghearele morții. Era în septembrie 1927. A fost capturat de agenții lui Chiang Kai-shek imediat după Răscoala Recoltei de Toamnă din Hunan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Se afla pe câmpia Sichuan, unde seceta și inundațiile făceau permanent ravagii în provincie. Nu există comparație în ce privește mărimea, însă, spre deosebire de zid, digul a adus fericire timp de mii de ani. Iubitul meu era cufundat în gânduri. Degetele lui îmi dezmierdau ușor părul. Dacă zicem că zidul ocupă spațiu, digul ocupă timp, a continuat el. Funcționalitatea Marelui Zid Chinezesc a încetat de mult, pe când Digul Du-jiang reprezintă încă viața provinciei. Datorită lui, seceta și inundațiile sunt controlate și Sichuan este renumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o să fac să meargă, într-o zi, îi zice el. Ea scutură din cap. Mi-este frică. O, cerule! Cât de dor mi-e de tine! Fie-ți milă! Haide. O, frumusețe rece. Ai inima de piatră. Cu cât o dezmiardă mai mult, cu atât ea se întristează mai tare. Și mâine? Însă nu îndrăznește să-l întrebe. A mai făcut-o și altă dată și asta l-a îndepărtat. Shang-guang a fost flatată, dar îngrijorată, atunci când Mao s-a ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pentru că, gata, nu mai sunt orfănel. Până acum, auzeam: «Băietu’ lu’ domțători’, săracu...» - săracu era și domțători, fiindcă Îl ridicaseră Rușii, dar și eu, băietu lu’ domțători’, rămas orfănel de tată - săracu. Până acum, lumea mă căinase, mă alintase, mă dezmierdase; Îmi iertase toate poznele, toate năzbâtiile; nevestele și fetele mă șezuseră, spunându-mi să nu care cumva să spun ceva-cuiva, că nu se cade să spui că te uiți În sus, ca să intri-n rai pe la jos, iar dacă vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Apus, și până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea unui minaret de cărămidă, o cupolă cizelată de umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul vântului arzător. Oare nu această viziune de paradis a vrut s-o evoce pictorul anonim care, cu mult mai târziu, s-a apucat să ilustreze manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie decât să străbată o grădină ca să ajungă În mijlocul instrumentelor pe care le Îndrăgește și le dezmiardă, pe care le unge și le lustruiește cu mâna lui. Adesea e Întovărășit de câte un astronom aflat În trecere. Primii trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului, a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu Nizam, Malik Șah Își găsește liniștea În brațele lui Terken. Dă la o parte mătasea vaporoasă care o acoperă, vine să se lipească de pielea ei, se zbenguie, răcnește, Își povestește isprăvile și plictiselile. Chinezoaica Învăluie fiara Înfierbântată, o dezmiardă, o primește ca pe un erou În adânciturile trupului ei, o ține Îndelung, o strânge, nu-i dă drumul decât ca s-o atragă din nou; Malik Șah se Întinde cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strâns în brațe, mă mângâiau pe cap, mă băteau ușor pe obraz ori îmi dădeau pălmuțe la ceafă. Adulții își dădeau numai mâna. M-am consolat însă repede, cu gândul că și lui Marlon Brando trebuie să i se fi dezmierdat obrajii la fel, când fusese mic, ca și mie. În schimb, în ce-l privea pe John Wayne, nu mai eram așa sigur. Tata și-a pus costumul și niște șosete albastre și fine. Pantofii și-i lustruise cu cremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Mitriță nu l-a tăiat. El avea o fată, pe nume Ilinca de aceeași vârstă cu mine și colegă de clasă. Când s-au copt agudele, m-am dus să mănânc și eu. O găsesc pe Ilincuța, cum o mai dezmierdau părinții, urcată în agud. Stătea cu un picior pe o cracă și cu celălalt pe altă cracă. Când am ajuns sub agud, mă uitam fără să vreau între picioarele ei. Maică-sa era prin apropiere și m-a văzut cum
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună și se dezmiardă toată noaptea. Lucru deosebit de romantic, dacă stai să te gândești că Mira are degetele de la mâini și picioare deformate, strâmbate în toate direcțiile, încît aproape că nu poate apuca un pahar, iar Altamira (de fapt Paula i-a zis așa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pornea drept, ca o linie trasă cu rigla între sprâncene și gura subțire, tot dreaptă, arătau crispate, întunecate, ca „bătute de intemperii“. Astăzi, însă, culoarea măslinie a lui Pearl era ca de ceară, frumoasă, ușor rumenită, de parcă ar fi fost dezmierdată de un soare meridional, iar ochii căprui-verzi erau gânditori, nu aprigi. — Trebuie să-mi cârpesc cămășuța asta. Uite, se rupe la umăr. — Am să ți-o cârpesc eu, spuse Pearl. Las-o mâine afară. — Ba nu, de ce să-mi cârpești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brațe și își îngropase nasul în blănița lui, în timp ce cățelul îi lingea fruntea. Îmbinarea dintre blana uscată, moale, răcoroasă, trupușorul rotund și cald, fremătând în mâinile ei, dar abandonându-i-se cu afectuoasă încredere, și limba netedă, umedă, care-i dezmierda fruntea, aproape că o copleșise pe Hattie. Simțea inima cățelului care bătea cu forță și inima ei care bătea la fel de repede. Ar fi vrut să legene cățelul în brațe și să plângă. Cum îl cheamă? — Zet, răspunse Adam, atingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ți-ai descoperit goliciunea în curviile tale cu ibovnicii tăi și cu toți idolii tăi urîcioși, și din pricina sîngelui copiilor tăi, pe care li l-ai dat, 37. de aceea, iată, voi strînge pe toți ibovnicii cu care te dezmierdai, pe toți aceia pe care i-ai iubit. Și pe toți aceia pe care i-ai urît, da, îi voi strînge împotriva ta din toate părțile, îi voi dezveli goliciunea înaintea lor, și îți vor vedea toată goliciunea. 38. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ca să nu zică că nu i-am scris. Eminescu meu, fii liniștit și cu sânge rece față de el, căci prin aceasta o să-l dezarmezi - eu îl cunosc de-ajuns. Bebe, cine ț-a mai zis ție bebe? Cine te-a dezmierdat pe tine, spune-mi fără a minți? Aceste sunt // întrebări la cari trebuie să-mi răspunzi. Ca să am o scrisoare de la tine cată să-ți fac cîte-o întrebare. Mă iubești? Ai dori, acum în minutele când citești scrisoarea, să fii
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de la vagoanele ce pleacă spre Iași. Mimi, mai vorbește cu Gane și Maiorescu despre pensiunea mea. Lui Mihai Eminescu să-i spui că-l doresc, că-l iubesc, că-i sunt credincioasă ca un câne, că-l sărut, că-l dezmierd, că-l rog să-mi trimită poezia făgăduită și nefăgăduită. Veronica ta, care să stânge după tine. {EminescuOpXVI 635} [... ] [VERONICA MICLE] Joi 8 oare seara 1882, februarie 18, Iași Scumpul meu băiet, Azi am primit scrisorica de la tine și am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să-l lăsăm dracului. Mițicule, știi că-ncepe a-mi fi tare dor de tine, da, tare, tare, știi, așa cum nu prea poate cineva // suferi; așa mă sfârâie la inimă și mi-i dor, Bebeluș, să te mângâi, să te dezmierd, să nu-ți dau pace să scrii, să nu te las să dormi, să te ciupesc, să te pișc, să te pup pe gură, pe ochi, pe mâni. Ție nici nu-ți pasă; mi-ai promis bilet de drum de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
m-aș sfădi puțin cu tine, ași plânge și m-ași răcori, plâng eu și departe, dar nu am cu cine să mă sfădesc și, ce-i și mai principal, n-am cu cine să mă împac, pe cine să dezmierd, și câtă dezmierdare e în mine! N-am timp și loc că ți-aș face rezumatul lecției lui Maiorescu din care te-ai convinge că am dreptate. Te sărut, je t'embrasse. Veronica [VERONICA MICLE] 5 martie [1882], 6 ceasuri
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acela pe murg! Ada era destul de cunoscătoare la cai ca să înțeleagă că Lică avea multă pricepere. Dar cum și ce fel? Nu părea "om de lume" . . . dar Adei îi era peste cap de oamenii de lume. Și cu ce meșteșug dezmierdase calul! Ce mână pricepută îi plimbase pe crupă! Ada era senzuală și capricioasă. Ar fi vrut să aibă un amant, dar nu vroia să se compromită. Reputația ei era prea proaspătă. Un necunoscut ca acela ar fi fost poate mai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lâncede ale crizantemei și porni să povestească. Siei aventura și să-i dea floarea. "Biata fată!" își zicea în gând, ca și cum i-ar fi făcut vreun neajuns, de care vrea s-o consoleze. "Biata fată!", și, înfundîndu-și pe ochi feutrul, dezmierdă cu umărul vestonul unei cuconițe nostime, care aderă! 176 VI Mini nu uitase comisionul pe care Lina i-1 dase pentru amica Nory în ce privea pe micii sugari. Ba chiar ideea acelui comision o urmărea și vroia să-1 îndeplinească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși niciodată nu-și aducea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimic. Dar tremuri. De ce? De drag. De bine ce mă simt, așa,în strânsoarea ta. Nu. Nu mă slăbi. Nu te îndepărta. Strânge-mă, tot așa, tot mai tare, tot mai cu dor. Așa. Pentru că așa mă vindec. Așa, mângâemă, dezmiardă-mă. Încă. Și încă. Te simți bine, așa? Da. Tare bine mi-i așa. Mă vindec tot mai mult. De ce te vindeci? De simdrom. Ce fel de simdrom? De simdromul tandreții. Cum e acela? Cum vezi acum. Nu-l văd
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu ți le desprinde, încă nu ți le dezlipi, de ale mele. Rostește înăbușit, cepeleag, ultimele cuvinte. Nici nu are cum, altfel, din moment ce gura-i este ocupată cu îndelungul și înferbântatul sărut sindromatic. Eu continuu s-o mângâi, s-o dezmierd, pe tot corpul, de sus în jos și de jos în sus, de la gât la glezne și de la glezne la gât, de la sâni până la fese și de la fese până la sâni, de la burtă la șale și de la șale la burtă. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]