646 matches
-
acumulare "mai flexibile" (Harvey, 1989). Acestea sînt caracterizate de înlocuirea de către corporații transnaționale a statului-națiune ca reglator al producției într-o nouă eră de producție globală care șterge barierele anterioare de spațiu și timp. Alți teoreticieni sociologi vorbesc de "capitalismul dezorganizat" sau organizat diferit și de noi crize de legitimare, riscuri, probleme ecologice, dezintegrarea comunității, creșterea discrepanței între bogați și săraci, noi boli mortale precum SIDA și o multitudine de alte noi fenomene și dificultăți 2. Aceste schimbări dramatice necesită reacții
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
fost aceia care au instaurat ruptura între societatea modernă și cea postmodernă. Pentru opiniile sale și ale altor teoreticieni postmoderni, vezi Kellner, 1989b și 1989c, Best și Kellner, 1991 și Kellner, 1994a. 2 Despre "post-fordism", vezi Harvey, 1989. Despre "capitalism dezorganizat", vezi Offe, 1985 și Lash și Urry, 1987. Despre "Societatea de risc", vezi Beck, 1992. 3 Această imagine despre societatea de consum și aceea a loisir-ului poate fi ideologică. Studii recente arată că numărul de ore rezervat efectiv lucrului
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de arabi împotriva americanilor în timpul cărora, foarte des, drapelurile Statelor Unite erau arse. O asemenea suprapunere îi prezenta pe demonstranții americani drept arabi, drept oponenți iraționali ai politicii de guvernare dusă de SUA. Demonstranții americani erau prezentați ca fiind o gloată dezorganizată sau niște paria ai societății; discursul lor rareori era menționat, iar reportajele insistau în special asupra rostirii sloganelor sau asupra imaginilor în care mărșăluiau mulțimile și în care vocea comentatorului oferea datele și interpretările dorite. Ziarele și revistele importante au
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de recuperare a copiilor cu deficiențe de etiologie diferite și care aveau forme diverse de manifestare, organizarea frecventă a claselor la sfârșitul ciclului primar sau în ciclul gimnazial, ignorându-se principiul intervenției timpurii, ponderea mare a copiilor provenind din familii dezorganizate, dezinteresate de școlarizarea copiilor lor); în anii '70, o serie de specialiști (Păunescu, Caraman, Radu, Răulea) au subliniat în unele articole sau lucrări ale lor posibilitatea integrării copiilor cu cerințe educative speciale în școlile de masă, cu scopul facilitării integrării
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
psihologică mai complexă, bazată în mare măsură pe experiența noastră personală și socială, o interpretare a realității, deci o stare subiectivă care implică întreaga personalitate (Sillamy, 1996). La copiii cu dizabilități mentale, percepția are un caracter fragmentar, incomplet, limitat, rigid, dezorganizat; dificultățile de analiză și sinteză determină confuzii și imposibilitatea delimitării clare a unor detalii din câmpul perceptiv sau incapacitatea reconstruirii întregului pornind de la elementele componente. îngustimea câmpului perceptiv (perceperea clară a unui număr mai mic de elemente pe unitatea de
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
educative speciale fac parte nu numai copiii cu dizabilități, dar și cei care, chiar dacă nu au tulburări organice sau fiziologice, prezintă manifestări repetate de inadaptare la cerințele și exigențele programei școlare (de exemplu, copiii hiperactivi, copiii traumatizați de mediul familial dezorganizat, cei cu carențe afectiv comportamentale etc.). Pornind și de la această realitate, pentru a realiza o intervenție educativă, recuperatorie și integrativă eficientă, este necesară o cunoaștere sistematică și diferențiată a particularităților de dezvoltare și a capacităților de învățare ale fiecărui copil
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
polihandicap, pentru care măsurile de asistență sunt diferențiate. bă Copiii reprezintă o categorie de persoane dependente, care ridică probleme serioase de asistență, educație și ocrotire specială. În această categorie sunt incluși: copiii orfani sau abandonați de părinți provenind din familii dezorganizate, copiii maltratați, copiii vagabonzi, cei cu tulburări de comportament, cu intelect limitat, imaturi din punct de vedere emoțional-afectiv etc. că Femeile cu probleme speciale de ordin social: văduve, femei maltratate, repudiate, prostituatele. Pentru această categorie măsurile de asistență socială vor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dobândite, ce invalidează persoana, făcând-o să fie dependentă de ceilalți care trebuie să o asiste. bă Situațiile de dependență socială sunt În primul rând datorate unor condiții de viață precare, frustrărilor, lipsei familiei de origine sau existența unei familii dezorganizate, lipsa de educație, deficiențe afective sau intelectuale etc. În această categorie sunt incluse următoarele tipuri de persoane: cerșetorii, prostituatele, copiii străzii, alcoolicii, toxicomanii etc. că Situațiile antisociale sunt cazurile extreme ca gravitate, care necesită o atenție sporită, instituirea unor măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
modelelor de violență tinde să capete un caracter lărgit. Familiile cu un grad ridicat de modernitate sunt caracterizate de o fertilitate mult mai scăzută decât familiile tradiționale. Din punct de vedere demografic, familiile mai tradiționale, dar și familiile sărace și dezorganizate s-au suprareprodus, în timp ce familiile moderne au tins să se subreproducă. În condițiile stagnării și chiar ale declinului procesului de modernizare, configurația proceselor demografice a tins să inducă un revers cultural și, mai mult, o reproducere accentuată a patternurilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fiind făcută în baza mandatului de a asigura cu orice chip bunăstarea beneficiarului. În curând, violența instituțională va purta un nou nume: putere instituțională. Consecințele violenței Beneficiarii serviciilor în care își desfășoară activitatea asistentul/pedagogul social provin adesea din medii dezorganizate, în care violența este prezentă. De aceea, pentru a-și organiza lucrul cu clienții victime ale violenței, este important, pe de o parte, ca asistentul/pedagogul social să recunoască semnele violenței și să știe consecințele pe care le are aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
o teorie a „locurilor” din „aparatul psihic”. Cea de-a doua topică, mai complexă, elaborată după 1920, cuprinde trei „instanțe” (sisteme motivaționale diferite) care - prin faptul că au funcții proprii, principiile operante și mecanisme particulare - acționează, în general, divergent și dezorganizat, creân astfel condițiile apariției fenomenulei de „conflict” și, implicit, a celui de „frustrație”. Între activitatea „Sinelui” și „Supra-Eului” există, precizează S. Freud, antagonism (contradicție), pentru că „Sinele”, tinzând spre satisfacerea instinctelor, este amoral, în timp ce „Supra-Eul”, urmărind totdeauna principiul „datoriei”, vizează respectarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul de răspuns la „frustrare”, respectiv carcterul organizat sau dezorganizat al comportamentului, precum și semnificația de frustrant a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei clasificări a „surselor frustrațiilor”. Majoritatea clasificărilor efectuate grupează „evenimentele frustrante” în două mari categorii: cele care aparțin „frustrației primare”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
succes o varietate de politici și să exercite o atracție substanțială. Mișcările sociale s-au bucurat de o recunoaștere semnificativă, în special în vestul Europei și în America de Nord, în contextul cererilor și chiar al "revoltelor" unor "minorități" până atunci întrucâtva dezorganizate. Mișcarea studențească de la sfârșitul anilor '60 a fost una din primele manifestări ale acestei tendințe; dar au existat și mișcări feministe, mișcări ale negrilor din Statele Unite și mișcări ecologiste. După cum se știe, ele nu erau complet noi mișcări de acest
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de cei care primesc mesajul; astfel, nu se știe nici dacă va apărea efectul scontat. Această situație apare în special atunci când comunicantul nu are evidența acestor aspecte trăsătură accentuată, evident, în mass-media. * comunicarea publică minimizează traficul bidirecțional; în afară de unele izbucniri dezorganizate și poate un număr limitat de "întrebări", cei care primesc mesajul nu pot participa activ în procesul de comunicare. * procesele de comunicare publică nu pot fi continue, în timp ce relațiile de comu-nicare privată pot fi de obicei inițiate după voința fiecăruia
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
această cerință la nivelul activității școlare rezultă că și în acest compartiment social de mare importanță, unde se pregătește copilul pentru viață, se impune existența muncii planificate. Fără o planificare bine gândită nu poate fi vorba decât de o muncă dezorganizată, care duce la irosirea forțelor de muncă, la insuccese. Deci, planificarea materiei la fiecare obiect de învățământ și nivel de clasă este o necesitate obiectivă. Este știut că în activitatea școlii, elaborarea planificării începe cu planul general al unității și
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
iluziei, care dezvăluie dimensiunea iluzorie a spațiului real, a tuturor locațiilor în care viața este fragmentată. Pe de altă parte, acestea au rolul de a forma un alt spațiu, perfect, meticulos și bine sistematizat, în contra-dicție cu spațiul nostru real, dezorganizat, schematic și rău planificat"238. Cu alte cuvinte, când cineva intră în starea de iluzie, lumea exterioară își pierde dimensiunea reală de-venind și mai iluzorie, în vreme ce lumea interioară este contaminată de o realitate falsă, care pare mai adevărată decât
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
celulelor musculare netede contribuie la perturbarea echilibrului structural al mediei, explicându-se astfel nu numai excesul de colagen (care nu poate fi atribuit exclusiv celulelor musculare netede cu fenotip secretor), ci și existența zonelor izolate în care matricea extracelulară este dezorganizată (prin eliberarea enzimelor capabile de liză). Miofibroblastul, care asociază capacitate contractilă, poate interveni în echilibrul funcțional - prezența sa putând fi interpretată ca reacție compensatorie, adaptativă, la pierderea celulelor musculare netede. Suplimentar datelor din literatură, studiul nostru realizează o caracterizare aprofundată
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
clar că, în toate cazurile, se manifestă o scădere importantă în percepția asupra climatului școlar, în încrederea în adulți și în sentimentul de securitate pe măsură ce crește victimizarea. Cu cât elevul este mai des victimă, cu atât lumea i se pare dezorganizată, ostilă și percepe negativ școala. Cercetări în mare parte încă inedite realizate de Catherine Blaya (2005), care a utilizat teste predictoare ale abandonului școlar și ale depresiei încrucișate cu propriul nostru chestionar, arată că această violențe repetată are consecințe puternice
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
complexe și dinamice dintre subiect și lume, respectiv societate. Astfel, corpul nu este privit ca o entitate fixă, universală și coerent organizată prin trăsăturile unice ale intenționalității și ale raționalității (ca în metafizica clasicăă, ci ca o entitate dinamică, fluctuantă, dezorganizată, aflată în flux continuu cu toate dimensiunile vieții și culturii și simultan întrerupând acest flux conectiv prin formarea de singularități și de virtualități care se reconectează, în mod rizomatic, în noi paradigme. De asemenea, corpul nu este redus la noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
create la granița dintre subiectiv și obiectiv, simultan ca organism și ca flux între acesta din urmă și tehnologie. Mașinile dezirante pot fi un etalon pentru combinarea dorinței și a tehnologiei în termenii corporalizării: sunt deopotrivă corpuri organizate (organismeă și dezorganizate (fluxuriă. Fiind agregate sau constructe ale dorinței subiective, nu pot fi excluse din procesele productive (nu ne referim aici la termenul marxistă ale subiectivității. Mașinile dorinței operează în subiectivitatea omului în profunzime, până la nivelul memoriei, al afectelor și al sensibilității
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
osatură teoretică, capitolul de față nu analizează cyborgul în dimensiunea unui corp organizat - ca organism (structuri, granițe, organe și ierarhii precis definite, universal stabilite și obiectiv formulateă, ci ca flux și dorință corporală. Astfel, aveam de-a face cu fluiditatea dezorganizată a afectelor, turbulența emoției, flexibilitatea contingentă a simțurilor, transgresarea limitelor și a dihotomiilor, fragmentarea subiectivă a corpului. Plecând de la premisa faptului că, în cadrul organismului, organul are o funcție particulară, o structură definită și o activitate sistematică, prin care se organizează
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpului, intrate în fluxul înlocuirii și al devenirii sunt disipate pe întreaga suprafață a corpului fără organe, așteptând să fie actualizate. Asemenea discursului însuși al celor doi filosofi francezi care nu propune o celebrare a existenței în mod total fluid, dezorganizat și improductiv (corpul fără organeă, ci o acceptare a conexiunii și a producției, acest capitol stabilește o relație de mijloc între fluxul devenirii cyborgice și ordinea organismului uman sau un echilibru între mașinism și umanism, între mecanologic și fenomenologic, un
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceste două modele teoretice sunt numeroase și evidente, astfel că ceea ce le unește le și desparte. Astfel, pentru Deleuze și Guattari, simbioza corp-lume este una mașinică, preconștientă, generată de productivitatea mașinilor dezirante și conducând la posibilitatea explorării corpului fără organe, dezorganizat și antiproductiv, însă contingent (subconștientul este mașinică. În schimb, pentru Merleau-Ponty, fuziunea corp-lume accentuează latura conștientă, intențională a corpului-subiect, situat și orientat în spațiu, trăit prin percepție și prin experiență concretă. Dacă pentru cei dintâi corpul este o parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
care îi caracterizează, cyborgul, avatarul și subiectul transgenic prezintă atât modele ierarhice și structurale, cât mai ales tehnici contradictorii și subversive de rezistență la organizarea definitivă și implacabilă. Încă o dată, individul se ipostaziază ca un „corp fără organe”, o identitate dezorganizată care sfidează integritatea, stabilitatea și universalitatea prin ansamblul eterogen de organe, interfețe, gene și proteze. Astfel, acționând contingent, parțial și flexibil, individul cyborgic încearcă să se sustragă normalizării și standardizării (ca în teoria feministă a cyborgului promovată de Donna Harawayă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezența, de existența sau de comportamentul altor persoane. Practica asistenței sociale se confruntă cu profesionalizarea relativ recentă a domeniului în România, cu dificultăți în ceea ce privește structurarea proiectelor și fezabilitatea acestora. Asistentul social este pus adesea în fața unor situații extrem de complicate (familii dezorganizate, sărace, copii orfani, abandonați, delicvenți, consum de droguri, alcool, persoane cu deficiențe de sănătate, bătrâni neajutorați, șomeri etc.) ce-1 impun să-și axeze activitatea pe un fundament teoretic solid. Teoriile în asistența socială sunt parte integrantă a evoluției contemporane
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]