930 matches
-
intrat într-un gang, o mizerie, un miros îngrozitor, au bătut la tot felul de uși... Ca să afle că tâmplarul lui Muti se prăpădise cu o săptămână înainte ! Ei, biata Muti, dintr-odată a fost atât de șocată... Atât de dezorientată... Parcă n-ar mai fi existat niciun altul care să-l poată înlocui... Totul din cauză că se gândise anume la el ani de zile. Pe urmă, și acea neîncredere a bătrânilor față de oamenii noi, pe care nu au apucat să-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aerul timid, pierdut, aproape umil, privindu-și biletele și Încercînd să Înțeleagă ce naiba e scris pe ele. Navetiștii sînt mai nonșalanți, gara e teritoriul lor; stau adunați În grupuri și nu prea le pasă de ceilalți, care trec cu aere dezorientate. Deși uneori Îi vezi cum se opresc din conversație brusc, rîsul le Îngheață pe buze sub forma unui rictus și privesc agitați În jur. Nu e locul pentru glume cu subînțeles... nici măcar cu subînțeles. Nu, nu e locul. Pe peron
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
terorist capturat, poate așa apari și tu la televizor, Îți dai seama ce-ar zice Stancu, băi, nu-l omorîți, nu e student arab, e de-al nostru, l-a lovit un camion la Caracal, de-aia e așa de dezorientat și vorbește În chineză... Ca să nu mai spun că mi-ai aduce treningul Înapoi făcut sită. Asta e, Îți las fisele pe care le-am scos din telefon dimineață, ai văzut cum se face, dacă mai vrei altele te pui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amintea cu durere, cu rușine, plin de remușcări de cele întâmplate cu o noapte în urmă. Acum revedea totul limpede. Se ridicase de pe pietrele ude și reci, de pe chei, ca să constate că mașina dispăruse, și pentru câteva momente se simți dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o ia din nou la fugă nebună... Același lanț îl face să se poticnească... Focul pârâind ca un rug se apropie din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de brumă ciudată pe bariera de stuf. După ce ne trezeam, avea loc, aproape mereu la început, aceeași scenă. Ne repezeam la fântână să ne spălăm, ca și cum ne aștepta o zi încărcată, cu treburi multe sau drumuri lungi. Apoi ne opream dezorientați ca niște oameni care nu mai știu în ce direcție s-o ia. Ne pomeneam că n-avem ce face. O vreme, ne-am ocupat timpul punând ordine în magazie. Pe lângă proviziile de alimente, am găsit acolo și o plită
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu râdeți! Da, sunteți un client dificil, am văzut asta de la bun început. Dar o să ajungeți și dumneavoastră unde trebuie, e inevitabil. Ceilalți, în marea lor majoritate, sunt mai curând sentimentali decât inteligenți și de aceea pot fi mai ușor dezorientați. Pentru cei inteligenți îți trebuie mai multă vreme. Dar e de-ajuns să le explici metoda cu de-amănuntul. Poți fi sigur că n-o vor uita și că vor medita la ea. Într-o bună zi, jumătate în joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
este în Sfântul Munte al Athosului...ca să fie sub ascultarea acestei de mai sus scrisă monastiri...și cu tot venitul ce se va aduna de la dânsa. Scris-a Drăgan Tăutul, în Iași la anul 7114(1606), martie 30.” Am rămas dezorientat: „Adică cum au dat mănăstirea și cu tot venitul ce se va aduna de la dânsa?” Eram gata să-l întreb pe bătrân, dar de unde să-l iau? Priveam mâhnit în jur. Călugărul, însă, parcă mi-a ghicit gândul și m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
au avut prilej ca să o săvârșască,...au socotit ele că iaste cu păcat,...să ție ocinele sfintei mănăstiri, ce sânt date de ctitori...ce au făcut acel zapis...ca să hie acel satu Zărneștii iar sfintei mănăstiri Bârnovii...” Am rămas cam dezorientat. Mă uitam după un document mai vechi, care să mă scoată la liman. Tocmai atunci, ca în atâtea alte rânduri, a intervenit bătrânul călugăr, care m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat? Te văd nesigur pe ce ai citit. Cauți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
alt chip ca să se păstreze acea biserică în locul ei...am găsit că e bine și am făcut să fie metoh al mănăstirii Sfântul Sava, care se află aici la Iași...” Când am terminat de buchisit cele scrise, am cam rămas dezorientat. „De unde până unde patriarhul - fie el și al Ierusalimului - poate face asemenea mișcare cu mănăstirile Iașilor?” Bătrânul, care mă urmărea cu mare atenție, a băgat de seamă starea mea și pe dată mi-a lămurit nedumerirea: „Ca să fii liniștit, află
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream noilor mei colegi din cale-afară de pitoresc cu aerul meu de mică sălbăticiune dezorientată, coborâtă din munții Făgărași și azvârlită, ca într-o grădină zoologică, într-un internat bucureștean unde trebuia să fie "educată" și "civilizată". Amestecul de orgoliu și timiditate care era, încă de atunci, baza caracterului meu, nu mă împingea nici el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
scara de serviciu, unde pe Victor Îl bătu gîndul unei șotii, totuși nu era momentul potrivit; și el Își dădu seama la timp, pentru că Vilma avea lacrimi În ochi, era speriată, cu mintea undeva departe, deși acum părea mai puțin dezorientată, ca și cum toată această parte a casei i-ar fi fost familiară, aceste plăci de faianță reci din odăile care dădeau spre curtea interioară, erau În pavilionul rezervat servitorilor și ea continua să-i strige pe copii, pînă cînd se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
primejdie; ceva mai Încolo, nu prea departe, e clădirea unde ar putea locui profesorul de educație fizică de la școală; din cînd În cînd, clădiri acoperite de praf sau cîte o cazarmă sau un loc viran și Carlos se simte cam dezorientat, deși, fiind creol, se orientează repede și n-ar recunoaște pentru nimic În lume că nu știe drumul, ia spune, coană-mare, pe unde s-o luăm și Arminda, cam dezorientată și ea fiindcă e În automobil și nu În autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cazarmă sau un loc viran și Carlos se simte cam dezorientat, deși, fiind creol, se orientează repede și n-ar recunoaște pentru nimic În lume că nu știe drumul, ia spune, coană-mare, pe unde s-o luăm și Arminda, cam dezorientată și ea fiindcă e În automobil și nu În autobuz, nu știe ce să răspundă și Mercedesul Înaintează nehotărît pentru ca Julius să vadă cît mai mult din această groapă ciudată, mai departe de Country Club decît luna de pe cer. Mercedesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
primi pachetul gîndindu-se că micuța ghitară n-avea nimic de-a face cu volumele lui Mark Twain și că sigur era ceva la care mama se gîndise În ultimul moment. Și a ghicit, pentru, că Într-adevăr Susan, rătăcind complet dezorientată și milionară printr-un magazin cu jucării și gindindu-se poate că ar fi trebuit să cumpere cîteva jucării ca să Ic ti imită săracilor ei de la hipodrom, văzu vioara Într-o vitrină și i se păru că lui Julius la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Weber alese la întâmplare. Când chelnerița se îndepărtă, Karin îl privi în ochi. — Nu-mi vine să cred. Și dumneavoastră faceți la fel. Poftim? Ce-am făcut? Ea clătină din cap. — Credeam că o persoană realizată ca dumneavoastră... Weber rânji, dezorientat. — Chiar n-am nici o idee... Ea lovi aerul cu mâna stângă. — Nu contează. Nimic important. E doar o chestie pe care o remarc uneori la bărbați. Weber așteptă explicațiile lui Karin. Când acestea nu veniră, o întrebă: —Ai adus pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
monstrul ăla care a fost văzut noaptea scotocind prin tomberoanele oamenilor din North Platte și apoi peste tot, din Ogallala în Litchfield, și care s-a dovedit a fi ursul malaez al unui electrician, scăpat de sub supraveghere: un animal foarte dezorientat, alergat până la epuizare de câteva sute de oameni isterici, cu halucinații. Dar „Mistere descifrate“ e ultima lui șansă. Trece printr-un interviu telefonic cu „căutătorul de subiecte“, zis și student care face practică neplătită. Sunt interesați și o trimit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu mine însumi“. Era chinuit de o teamă permanentă că făcuse ceva rău, pentru care își primea acum pedeapsa. Weber își aruncă privirea peste un rând de chipuri care savurau fiorul de groază și o văzu. Se opri din vorbit, dezorientat. Se strecurase în sală, o spectatoare secretă. Sylvie. Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi putut să o privească fără frică și fără uimire. Lucrurile s-au petrecut astfel: În inima și-n miezul celui mai agitat punct din viața orașului - sub Broadway, În Times Square - puțin după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o În jos pe scări și am ieșit din strada uriașă, palpitînd de mișcarea furnicarului de atomi ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scientist, cu materialismul asfixiant și cu tehnocratismul rece care nu țin cont de exigențele unui umanism complet și pe mai multe dimensiuni. 2. A vesti evanghelia chiar și „fiilor neantului”. În fața relelor și pericolelor care-l amenință, omul contemporan apare dezorientat. Gândirea filosofică a identificat în „nihilism” cauza esențială a acestei condiții de nesiguranță și de precaritate. Omul contemporan a făcut un adevărat „itinerarium mentis in nihilum”, un drum de prăbușire în neant. a) A ajuta reacția față de cultura nihilistă. În
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cel al unui adolescent subțiratic. Brusc, percepu diferența internă, o senzație de slăbiciune, un flux vital mai mic. Un talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
condescendent. Se simțea bine din punct de vedere fizic și mintal, conștient de superioritatea sa absolută față de tot ce îl înconjura. ― Prescott ― îi zise el ― M-am cam deșteptat de la o vreme. Până acum m-am comportat ca un puști dezorientat, dând ascultare tuturor. Ți-am spus de exemplu, cum m-am lăsat convins de mașină să mă las prins. ― Da. ― Am încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]