1,120 matches
-
amintitului model despotic francez. Exemplele sunt cu mult mai numeroase, am vrut să scot în evidență, măcar și în treacăt, aspectele care vorbesc de europenitate, de o spiritualitate, de o societate care, deși în formare, se pune pe picioare, afirmă, dialoghează, își face simțită prezența, își revendică dreptul la existență. Progresul se înregistrează peste tot, mutațiile se petrec lent, dar se petrec. Despotismul luminat creează noi rețele de pătrundere a cărților și a marilor idei, a cărturarilor și a artiștilor, așa încât
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de încătușare și claustrare. Subiectul nu are acces la viața sa interioară sau la un cerc de prieteni, de exemplu. Este închis în lumea sa și, la limită, are un comportament ce îl împiedică să se deschidă, să comunice, să dialogheze cu ceilalți. Cutia închisă este și expresia secretului și a lucrurilor nespuse, sau a conservării (cutia de conserve) elementelor intelectuale ori afective. Lada de zestre sintetizează două noțiuni contradictorii: emanciparea, mai ales pentru tinerii ce își cuceresc astfel libertatea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
experiențele trecute pentru a înfrunta situația prezentă. Un alt element care merită să fie luat în considerație în cadrul interpretării este dopul. Prezența sa indică, în sens pozitiv, conservarea energiei interioare, iar în sens negativ, ermetismul, frica sau refuzul de a dialoga, atitudinea obtuză ori surditatea simbolică («a avea dopuri în urechi»). Pâlnia este în relație cu ideea de umplere. Apariția sa în vis poate indica lipsa afectivă, nevoia de a fi împlinit, de a fi realizat afectiv, dar și material. A
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra afirmă permanent. El predică, ține discursuri cetățenilor, lumii. Între cei doi există diferențe de atitudini, de metode și de scopuri. Adresându-se concetățenilor săi, Socrate caută să descopere și să-i Învețe adevărul, cultivând imaginea Înțeleptului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prefigurare a poeziei noastre interbelice. Torsul pisicii se racordează secret la cel al fusului, al vântului și al astrelor, într-o armonie ce depășește casnicul și terestrul. Plânsul ploii, țârâitul monoton al burlanelor, cântecul vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
Așadar, aceeași tentație a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect C. este cel mai consecvent pe tărâmul reflecției existențiale, chiar și atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de păstori, C. rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului profund. SCRIERI: Lampadoforie, București, 1972; Lâna de aur, București, 1975; Inscripții rupestre, București, 1981; Așteptu soarili, București, 1985; Arbori, București, 1989; Pod peste legende, Constanța, 1992; Dialog cu
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob cu bob, se pomeni că una dintre păsări zbură spre ea, într-un viraj ascuțit și „retezându-i părul de pe cap’’. S-a mirat pe moment, dar
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
lui Sisif camusian: Nu există decât o problemă filozofică cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l vede și făcea totul de parcă locuia singur în acea încăpere." Dar, pentru ca drama să se constituie ca operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui Sisif camusian: Nu există decât o problemă filozofică cu adevărat importantă sinuciderea". A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită este și drama cunoașterii pe care o experimentează Filip-Carol, nu atât un cuplu de personaje pus să dialogheze metafizic, cât o conștiință duală nemulțumită de evidențele viețuirii, mereu ambiționată să identifice determinații secrete ale originalului ontologic. între "darul lui Dumnezeu" (traducerea numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-l vede și făcea totul de parcă locuia singur în acea încăpere." Dar, pentru ca drama să se constituie ca operă literară, nu se putea continua la nesfârșit astfel. Era nevoie de cuvinte, de dialog. Cei doi încep, într-un târziu, să dialogheze. Carol va pleda pentru dreptul de a se sinucide, ca supremă afirmare a libertății umane. Filip, împăciuitor, pledează pentru viață, care se cuvine acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în această direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
perioada, nu l-am mai văzut; cât despre Misiunea noastră permanentă, în afară de problemele administrative (diurnă, transport ș.a.), nu m-au ajutat cu nimic și nici nu cred că puteau, pentru că singura persoană aflată la post n-am văzut-o să dialogheze la Palatul O.N.U., activitatea de relații părând să cam lipsească. Inițial, nici nu credeam că se materializează intenția ca eu să fac susținerea Raportului, socotind că este vorba doar de o intenție, dar rămânea să mai vedem. Când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Într-un moment când Andrei a venit la maică-sa pentru a primi cele câteva înghițituri de apă, pe care le solicita la mici intervale de timp, l-am prins de mânuță și l-am reținut câteva clipe pentru a dialoga cu el. - Am aflat că te cheamă Andrei și îmi place numele tău. Îmi place și cum te joci. Spune-mi, tu ești cuminte? - Mama spune că sunt obraznic. - Dar tu, ce crezi, ești cuminte? - Da, mi-a răspuns copilul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
să te întâlnești cu rudele sau cu prietenii pentru a face schimb de informații sau de a comenta unele evenimente, ori pentru a-ți împărtăși bucuriile ori necazurile. Asemenea vizite sunt utile mai ales persoanelor singure care sunt nevoite să dialogheze cu ele însele în lipsa unor interlocutori, fapt ce le poate zdruncina echilibrul psihic dacă asemenea convorbiri sunt folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bunuri, bani -, să ai o imagine bună, să fii mediatizat. Prin întrebările pe care și acum, prin opera sa ni le pune sau ne determină să ni le punem, profesorul și scriitorul Vasile Fetescu ne învață să tăcem, să gândim dialogând cu noi înșine: cine suntem, cu ce rost. Demers profund recuperator pentru ființa umană într-o epocă tulbure de excese. Este demersul de a învăța ceea ce știi și ești, de a face, intim, cuvântul tău să tacă. Șlefuitorul de caracter
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Cam asta ar fi toată povestirea Fiindcă mai târziu s‐a stins scânteia și‐ a trebuit să mă despart de‐aceea Ce mi‐ a aprins și gândul și simțirea. Nu mai era altar de‐nchinăciune și nici iubirea sfântă rugăciune, Dialogam ca muții și ca surzii. N‐am s‐ o mai fac vreodată pe‐nțeleptul C‐ am înțeles mult prea târziu preceptul: Să nu‐ mi fac chip cioplit...și nici iluzii... Din revista „Pagini medicale bârlădene”nr. 130‐ 131/2009. Alexandru
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
parafraze, elegii, citate și versuri din Metastasio, Millevoye, Gilbert, Delille, Rousseau, Parny, Voltaire, La Fontaine, Florian, Condorcet, Condillac, preferații lui, pe lângă Homer, Tucidide, Platon, Aristotel, Tasso și tot ceea ce primise de la Nicolae. Un univers spiritual în care se mișca liber, dialogând cu autorii sau cu eroii lor și regăsindu-se, prin ei, pe sine. Se odihnea citind alt gen de lecturi, culegând date despre climă, obiceiuri, gastronomie sau stând în pat și pritocind amintiri, pentru ca să revină iar la autorii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tont? — Fir-ai tu să fii de băiat, mă faci pe mine toantă? — Imiți ca maimuțele, maimuță! — Maimuțoiule, îi trântește fereastra Prințesa încheind dialogul. Studentul rămâne pe loc așteptând să mai apară Prințesa cu care ar fi dorit să mai dialogheze în termenii aceștia pe pas de război. Odată a venit la el un bun prieten și coleg de an să vadă cum stă cu învățatul. Acesta își adusese și prietena cu el. — Ia loc Doina și tu Dane, i-a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înghite la noduri, unul după altul, pe uscat, retezând sentențios discuția. Stai...! Auzi...? Cred că pe noi ne strigă! Alooo...! Voi, voi, cei de jos! Convocatooor: Domnișoara Rodica vă roagă să poftiți și pe la dânsa, să urcați în living-room, ca să dialogați! O fărâmă, un piculeț, doar câteva minute! Are să vă transmită o mare, o foooarte mare rugăminte. Reciproc avantajoasă, băieți! Claxonul vocii inconfundabile a Bossului avea ecou, nu glumă, în interiorul spațiului întortocheat, al casei scărilor. Dar Fratele, zefliu, încă nu se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
discuție, numai că pe viitor - dacă vom mai avea viitor - va găsi explicațiunile cuvenite. Profesorul își strânge contrariat pleoapele peste ochii fierbinți : așadar s-a înșelat când, surprinzând asupra sa privirea neliniștită a junelui, a presupus că acesta intenționa să dialogheze ! Un malentendu ? Desigur, numai că în ciuda explicației ce și-o dă, nemulțumirea continuă să persiste în sufletul magistrului. Iată deci cum arată unul - și nu cel mai rău ! - dintre cei în mâinile cărora va trebui să lăsăm lumea. Sau iată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai senină decât în România, este mai multă ordine și curățenie. Mesele de sub umbrele, la baruri, sunt deja ocupate și fiecare își servește liniștit cafeaua sau cornulețul dulce, sau alte bunătățuri. Toate străzile sunt înguste, și de la propria fereastră poți dialoga cu vecinul de peste drum. Dar nu prea văd așa ceva. Traversez tot centrul orașului, îndreptându-mă spre ieșirea din partea vestică, în drum spre Eguilles, Camaïse, Les quattre Termes, Casenueve, Pélissane și apoi Salon en Provence. Am ales un drum
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din partea lor. Cât am dormit în case particulare, toți și-au deschis inima și casa lor, m-au găzduit fără să-mi ceară să plătesc, niciunul, niciodată. Este adevărat că Franța este profund laicizată, dar este educată, civilizată, dispusă să dialogheze și să-ți vină în ajutor. Cât de multe am avea de învățat de la francezi, noi, românii în general! Imi simt prea pline acum inima și mintea și nu știu ce să spun și ce să omit. Las ca timpul să decanteze
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
toate sistemele învecinate, eliminarea eventualelor divergențe care ar exista cu unele dintre acestea și, pe cît posibil, atragerea acestora în jurul propriului sistem. Pentru ca aceste deziderate să fie atinse, trebuie îndeplinite următoarele condiții sau trebuie puse în practică următoarele acțiuni: 1. Dialogați cu toate sistemele vecine. Pe parcursul acestor discuții și dialoguri, în primul rînd, este necesar să vă prezentați, pentru ca sistemele vecine să știe cu cine au de a face. Acționînd în acest mod, automat veți primi informații utile și vi se
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]