772 matches
-
că are 18 trepte la casă. Farmacistu ar fi trebuit să demonstreze la proces că nevastă-sa nu se uita la telenovele. Bine, la tirajul viitor pot schimba, să pretind că soția Farmacistului se uita la o dezbatere despre selful dialogic și disonanța cognitivă. Să zicem că textul are mecanismele sale și e nevoie să dai de acel mecanism și apoi realitatea se coagulează, singură se scrie. Se bulucește acolo. Cuvintele cheamă realitatea. De unde să știu io că are 46 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și în ale oblăduirii nu voi să am tovaroși; șade și rău, părinte, să-ți pui mintea cu copiii.“ Faptele se petreceau în 1823; fără cunoașterea lor, nu am înțelege tonul polemic al prefeței din 1828 și nici structura ei dialogică. Așa-zisul „interlocutor imaginar“ de acolo, cum îl numim din obișnuință, nu e deloc un produs al imaginației. Prin Gramatica românească tipărită la Sibiu în 1828, simplificarea ortografică inițiată în clasele de la Sf. Sava ajunge la cunoștința generală. Dar în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
limita", "pragul", "pasul dinaintea acestui prag", prin care Derrida încearcă cu obstinație să fixeze coordonatele "unei geografii imposibile, ilicite a proximității"30. Este perspectiva comunicațională pe care o dezvolta și poeticianul Mihail Bahtin ca expresie a speranței în șansa "construirii dialogice" a lumii prin limbaj 31. Comunicarea cu Celălalt nu este interpretată în termeni de "asemănare" și/sau "diferență", de "identic" și/sau "diferit", ci în cel al înțelegerii constructive a altui popor sau altei culturi, atitudine ce implică toleranță, simpatie
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
structurii spațiale și referențiale a limbajului, Lacan și limbajul ca spațiu între diferitele registre ale Simbolicului, Imaginarului și Realului, Bahtin, cu teoretizarea limbajului în câmp spațio-temporal, prin chronotop câmpul istoric al dominației unor anumite forme de limbaj (cu introducerea teoriei dialogice a spațiului și a noțiunii de hete-roglossia, a limbajelor care funcționează la plural, între oameni și locuri), spațiile identității și alterității, spațiile intermediare și de frontieră. Metoda deconstructivistă pune sub semnul întrebării logica limbajului prin care s-au exprimat pretențiile
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psychonaratologie. Există posibilități de studiu în relație cu un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
se vorbește despre o revigorare a narațiunii. Tot mai mulți cercetători sunt interesați de procesele, rezultatele și funcțiile povestirii. Există o mișcare spre interdisciplinaritate care amplifică importanța conceptelor și intereselor de cercetare comune naratologiei și altor arii. Există considerații formaliste, dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructiviste asupra narațiunii. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii: structuralistă, postclasică, socionaratologie sau psihonaratologie Se observă că naratologia post-clasică este permisivă în relația cu indecidabilitățile postmoderne și heterogenitatea metodelor de cercetare, dar păstrează naratologia clasică
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
nu mai insist aici asupra ei. Semnalez doar câteva "lecturi suplimentare" din opera lui Virgil Nemoianu care ar putea întregi perspectiva cititorului: pentru un masiv "supliment" autobiografic, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timișoara, Editura Amarcord, 1994; pentru o variată gamă dialogică, interviurile strânse în Tradiție și libertate, București, Curtea Veche, 2001, pp. 385-530, precum și schimbul de e-mail-uri cu un alt spirit afin, publicat sub titlul Înțelepciunea calmă. Di@loguri în cyberspace cu Robert Lazu, Iași, Sapientia, 2002. Sorin ANTOHI București, 22
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de tipul „cred că“, „poate“, „o să mă mai gândesc“ nu e pregătit să intre în dialog cu nimeni. Infailibilul, atotștiutorul, vanitosul, parvenitul, pe scurt, prostul, prostul fudul, sigur de sine și fericit de sine nu trebuie inclus în nici o întreprindere dialogică; e pierdere de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am o fetișoară nemăritată. BĂNUȚ, T.P., 159. Uite ce-i, domnișorule. Hm! Aș vrea să știu dacă ceasornicele mor ca și vietățile. SADOVEANU, O. IX, 412. Mătușă... uite ce ieste, îmi place fata. TDM II: 522. 24 Spre deosebire de alte categorii dialogice, în comunicarea media se evidențiază caracterul standardizat, planificat, elaborat, al replicilor; sunt dezvoltate strategii de comportament lingvistic prestabilite (este mai puțin permisă improvizația decât în comunicarea colocvială); libertatea de comunicare este îngrădită de responsabilitatea funcției; stima publicului pentru comunicator se
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, iar din 2000 conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Obține titlul de doctor în 1999 cu o teză despre Mihail Bahtin, reluată și publicată în 2001 cu titlul M. Bahtin. Discursul dialogic. Debutează în 1965 la revista „Ramuri” cu o recenzie și mai scrie la „Contemporanul”, „Revue roumaine”, „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Jurnalul literar”. Totodată participă la realizarea unor volume colective: Metodologia istoriei și criticii literare (1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
1972; Disocieri în teoria culturii și artei moderne, București, 1975; Olteni în cetatea de scaun, Craiova, 1982; Conceptul de originalitate în critica literară românească, București, 1988; Teoria literaturii, București, 1995; Introducere în teoria genurilor literare, București, 2000; M. Bahtin. Discursul dialogic, București, 2001. Repere bibliografice: Râpeanu, Interferențe, 243-245; Ulici, Prima verba, II, 222-224; Voicu Bugariu, Un roman istoric, LCF, 1982, 16; George Alboiu, „Conceptul de originalitate în critica literară românească”, LCF, 1989, 32; Mihai Zamfir, „Conceptul de originalitate în critica literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
un joc retroactiv/recursiv care devine generator de cunoaștere"860. Alte instrumente ale gândirii complexe sunt cuprinse în principiile care stau la baza noii paradigme. De-a lungul elaborării celor patru volume ale Metodei, Edgar Morin distinge trei principii: principiul dialogic, principiul recursiunii organizaționale și principiul holografic sau hologramic 861. Ulterior, lista se mărește, astfel că, în 1999, el vorbește de șapte principii ale gândirii complexe 862: principiul sistemic și organizațional; principiul hologramic; principiul buclei retroactive; principiul buclei recursive; principiul de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și principiul holografic sau hologramic 861. Ulterior, lista se mărește, astfel că, în 1999, el vorbește de șapte principii ale gândirii complexe 862: principiul sistemic și organizațional; principiul hologramic; principiul buclei retroactive; principiul buclei recursive; principiul de autonomie/dependență; principiul dialogic; principiul reintroducerii cunoscătorului în întreaga cunoaștere. Dintre acestea, am reținut principiul dialogic, pentru că el vine cel mai mult în consonanță cu tema pe care o urmăresc. Principiul dialogic, spune Morin, este cel care permite unirea a două principii sau noțiuni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în 1999, el vorbește de șapte principii ale gândirii complexe 862: principiul sistemic și organizațional; principiul hologramic; principiul buclei retroactive; principiul buclei recursive; principiul de autonomie/dependență; principiul dialogic; principiul reintroducerii cunoscătorului în întreaga cunoaștere. Dintre acestea, am reținut principiul dialogic, pentru că el vine cel mai mult în consonanță cu tema pe care o urmăresc. Principiul dialogic, spune Morin, este cel care permite unirea a două principii sau noțiuni care se exclud, dar care sunt indisociabile în aceeași realitate, adică în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
hologramic; principiul buclei retroactive; principiul buclei recursive; principiul de autonomie/dependență; principiul dialogic; principiul reintroducerii cunoscătorului în întreaga cunoaștere. Dintre acestea, am reținut principiul dialogic, pentru că el vine cel mai mult în consonanță cu tema pe care o urmăresc. Principiul dialogic, spune Morin, este cel care permite unirea a două principii sau noțiuni care se exclud, dar care sunt indisociabile în aceeași realitate, adică în același timp complementare și antagoniste. De exemplu ordine/dezordine, cuplu aparent imposibil, dar care duce la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceea, el consideră că este necesară nu numai o logică slăbită, ci de asemenea o metodă de gândire complexă, în care logica deductiv-identitară să nu fie anulată, ci înglobată ca un instrument de control al gândirii. Această metodă este numită dialogica. Iată cum privește Morin relația acesteia cu logica clasică și cu contradicția: "dialogica pe care o propunem constituie nu o logică nouă, ci un mod de a utiliza logica în virtutea unei paradigme a complexității; fiecare operație fragmentară a gândirii dialogice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
asemenea o metodă de gândire complexă, în care logica deductiv-identitară să nu fie anulată, ci înglobată ca un instrument de control al gândirii. Această metodă este numită dialogica. Iată cum privește Morin relația acesteia cu logica clasică și cu contradicția: "dialogica pe care o propunem constituie nu o logică nouă, ci un mod de a utiliza logica în virtutea unei paradigme a complexității; fiecare operație fragmentară a gândirii dialogice se supune logicii clasice, dar nu și mișcarea sa de ansamblu. Dialogica nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dialogica. Iată cum privește Morin relația acesteia cu logica clasică și cu contradicția: "dialogica pe care o propunem constituie nu o logică nouă, ci un mod de a utiliza logica în virtutea unei paradigme a complexității; fiecare operație fragmentară a gândirii dialogice se supune logicii clasice, dar nu și mișcarea sa de ansamblu. Dialogica nu depășește contradicțiile radicale, ea le consideră de nedepășit și vitale, le înfruntă și le integrează în gândire (...). Paradigma dialogică comandă gândirea, care astfel utilizează logica fără a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicția: "dialogica pe care o propunem constituie nu o logică nouă, ci un mod de a utiliza logica în virtutea unei paradigme a complexității; fiecare operație fragmentară a gândirii dialogice se supune logicii clasice, dar nu și mișcarea sa de ansamblu. Dialogica nu depășește contradicțiile radicale, ea le consideră de nedepășit și vitale, le înfruntă și le integrează în gândire (...). Paradigma dialogică comandă gândirea, care astfel utilizează logica fără a se lăsa aservită de ea"880. Logica clasică rămâne indispensabilă pentru a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
paradigme a complexității; fiecare operație fragmentară a gândirii dialogice se supune logicii clasice, dar nu și mișcarea sa de ansamblu. Dialogica nu depășește contradicțiile radicale, ea le consideră de nedepășit și vitale, le înfruntă și le integrează în gândire (...). Paradigma dialogică comandă gândirea, care astfel utilizează logica fără a se lăsa aservită de ea"880. Logica clasică rămâne indispensabilă pentru a efectua controlul fragmentar, pas cu pas, al discursului. Dar ea devine un obstacol în fața unor enunțuri complexe, de genul celor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
enunțuri complexe, de genul celor heracleiteene. În aceste cazuri, este necesar un meta-punct logic de vedere, o metalogică în care contradicția să nu mai fie exclusă. Logica clasică este necesară, dar insuficientă gândirii. Ea nu poate supune legilor ei mișcarea dialogică a gândirii, buclele recursive, complexele hologramatice, solidaritățile, organizările conceptuale 881. Pentru astfel de situații, principiile aristotelice devin limitative și este necesară înglobarea și transgresarea lor. În acest sens, Morin afirmă, contrar tradiției epistemologice, că logica trebuie să fie subordonată gândirii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
882. Raționalitatea veritabilă nu poate însemna închidere. Ea își recunoaște limitele și este capabilă să le trateze, ceea ce presupune situarea într-un meta-punct de vedere. Aceasta înseamnă nu ruptura cu logica clasică, ci înglobarea, utilizarea și depășirea acesteia, într-o dialogică ce necesită o logică mai suplă: "Raționalitatea veritabilă este o raționalitate incompletă, deschisă, care necesită o logică incompletă, deschisă..."883. Este o raționalitate care nu mai recuză iraționalul, ci este capabilă de a-l recunoaște. Ea este deschisă tocmai în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
purității, de adevărul tainei (sau de taina adevărului) și de nesfîrșirea misterului care rezistă încă de pe vremea miturilor și fără de care mă tem că însăși evoluția s-ar frînge. Discursul filosofic este închis asupra lui însuși, chiar atunci cînd devine dialogic. Or, logosul nu poate fi închis în sisteme, e mereu deschis, creator, inclusiv cînd se gîndește pe sine. E, cum ar spune Noica, o închidere care deschide. Ideile au și ele fenomenologia lor, ca la Hegel. Astfel, se îmbogățesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează diferențieri bine argumentate între conceptele puse în discuție, privilegiind teroarea în raport cu groaza. Astfel, în cunoscutul său eseu cu structură dialogică, On the Supernatural in Poetry (1826), unul dintre personaje, W(illoughton), îi spune interlocutorului său, Domnul S(impson): "Teroarea și groaza sunt opuse până într-atât, încât prima lărgește sufletul și trezește la o viață intensă facultățile, iar a doua
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul său e retoric și prin canalul retoricii se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau ale terifiantului exotic, evidențiată de Grand Guignol-ul parizian 90
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]