7,137 matches
-
lumea literară. Să observ, în paranteză, fețele dialectice ale acestei recuperări considerată atunci ca un lucru foarte important (dl Pavel Țugui, cu ironie involuntară, îl numește de-a dreptul "un triumf"), iar astăzi sînt considerate probe concludente ale colaboraționismului cu diavolul. În noua d-sale carte, considerată a fi memorialistică, dl Pavel Țugui relatează seismele petrecute în sferele istoriografiei și ale lingvisticii, cu accent preponderent pe cea dintîi. Era, atunci, o perioadă ciudată prin întunericul absolut. Mihai Roller, fără îndoială duhul
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
am văzut tabloul vienez Schoenbrunn și cît e de frumos el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa unui pescar?... - Tritonul?... nu, doamnă, recunosc. Știu, doar, tot de la un german, scriitor, că Diavolul este punctul maxim de compresiune, locuind în fundul pămîntului... - Wunderbar! exclamă austriaca. Spuserăți ceva minunat!
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
chestiunea cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte serios jucat, cînd acesta - mai în glumă, mai în serios - se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un fapt care își merită locul într-o istorie a mentalităților. Mecanismul generator de astfel de interpretări îmi pare destul de simplu: pactul cu "diavolul nazist" a confiscat pentru mult timp atenția comentatorilor. Publicarea în 1992 a unei părți incendiare (tocmai pentru că tratează perioada în cauză - anii '40) din Jurnal a resuscitat conflictul pe care lumea începuse să-l depășească. Blestemul lui Drieu La Rochelle
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
îndeajuns de evident subversiv. Pe bună dreptate Louis Iribarne o considera "o carte labirintică, subversivă, probabil scrierea cea mai politică a lui Milosz." În rest, trimiterile la un ethos specific (cu tot ceea ce implică acesta, inclusiv magie, superstiții, legende cu diavoli îmbrăcați în frac verde, purtînd jabou și pantofi cu tocuri, ca să-și ascundă copitele), scenele de vînătoare (memorabile prin concretețea detaliilor), întîmplările dramatice (sinuciderea Magdalenei, nebunia lui Baltazar, agonia bunicii Dilbinowa), se armonizează perfect, în acest roman-labirint al memoriei, devenită
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
sau părerea de rău că i-au pierdut nasul (de care se amuzau atât, n.n.)... Totul se desfășoară normal... Dar iată - povestește Caragiale - că unul dintre copii, jucându-se prin curte, găsește o bucățică de cărbune moale. Ce-i dă diavolului prin cap? Ridică binișor cărbunele de jos, merge furiș la zidul din dos al institutului, trage o linie, încă una, alta, mai șterge, rade, adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
trainică afecțiune, ar fi luat-o de soție la vreo doi ani după ce și primul ei bărbat și socrul îi muriseră în luptă. Etc. Și atunci de ce e Richard, de aproape o jumătate de mileniu, un demon? Pentru englezi - chiar diavolul, prin excelență. (Șchiop, dacă tot a venit vorba, fiindcă - pare-se - în copilărie, ar fi suferit de poliomielită). SImplu! Pentru a justifica - postum - un regicid și a legitima aceeași roză sîngerie care i-a luat locul. Iar legenda aceasta - mai
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
pe el pe munte și dacă acesta nu ar fi venit, Camelia n-ar fi încercat - atunci când a căzut în prăpastie - să se oprească și cine știe ce s-ar fi întâmplat? Râpa pe care alunecaseră avea și un nume predestinat, “Râpa diavolului“, pentru că mulți își găsiseră sfârșitul în ea, fiind un perete drept de stâncă, care începea exact unde se opriseră. A doua zi, Camelia se trezi ca și cum nimic deosebit nu se întâmplase în ziua precedentă. Ca de obicei, Camelia parcurse drumul
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
urmă n-a găsit pe nimeni mai "corespunzător", pentru rol, decît Mircea Diaconu. Într-adevăr, cine ar fi putut să fie, mai convingător, în același timp, candid și ticălos, farseur și fraier, cabotin și autentic, histrion și alienat? În rolul diavolului președinte de fundație, Nae Caranfil a avut șansa să aibă un rege al sarcasmului: Gheorghe Dinică. Despre restul unei distribuții excelente, vom vorbi la premiera din toamnă. Tot la toamnă, văzînd filmul, o să remarcați tehnica pistelor false, capcanele narative, duelul
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
Nu remarc un real talent literar la acest diplomat care a cunoscut România într-una din cele mai sumbre perioade ale istoriei sale. Un rol important în carte îl joacă femeile, mai ales două dintre ele, un fel de cuplu diavol și înger: una este frumoasa și focoasa Tania, agent sovietic cu misiunea de a seduce cît mai mulți americani aflați la București, printre care se numără și autorul. Cealaltă este Ena (în realitate Nora Samuelli), asociata lui Dunham la ambasadă
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
mai adesea conflictuale, dintre ființa umană și oglindă, pornind de la constatarea că oglinda este, prin chiar esența ei, ambivalentă. Omul medieval credea, de pildă, că atunci cînd nu reflectează pe suprafața sa "nepătată" modelul divin, ea este un lăcaș al diavolului; de aici perpetuarea unui șir întreg de superstiții, prejudecăți, reprezentări alegorice ale păcatului, grefate pe o teroare ancestrală în fața a ceea ce este necunoscut și nestăpînit, în fața lumii de fantasme, de spectre, de temeri și dorințe trezite la viață de suprafața
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
în fața lumii de fantasme, de spectre, de temeri și dorințe trezite la viață de suprafața ei netedă. Chiar și mai tîrziu, după ce știința optică și cea psihiatrică au înregistrat importante progrese, această temere s-a perpetuat, chiar dacă proiecțiile ancestrale ale diavolului în oglindă sînt înlocuite astăzi cu realitatea psihică. Intervin complicațiile omului modern care de multe ori descoperă o reprezentare de sine "străină, neliniștitoare, în care percepe amprenta celui radical altul și în care conștiința pe care o are despre sine
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
ingredient al societății, și în special al literaturii; dacă nu, nu cred că vom înainta prea mult în demersul nostru de critică a literaturii. L.G.: Sînt întru totul de acord cu dumneavoastră, dar dați-mi voie să joc rolul avocatului diavolului și să vă întreb: dacă critica literară alege să stea deoparte, să nu se amestece în politica și problemele sociale, n-o să ducă aceasta la izolarea ei în spațiul îngust al unui discurs idiosincratic, care nu poate juca un rol
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]
-
prezintă un tot. Dintre "prietenii" omului, lipsește Dumnezeu, zugrăvirii căruia, după credințele românilor, n-am putut să-i fac loc laolaltă cu atîtea spirite, parte creștine, iar cele mai multe păgînești, pentru o pricină lesne de înțeles. De asemenea lipsește și icoana Diavolului care, prin mărimea ei, ar fi fost o piedică pentru sintetizarea lesnicioasă a celor mai multe din capitolele acestei cercetări..." Prima secțiune a volumului (Pamfile o numește "despărțirea I") e consacrată soartei, ajutorului, norocului și e dedicată ursitoarelor. Și începe așa: "Ursitoarele
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
în vederea efectuării lucrărilor de renovare. l Termenul-limită până la care se preiau bancnotele de 50 000 de lei emisiunea 1996 și bancnotele de 10 000 de lei emisiunea 1999 este 31 martie. Duminica Sf. Cruci Pentru creștin, Crucea este „armă împotriva diavolului“, cum se spune într-o cântare bisericească, ea având un rol „defensiv“, de apărare a integrității noastre spirituale. Crucea suferinței se transformă ușor în Crucea bucuriei. De pildă, suferințele unei mame în perioada de creștere și de formare a copilului
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
de artiști”. E destul adevăr în ce zice despre sine Tata Mishu, dar e și mai multă, cu ghiotura, modestie. Căci CV-ul actorului Dinvale cuprinde roluri excelente în spectacole semnate Silviu Purcărete (Pierre în „Nebuna din Chaillot”, Karl în „Diavolul și bunul Dumnezeu”, Henric în „Richard III”, Mitică Ionescu în „Mielul turbat”, Tipătescu în „O scrisoare pierdută”, Zorzetto în „Piațeta”), Cătălina Buzoianu, Dinu Cernescu, C. Hadji Culea, Claudiu Goga, Nona Ciobanu, Tudor Chirilă. „Nu am idealuri pe care să nu
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
prezența indigenilor, Viena e o cloacă mișunînd de impostori, și în genere orice instituție de stat e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i miroase rău: Biserica Catolică este instituția diavolului, localnicii sînt agramați, limba germană e bolovănoasă și greoaie. Din clipa în care prinzi rețeta diatribelor, atenția ți se mută de pe sensul cuvintelor, de o monotonie previzibilă, pe ritmul lor. Bernhard are un instinct prozodic care nu dă greș, de
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Livius Ciocarlie Luther: „Toți însă, cu trupurile și împrejurările noastre, suntem supuși diavolului și străini în această lumea al cărei principiu și zeu este el”. Așa e, dracul își vâră coada peste tot. Și, totuși, miracolul este că-i bine de trăit - dacă ai noroc. Altfel zis, dacă dracul își vâră coada numai
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
rituale, Păcatele, ce-ți luară și dreptul la mormânt. O spânzurat ridicol îți înțeleg durerea Și, cu infama-ți soartă fraternizând deplin, Îmi strevezește dinții, născut din vechiu-mi chin, Ca o vomitătură, un râu amar ca fierea. În fața ta biet diavol, care îmi ești emul, Simții din nou în mine iscându-se acele Pliscuri de corbi și boturi hulpave de pantere Ce altădată carnea mi-o sfîșiară dur. - Era în pace cerul și marea albăstrie Dar mie-mi părea totul cernit
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
la toate popoarele. Și tot Calvin, la întrebarea dacă minunile și vrăjitoriile sunt posibile, răspunde: „Și de ce nu? Avem ca exemplu vrăjitorii lui Faraon șExod, 7-8ț, care au adus broaștele, așa cum și Moise a făcut-o. Asta nu înseamnă că diavolul ar avea ceva în puterea sa, căci nu trebuie să ne imaginăm că el poate lupta împotriva lui Dumnezeu. Noi știm că el se află în puterea Domnului și că nu poate face nimic fără permisiunea și învoirea șlui Dumnezeuț
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
ei, că istoria merge de-andă ratelea, ca racul). Faptul cu adevărat uimitor este că personajul „pozitiv” este mai pregnant decât acela „negativ”. (Termenii nu trebuie considerați maniheist.) De obicei, lucrurile stau pe dos, chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) celui dintâi, angelismul, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a-și cruța sufletul într-o lume necruțătoare, silindu-l la nevoie să iasă provizoriu din trup, biruiește răul celui de
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
primăveri comuniste??? Tot într-o primăvară, prin martie 1953 a dat ortul popii și tătucul Stalin pentru care instruc torii de pionieri ne-au îndemnat să plângem fiindcă ne-a murit norocul. Ce noroc pe noi, putea să fi crăpat diavolul cu vreo zece ani mai devreme și poate am fi fost salvați de ciuma roșie!? Tot primăverile ne scoteau la munci patrio tice de orice fel, se trimiteau brigăzi de tineret pe diverse șantiere (Agnita-Botorca, Bumbești -Livezeni), și ne mutau
Primăverile noastre.... In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/93_a_113]
-
poezia) care va salva lumea, dar este nevoit să constate neputința acesteia în fața morții: „și-am văzut cât de neputincioasă, de inutilă/ cade lumina unei minți poetice/ pe un pat rece care a fost cândva cald.“ (ajunge acest hatâr pentru diavol); „cum să nu încapă în poemul acesta/ bătrânețea, resemnarea și moartea/ (cred Doamne, ajută necredinței mele)/ când o soție tânără pe patul morții/ aproape zece ani așteptând/ uneori resemnată, alteori rugându-se cu lacrimi/ la Dumezeul ei unic/ pentru un
Nostalgia Euridicei by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2731_a_4056]
-
cuvinte. Probabil, lucrul cel mai important care ți-a reușit este că personajul așa - zicând pozitiv, Octavian, este mai pregnant psihologic decât cel așa - zicând negativ, Damian. De obicei, lucrurile stau pe dos chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) lui Octavian, angelismul lui, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a se abstrage dintr-o realitate cumplită, de a-și cruța sufletul, făcându-l la nevoie să iasă din trup
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Dar putem recomanda spre lectură acest eseu, reproducând aici ultimele sale rânduri: „Cum vor fi fost, oare, ceasurile remușcării? Mi se pare grav și profund întristător că în spatele acestei statui era, poate, mizeria delațiunii, greața duplicității și amărăciunea cedării”. „Tărâmul diavolului pur“ Și, fiindcă vorbim de scriitori și Securitate. De curând, la GDS, a fost organizată o dezbatere cu tema Deconspirarea Securității (domeniul „Artă - Cultură”). Moderată de Andrei Pleșu și Andrei Oișteanu, dezbaterea i-a fost dedicată martirului Liviu Babeș, care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2741_a_4066]