654 matches
-
-le miezul, cu o ușurință de nedescris, iar, de acolo, ca un vultur, aflat veșnic la mare Înălțime, caută, și tot caută, și dacă nu cumva mai caută și acum, adevărul. Marele adevăr, care, de regulă, se ascunde, cu atâta dibăcie, dincolo de putința omului de a-l depista și cuceri. Îl căuta, parcă, și acum, urcând spre vârfușorul dealului, pe care se găsea casa frumoasei Aura Cernat. De dincolo de portiță, ea, sâsâi, precum un șerpișor: el, surprins, Întoarse capul. Aici. Eu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
i se deschideau larg, larg de tot, ba, i se și lăbărțau, În cele mai multe cazuri, Încât, examinatul era, În final, mereu și mereu, primul! La rândul lor, medicul chirurg și profesoara de chimie răsplăteau, cu plicuri destul de groase, și cu dibăcie plasate, premieratul fiului. Cum, de altfel, și lor, li se aducea, la fel de multe și de grosuțe plicuri, de către părinți ai celor care treceau prin mâna eminentei profesoare de chimie, ori, de către cine se considera că este mai În măsură s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
aveau o muzică specifică a lor, le-ncepea cu o notă înaltă și le rostea gradat, intonîndu-le până la o notă joasă. Este dificil să redau aci felul lui de vorbire, deși poate un portativ muzical și câteva note aruncate cu dibăcie ar simplifica situația și ar da o palidă idee de originalul fel de exprimare al lui Crăcănel. Vorbea cam așa: ― Ele-fan-tul e un a-ni-mal de o mă-ri-me... Aci făcea o pauză, ca să-și pornească cuvintele de sus și să termine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Hector! Chiorul, care habar n-avea măcar ce era cu "Războiul troian", holbă ochii conform obiceiului, rotindu-i ca un veritabil cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu, observând că Chiorul era neliniștit, făcând impresia că poate să răspundă la întrebare, dar nu știe cum să-nceapă, și văzând că pare în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pleci nicăieri?... ― A răspuns toată lumea? ― Încă puțin!... se auziră câteva glasuri anemice. Îndată însă Atila ne pocni cu a treia întrebare, care ne zăpăci complet: ― De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți ținuse tovărășie... ― Lîngă cine ați stat la cofetărie?" Măi, a naibii treabă! ― " Ce ați consumat?" Apoi, fără
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Am pus mâna pe o sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele capului. În clipa următoare s-a albit la față și a căzut ca trăsnit. Toader, înconjurat de doi indivizi destul de voinici, învârtea cu dibăcie un par gros și noduros. A fost de ajuns o mică neatenție și unul din ei a pălit cu parul în osul de la piciorul stâng. Secerat, s-a prăbușit la pământ. Văzând scena, fratele Lascăr dezlănțuit și disperat s-a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
astă dată: feri la o parte somptuoasele draperii albastre, admirând peisajul de iarnă cu zăpadă albă, până încolo, în cețurile zorilor, ce atârnau printre coroanele de pini. Zări, prin clarobscurul vioriu al dimineții de iarnă, o veveriță ce rula cu dibăcie pe un cablu de telefonie, întins sus, de-a curmezișul străzii, plină de zăpadă, pentru a se pierde în restul de pădure provenind din risipitul codru de altădată al Vlăsiei. Ieși și el în aerul rece, de afară, cu carafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buruianul în el. Încearcă să-l plivești. Până atunci, eu am să dau apă pătlăgelelor, că îs cam însetate. M-am apucat de treabă furându-l din când în când cu coada ochiului pe bătrân. Mânuia sapa cu așa o dibăcie și ușurință încât ai fi crezut că umblă singură...Iarăși mi-am pus întrebarea: „Cine-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un șopron dintr-un colț
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o dată, rar, s-a dumirit. — Da, a fost foarte frumos. Au început să urce scara cu grijă prin beznă, fiind atenți pe unde calcă. Gaston, obișnuit cu scara, a reușit s-o urce cu dexteritatea unei maimuțe, manevrându-și cu dibăcie picioarele lungi. A ajuns primul pe punte și a privit în jos la cei doi, cu fața lui lungă. — Frumoasă! Voia să spună, probabil, că Tomoe e frumoasă și i-a oferit mâna cu familiaritate. Tomoe, scârbită, nu a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la fereastră, în yukata, privind cerul. — Gas-san. — Da. S-a sculat și Takamori și și-a aprins o țigară. Vârful se vedea, roșiatic, în întuneric. Domnea o liniște deplină. Takamori știa că se gândește la Napoleon, așa că a evitat cu dibăcie să aducă vorba. — Sunt foarte frumoase stelele, nu-i așa, Gaston? — Da. — Îți place să le privești, nu? — Da. Puzderii de stele sclipeau puternic pe cerul întunecat. Takamori nu mai cunoscuse altă ființă omenească atât de naturală și pură cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lung interviu și o mulțime de fotografii superbe, lucioase. O să fie ceva fenomenal, îți promit, spuse Mackenzie entuziasmată. Mai devreme, nu păruse a fi o persoană în stare de atâta efuziune, dar nici una care să agațe un tip cu atâta dibăcie. Adriana abia se abținu să nu țipe de bucurie. — Păi, ăă, Catherine știe unde să mă găsească — sau cel puțin unde să-l găsească pe Toby — probabil că așa ar fi cel mai bine să... Dar Mackenzie o luase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să-l cinstească pe Maestru prin mijlocirea mea; invitase aproape o sută de persoane. Conversația s-a Învârtit În jurul lui Khayyam. Din toate gurile țâșneau catrene și snoave, se Însuflețeau discuții, deviind adesea către politică; cu toții păreau să Întrebuințeze cu dibăcie persana, araba și franceza, cei mai mulți posedau unele noțiuni de turcă, rusă și engleză. Mă simțeam cu atât mai ignorant cu cât ei mă considerau, cu toții, drept un mare orientalist și specialist În Rubaiate, apreciere cu totul exagerată, aș spune chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dar, vai, Zeul Morții reuși să Înșele vigilența monarhului și se furișă În interiorul palatului ca să-și Împlinească misiunea. Trebuia să le dovedească tuturor oamenilor că nici o ființă nu scapă de moarte, oricât de mare i-ar fi puterea sau bogăția, dibăcia sau aroganța. Samarkandul a devenit astfel simbolul ineluctabilei Întâlniri dintre om și destinul său. Unde să merg, după Samarkand? Pentru mine, el era capătul extrem al Orientului, locul tuturor minunățiilor și al unei nostalgii insondabile. În momentul În care părăseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și au primit noi ordine. După cum aveam să aflu mai târziu, ei au fost puși să patruleze pe holuri, câte doi, și să anunțe imediat dacă elevii au găsit sau nu vreo intrare în perimetrul clădirii. Noi eram supravegheați cu dibăcie din liceu, căci în spatele ferestrelor din aproape fiecare clasă se afla câte un Gardian care ținea cont de fiecare mișcare a noastră. Patrulele de pe hol ne țineau și ele sub supraveghere, și presupun că, dacă ar fi avut vreo pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la ciondăneala lor, m-am dus să-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în propriile sale coduri. M-am apropiat și eu. Căutam prin arhivele urbanistice ale orașului când am dat peste un ordin circular din partea Imperiului... Din partea Imperiului? Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
au urcat dealul aș putea spune că sunt destul de încărcate... Ajungând lângă celelalte două tancuri, părăsite când s-au retras Gardienii, trapele a două dintre ele s-au deschis și au coborât rapid cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet, cuvintele au căpătat Înțelesuri noi, magice și, În viața lui, Cel de Sus a strecurat cu multă dibăcie mizeria, ca pe o Încercare, ca pe o cruce. Nu i-a păsat. S-a adaptat perfect, dar nu a amestecat cuvintele În mocirlă. Le-a lăsat libertatea de-a se lupta cu el, le-a pus la treabă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fascinația a rămas săditătă în sufletul elevului Afloarei Marian. Marian va împărți mai departe, cu sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
reprezentând o familie de țigani cărându-și bagajele la aeroport, via Paris-București. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, țiganii cărau și portofele din piele (goale), portofele care au fost cândva pline, În buzunarele cetățenilor francezi, fiind sustrase cu dibăcie și profesonialism de concetățenii noștri, rromi. Mi-aduc aminte că, În preajma sărbătorile de iarnă, În decembrie trecut, prietena mea a fost jefuită În fața blocului unde locuiește, În plină zi, de către un țigan tânăr, bloc ce se află Într-un cartier
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot timpul aveau unul! Văzându-mă curând, astfel, captiv ca într o cușcă cu șerpi, în care, fiindcă cu toții sunt flămânzi, cu toții sunt gata oricând să se muște între
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu niciun preț mândria. Îmi este mai hotărâtă decât oricând, căci, oare, nu victoriile obținute prin acte de curaj și de ambiție o hrănesc cel mai tare? Ba da! Iar a spune că am pândit întotdeauna și cu multă dibăcie șansele și, atunci când acestea mi s-au ivit, nu am făcut altceva, decât să le prind în lațul meu și să le folosesc după bunul plac, este doar o rațiune amăgitoare, necinstită și cu totul vrednică de dispreț. Asta, pentru că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
meditez, poveste pe care îmi propun aici să o redau întocmai în forma în care a ajuns ea la mine, fără să îi adaug deloc, însă, acele înfrumusețări artistice și speculații inedite, obicei specific doar scriitorilor șireți, ce ascund cu dibăcie adevărul, numai și numai pentru a și scoate abil în față aptitudinile lor de poeți înzestrați, într-o căutare neobosită de renume și de avere. Dar gata acum cu introducerea, să începem, deși recunosc cinstit că nici simțirea și nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un țăran, care tocmai trecea pe acolo (acesta era tot Malagigi) i-a întrerupt spunându-le că armăsarul se afla prin apropiere, și-i sfătuia să-și unească puterile pentru a-l supune, căci aveau să aibă nevoie de toată dibăcia lor. Rinaldo și Isolier, deveneți acum prieteni, au pornit împreună să caute calul prin pădure. L-au găsit, în sfârșit, pe Bayard și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în vânt. În gardă, cavalere, fiecare pentru sine și spada să hotărască. Sarazinul își trase sabia înaintând cu îndrăzneală asupra lui Roland. Așa a început o luptă atât de dramatică și de lungă, fiecare dintre cei doi cavaleri arătând atâta dibăcie, încât istoria ne spune că ar fi durat de la amiază și până-n noapte. Roland , văzând stelele răsărind pe cer a propus un armistițiu. -Ce să mai facem acum, zise el, când lumina zilei ne-a părăsit? La care Agrican se
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fost reluată. Roland avea în spada-i magică un avantaj pe care nimeni nu-l avuse până la el. Aceasta fusese făurită de către Faleria încât nicio vrajă să nu-i poată rezista. Bine înarmat, deci, și cumpănind puterea vrăjmașului său, prin dibăcie și iuțeală îl lungi în scurt timp la pământ. Roland s-a grăbit, apoi, să se întoarcă sus, și trecând prin apă, care acum se despica înaintea lui - mulțumită sabiei magice - a ajuns curând pe țărm, unde a pătruns într-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]