704 matches
-
de: lucru mărunt, care nu merită atenție) traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 10 O dată e ca niciodată (sensul este: "o dată nu înseamnă că e un obicei repetabil") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 11 Gândurile sunt libere! Cine le-ar putea dibui? Ele se zbenguie pe dinaintea oricui Sirepe precum vâlvele nopții: Nici un om nu le poate captura, Nici un vânător n-ar putea să le doboare, Pușcându-le cu pulbere și plumbi Gândurile fiindu-mi libere! (traducerea: Iulian Gabriel Hrușcă) 12 "Se cuvine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
timpuri le-au fost favorabile, iar când s-au întors în Japonia, ca măsură de precauție, și-au schimbat și numele. Le era frică probabil să nu transpire adevărul. De aceea mi-a trebuit atât de mult timp să le dibui vizuinile. Am adresele lor acum. — Adresele? — Sunt trei. Unul e în Tokyo, ceilalți doi prin alte părți ale Japoniei. Dar, Gas, și în gaură de șoarece dau eu de ei... Tokyo, chiar Tokyo în care ne aflăm! N-o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
spectacolului zilnic pe care orașul îl avea sub ochi, a sporit haosul. Până atunci oamenii se plânseseră numai de câte un accident cam respingător. Își dădeau acum seama că acest fenomen căruia nu i se putea nici preciza amploarea, nici dibui originea, avea ceva amenințător. Singur bătrânul spaniol astmatic continua să-și frece mâinile și să repete: "ies, ies", cu o bucurie senilă. La 28 aprilie însă, Ransdoc anunța o recoltă de circa opt mii de șobolani și neliniștea atinse culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
legilor lumii nu dădea liber ultimei sfidări posibile: Doamne, odată și-odată, o să te facem și pe tine! Cam așa, prin extensie. Particula lui Dumnezeu, din care se născuse Cosmosul, și pe care unii vroiau, ascunși sub Alpi, să o dibuiască, urma să ajungă, cîndva, obiect de experiență școlară, dacă nu cumva, pînă atunci, Antonia zădărnicea totul. O vrăjitoare care făcea pe sfînta! - și Inchiziția se arătase mai Îngăduitoare! Ce pricepea smintita? S-ar fi ajuns la un ideal demografic - asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
putea să se măsoare cu conștiința lui mereu la pândă. Visele lui Ash nu se încurcau niciodată cu vreo iluzie... Dacă l-ați cunoaște, nu v-ați mira deloc. Dar cine, de la bordul remorcherului, s-ar lăuda că l-a dibuit? Despre caracterul său, Ash știa totul. Dacă ar fi fost întrebat, ar fi explicat fără ezitare din ce motive nu va deveni niciodată un "pro". Nimeni nu s-a gândit să-l întrebe, deși ofițerul științific era fascinat de acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din interiorul compartimentului atins. ― Trebuie să fie următorul, zise Parker care se dădea optimist. Nu-i nevoie să verificăm fiecare celulă. Mama a dibuit pana pe aici. Să-i fii recunoscător pentru aceste mici favoruri. ― O să fiu recunoscător, răspunse Brett. O să-mi arăt recunoștința când vom fi departe de planeta asta și deja în hipersomn. ― Nu te mai gândi la Kane. (Apăsă pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
singur, vei fi murit de mult! {EminescuOpI 108} PAJUL CUPIDON... Pajul Cupidon, vicleanul, Mult e rău și alintat, Cu copii se hârjonește, Iar la dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cazul. O să devin Daisy Centură de Castitate. Va trebui să îndure multe, înainte să ajungă la mine în dormitor. Ciocnim. Aud un sunet familiar, dar, amețită fiind, îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e. Sună telefonul. Îl dibuiesc în geantă și, când privesc ecranul, mă crucesc. — Cine e? întreabă Daisy, văzându-mi expresia. —E Jake, zic eu, fără să cred. Nu răspunde! strigă ea. Îmi smucește telefonul din mâini, de parcă aș fi ținut o grenadă pe cale să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să nu mă pierd dacă oi fi greșit direcția! Ți-am zis! Când mi-au dibuit planul, m-au dat afară, așa că eu am sărit gardul și m-am dus înapoi în tuneluri ca să caut o altă cale de intrare. Asta... Ceva se conectă în creierul trădătorului în acel moment pentru că tăcu subit și se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Aveau o vagă idee unde se aflau... Trecură și de această incintă spărgând o altă ușă. Urcară la un cat superior și pe holul acestuia găsiră aragazuri și mașini de spălat care așteptau să fie duse la fiare vechi. Își dibuiră ieșirea după câteva minute de orbecăială. Erau la baza unor scări cioplite și pe alocuri reparate stângaci. Le urcară. În stânga lor era o ușă de lemn, iar în dreapta, una identică. Erau în scara unui bloc de locuințe. Li se confirmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
peretele exterior și se lipiră de el. Căutau o cale de acces înăuntru. Găsiră, în schimb, o placă aurie pe care era gravat: "Cercetări Guvernamentale Teoretice postul Polul Nord 7". Era ceea ce căutau! Mai dădură un colț al clădirii și putură dibui o intrare pentru vehicule. Velail făcu ce știa el mai bine și ocoli câteva protocoale de securitate, facilitând intrarea în interior. Sergheiov fu primul care aruncă o privire. Își puse pușca la umăr și elimină un soldat de-al Armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei bat în ape verzi de jad ca zeii tăcuți, misterioși, senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
vorbe ruginite-n tăcere, se sting ca tăciunii în apă. vieți calde, aruncate în sus, mingi pocnitoare, lovindu-se de pământ, într-un ritm îndrăcit, opriți-vă! doar pentru un minut, seva secundei vi se oferă dulce, doar s-o dibuiți, în măduvi să vă priviți, când doar pe sine, prin cel'lalt, uimiți, vă regăsiți. iubind vena subțire ce i se zbătea lui pe tâmplă, îmi ține mie loc de respirare. cu un simplu zâmbet mă umbrește sau mă-nseninează. pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
te poți Întreba atunci cum de se ocupă cu ce se ocupă?! Cum de face carieră?! Simplu: a fost șeful Direcției de Securitate și Gardă a Nebunului! Îi tot dă Înainte cu Facultatea lui de Istorie, dar el l-a dibuit că și-a luat diploma la 40 de ani, și cum! În timp ce era șef pe toată regiunea, se târau directorii de licee În genunchi la el! Nu cumva Îl nemulțumește ceva la nota lui? În stânga ține hârtia, depărtată mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Nuți, trimite-l pe căpitanul Gherghina, cu dosarul În lucru și planul de măsuri, știe elce plan, da’ să vină pe loc, nu când se trezește din mahmureală! Și nu-l poate da nici afară din secție, pentru că nu a dibuit Încă cine sunt mai sfinții care i-au vârât În secție jigodia asta. Dar o să-l facă să-și rupă gâtul singur, azi, cu dosarul transfugului: trebuie numai să fie cu ochii pe el, să nu-i compromită lucrarea. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după vinul arvunit încă din primăvară și pe urmă”... A înhămat caii la sanie și a plecat, fără să-i spună hangiței unde merge. Până seara târziu, când hangiul s-a întors, Irinuța s-a zbătut ca peștele pe uscat... Dibuise faptul că hangiul a mirosit cam cum stau lucrurile... „Trebuie să fiu cu băgare de seamă. Și cum să-l fac peee... să înțeleagă că suntem în primejdie? El are dreptate când spune că nu poți să poruncești sufletului ca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de vorbit, se și afla în fața căpitanului, raportând ce doresc oamenii să facă. ― Dacă reușiți să aprindeți un foc n-ar fi rău. Avem noroc că e ninsoare deasă și nu se vede fumul. Atât ne-ar trebui, să ne dibuiască inamicul. Devenim ținte sigure. Încercați. ― Am înțeles, domnule căpitan. Mândru de reușită, Ion a alergat la ai lui. ― Fraților, fuga după beldii și crengi. Învoirea domnului căpitan este valabilă pentru toată bateria, nu numai pentru noi... Fiecare a alergat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne urcăm deasupra pădurii și să privim de sus. Foarte bine, hai, să nu mai pierdem timpul și să pornim la treabă! Eu voi cerceta în stânga, tu în dreapta. Împreună vom avea mai multe șanse, nu se poate să nu o dibuim. Nu ăsta era planul! îl opri Toma. Trebuie să ne creăm și noi un avantaj. Vâlva n-are de unde să știe că noi ne-am despărțit. Înțelegi ce vreau să spun? Îi întindem și noi o capcană, eu rămân aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat ce tu constați că nu este aici, îmi faci un semn și eu pornesc în sus pe drumul forestier. Merg o sută de metri și mă opresc ca să te las să cercetezi zona din jur. Apoi, dacă tot nu o dibui, mai merg o porțiune spre munte și tot așa, până ce dăm de ea. Înțelegi? Ori o găsim ori vine ea spre noi. Cu inima îndoită, Calistrat se supuse. Planul propus de tânărul inspector era foarte bun însă deosebit de periculos, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apropiere, auzi frunzele de pe jos foșnind ușor. Deveni atent și privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de locul unde se afla. Se lipi de trunchiul copacului lângă care își stabilise punctul de observație. Oare îl dibuiseră paznicii? Puseseră cei de la Pinforest oameni și în exteriorul împrejmuirii? I se părea puțin probabil dar nu era cu totul exclus. După felul în care necunoscutul se apropia, făcând destul de mult zgomot, își dădu seama că acesta încă nu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sacoșă de lemne și părinții fetelor cu care fac meditații. În fine. Recunosc și niște furtișaguri nevinovate. Intru des în Parcul Pionierilor și-l cutreier după-masa târziu, când se golește de lume. Cu ochi de șoim sau chiar de vultur dibui și cea mai mică surcea, rămurelele sau crengile uscate căzute pe jos, pe sub frunze și prin boschete. La început, trec drumul și car acasă două-trei vreascuri, ca o rândunică hărnicuță. Apoi acționez mai tehnic. Adun preț de două-trei zile toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l sprijineau. Din piept îi țâșnea sânge, vederea îi slăbea și abia putea vorbi. — Am să vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că, aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, ajungea foarte aproape, până într-atât încât lumina soarelui și lumina zăpezii din jur nu mai ajungeau la el decât într-o măsură infimă. De fapt, se întuneca totul în jur. Femeia era atât de aproape și mâna ei dibuia un loc de pe corpul lui Daniel, un loc asupra căruia ea n-avea niciun drept, un loc undeva la capătul maxilarului unde se afla urechea și, împreună cu ea, izvorul umilirii fără seamăn pe care i-o provoca. ...Urechea îi ardea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea. Nu era adevărat, și Dragoș dezaproba cu repulsie felul ei de a fi. Reușea să atragă doar privirile lui, însă într-un chip malefic. Dar Viviana, deși părea să se miște într-o altă lume, o dată strada trecută, îl dibuia numaidecât pe Dragoș dat pe după stâlpul de fier de la bordură. Stâlpul era mult prea subțire. Și Viviana, în loc să-și continue drumul, dacă tot se arăta atât de grăbită, se oprea lângă el. Dragoș!... Uite, renunț. Nu te mai invit la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]