14,718 matches
-
sumbru, pe care îl vizionează cu sânge rece și îl suportă zilnic numai istoricii literari, să vezi câte romane au murit îndată ce au apărut. Procentul romanelor cu longevitate e foarte mic, dar numai acestea, ca valori durabile, justifică istoriile literare, dicționarele și bibliografiile. Un dicționar cronologic al romanului e în măsură să dea imaginea acestei calamități naturale, pe care o putem numi simplu "ravagiile timpului". Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
vizionează cu sânge rece și îl suportă zilnic numai istoricii literari, să vezi câte romane au murit îndată ce au apărut. Procentul romanelor cu longevitate e foarte mic, dar numai acestea, ca valori durabile, justifică istoriile literare, dicționarele și bibliografiile. Un dicționar cronologic al romanului e în măsură să dea imaginea acestei calamități naturale, pe care o putem numi simplu "ravagiile timpului". Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie în spații tipografice mici
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
romanelor cu longevitate e foarte mic, dar numai acestea, ca valori durabile, justifică istoriile literare, dicționarele și bibliografiile. Un dicționar cronologic al romanului e în măsură să dea imaginea acestei calamități naturale, pe care o putem numi simplu "ravagiile timpului". Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie în spații tipografice mici (trei-patru sute de pagini se păstrează în zece-douăzeci de rânduri laconice), echivalente ale unor urne de cenușă. Să parcurgi un dicționar
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie în spații tipografice mici (trei-patru sute de pagini se păstrează în zece-douăzeci de rânduri laconice), echivalente ale unor urne de cenușă. Să parcurgi un dicționar al romanelor poate fi la fel de trist ca o vizită la cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e impecabilă, parcelele bine organizate astfel încât să găsești repede și ceea ce
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
cauți. Pentru specialiști conservarea unei tradiții nu are conotații mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în prefață. O investigație istorică totală presupune răscolirea unor secvențe cronologice și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
1974 crește din nou peste sută. Opresc această matematică elementară (în fond, o statistică foarte utilă, ce ar trebui reluată mai meticulos), dar numai ea ne poate da o idee despre profesionalizarea romancierilor. La ce ne mai poate folosi acest dicționar? E o sursă de informații cu posibilități multiple de prelucrare și interpretare, îndeosebi în aria tematismului și a sociologiei, dar și din alte unghiuri nebănuite. Civilizația romanului solicită exploratori specializați și devotați. Structura articolului lexicografic permite cumularea multor informații utile
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
mai putea încheia astăzi atât de binevoitor. Ar fi fost de dorit ca unele descrieri să nu se încheie totuși cu judecăți critice tranșante, fie negative, fie pozitive. Înțelegem însă că sunt în ele și urmele unei prime redactări a dicționarului, oprit în prima formă la 1980 și propus spre editare în 1986, când a fost restituit instituției cu recomandarea de a face modificările conjuncturale. E bine că a fost amânată publicarea, pentru ca documentarea să fie completată ulterior până în 1989, cu
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de informație. Apropo de lacune! Nu am constatat lipsă de la apel decât un roman, e adevărat, greu de găsit: Cocktail de Victor Valeriu Martinescu, un roman avangardist din 1943. În schimb, nu pot spune peste câte romane am dat în dicționar despre care nu am știut nimic! Cine sunt autorii acestei performanțe bibliografice și care sunt intervalele lor istorice de aplicație? Mircea Popa (pentru 1705-1899), regretata Elena Stan (pentru anii 1900-1919), Doina Modola, Aurel Sasu și Mariana Vartic (1920-1944), Ion Istrate
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
bibliografiată de întregul colectiv). O muncă de benedictini a fost desfășurată pe parcursul câtorva decenii și încorporată într-un tom impresionant prin seriozitate, precizie, consecvență, arie de cuprindere, dificultăți învinse, meticulozitatea informațiilor, coordonarea investigațiilor de istorie literară și de sociologie. Cum dicționarele se fac din alte dicționare, iar bibliografiile noi se ajută de cele anterioare, multe alte cercetări se vor intersecta profitabil de acum încolo cu această nouă izbândă a clujenilor.
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
muncă de benedictini a fost desfășurată pe parcursul câtorva decenii și încorporată într-un tom impresionant prin seriozitate, precizie, consecvență, arie de cuprindere, dificultăți învinse, meticulozitatea informațiilor, coordonarea investigațiilor de istorie literară și de sociologie. Cum dicționarele se fac din alte dicționare, iar bibliografiile noi se ajută de cele anterioare, multe alte cercetări se vor intersecta profitabil de acum încolo cu această nouă izbândă a clujenilor.
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
românesc, e de părere că în general "evreii fac un scandal enorm", iar polonezii au avut mai mult de suferit decît ei), știe fără nici o ezitare trecutul și prezentul fiecărei familii de tradiție (interlocutorul ei îi citește numele dintr-un dicționar genealogic și de fiecare se leagă o amintire, o poveste, o legendă), mai puțin cele din Moldova, îl crede pe Brătianu a fi fost un mare politician ("avea cap"), are dubii în privința lui Iuliu Maniu și o perspectivă relaxată față de
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
între mai multe registre care sînt, nu-i așa, doar variante ale unui discurs într-un anume sens totalizator. Din fragmente lipite la întîmplare, cu susul în jos, hilar, ieșind portrete care să semene cu Fuchs, ori cu ipochimenii din Dicționarul onomastic, prinde viață o lume nu absurdă, nu S.F., ci mică, dar a noastră. Fiecare articol e, în fond, o mini-proză, ba chiar o eboșă de poezie a unui autor la care, se vede, "instrumentele" se amestecă. E un jurnal
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
engleză, dar și forma adaptată înregistrează o frecvență destul de mare. Anglicismul beep a intrat și în alte limbi romanice: în Internet găsim multe atestări ale sale în spaniolă sau franceză, dar numai italiana pare să-i fi admis intrarea în dicționare (bip, substantiv invariabil, în Zingarelli 1995). Interesante sînt evoluțiile și specializările semantice ale cuvîntului, care țin de specificul fiecărei limbi; în româna actuală colocvială, de exemplu, se bucură de o mare circulație expresia a da bip (prezentă, de altfel, într-
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
volume. Mai sunt, bineînțeles, și alte realizări notabile, pe care nu intenționez să le contabilizez acum. Din păcate, pe lângă că sunt puține, bibliografiile nici nu ajung întotdeauna unde trebuie, adică în sălile sau în rafturile de referințe (alături de enciclopedii și dicționare) ale bibliotecilor universitare și județene. E cât se poate de binevenită Bibliografia esențială a literaturii române (scriitori, reviste, concepte), realizată la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" de un colectiv coordonat de Dan Grigorescu. Destinată în primul rând
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
mai grăbit elaborate. De altfel, trebuie să spun că pentru marea misiune bibliografică pe care și-a propus-o colectivul este prea mic. Iese din aria lui de competență misiunea de teorie literară de definire a conceptelor, potrivită într-un dicționar separat, special dedicat terminologiei literare (cum de altfel există). Bun pe terenul istoriei literare, colectivul a eșuat în final pe tărâmul teoriei literare. Ce observații se pot face despre specificul selecției? Ne ajută, într-o primă instanță, Raluca Dună, redactor
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
sociolingvistice spontane, conotații negative, care nasc noi reacții și evaluări ideologice. Între spontaneitate și intervenție, între tendințele limbii și politica lingvistică, se pot stabili relații complexe. Ministru, de exemplu, apare în DEX cu formă unică de masculin. În schimb, în dicționarul academic (DLR), sînt înregistrate formele ministreasă, ministresă și chiar ministroaică. Ministreasă (considerat "familiar, adesea ironic"), format cu sufixul -easă, apare la Macedonski; ministroaică (cu mențiunea "neobișnuit") e atestat la Iacob Negruzzi. Sensul atribuit - singurul posibil în epocă - este "soție de
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
la Macedonski; ministroaică (cu mențiunea "neobișnuit") e atestat la Iacob Negruzzi. Sensul atribuit - singurul posibil în epocă - este "soție de ministru". Varianta ministresă, considerată o adaptare după fr. ministresse, era folosită, cam în aceeași perioadă, de Vlahuță. Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (DCR), înregistrează compusul femeie-ministru, atestat în 1984 și reluat ceva mai tîrziu. Româna formează cu destulă ușurință feminine de la masculine; există însă unele tensiuni între posibilitățile lingvistice și evaluarea culturală a formelor. În Tendințele limbii române (1968
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
puțin femininul numelor de meserii"; "în general, se formează mai puțin feminine de la masculine"; "se folosește deci masculinul și pentru feminin: tovarășa inginer" (p. 258). E interesant, ca întotdeauna, să comparăm situația din română cu cea din alte limbi romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde formele (marcate ca glumețe, ironice) ministra și ministressa. Pentru spaniolă, dicționarul academiei
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
romanice: dicționarele franceze înregistrau în genere doar masculinul ministre (de exemplu: Le Petit Robert 1991), eventual și femininul mai vechi ministresse (Trésor de la langue française). Pentru italiană, Zingarelli 1994 cuprinde formele (marcate ca glumețe, ironice) ministra și ministressa. Pentru spaniolă, dicționarul academiei, DRAE, pune în cuvîntul titlu deopotrivă ministro și ministra - masculinul și femininul - ca forme standard, nemarcate stilistic. Internetul ne permite să verificăm măcar parțial uzul: ministra e într-adevăr foarte frecvent în spaniolă; sînt numeroase și citatele italienești care
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
s-o facă oricine. Asta de la apariția unor memorii ale unui fost ilegalist care nu pomenea nimic de marele revoluționar". Cărțile se amânau din plan în plan, se tergiversau cu anii, chiar fiind culese, până la topirea zațului, ca în cazul Dicționarului Scriitorilor Români. Într-o măsură, jurnalul de care vorbim este și unul de creație în linia lui Rebreanu. Autorul își notează frământările, când începe documentarea la romanul întemeierea: "Deocamdată bâjbâi căutând capătul unui fir". }ine un fel de "jurnal de
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
televiziune, apoi o și spun cu seninătate și satisfacție pentru fericirea națională. ...Cândva am mai remarcat: cel mai adesea tinerii sunt încântători în sinceritatea lor, doar televiziunile ar trebui să fie puțin mai atente când ei își fac treaba... Mic dicționar de neologisme Coclau, s.n., termen inexistent în DEX, utilizat de o colaboratoare a televiziunii Etno Tv în seara zilei de 28.11.2004, care se teme de coclauri.
Alegeri, hărmalaie și Florin Călinescu... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12247_a_13572]
-
printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când pe la
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
jumătate de oră, Haralampy revine din bucătărie cu DEX-ul în brațe și zice revoltat: -Domnule, nu ți-am găsit apărcat-ul... -Păi, sigur că nu l-ai găsit, îl taxez cu superioritate, fiindcă habar n-ai să citești într-un dicționar, domnule! Asta e... Ia vezi: scrie la pagina 1137, coloana 2, rândul 14 de jos UPERCUT 4) ? -Da, scrie - și ? -Domnule, acesta e unul dintre cuvintele românești care, se citește în engleză, ca și Rugbi, citit de către unii ragbi și
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
din volumele IV-V - ceea ce dă un aspect ciudat ediției. Mai mult, pentru ca editarea lui Eminescu să fie cu adevărat integrală, la opera originală tipărită în cele cinci volume menționate se mai adaugă două în 2003, cu următorul cuprins: VI. Dicționarul de rime. Traduceri. Transcrieri. Note de curs. Note de lectură. Excerpte. Corespondență, însoțite de un argument al îngrijitorului ediției, de note și comentarii, 1620 p.; VII. în continuare alte Traduceri. Transcrieri. Note de curs. Note de lectură. Excerpte, 1550 p.
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
Andrei Cornea, este un termen de comparație mai degrabă decît o proprietate independentă a unui obiect. Pe bună dreptate, căci, la urma urmelor, a stabili în ce măsură o idee este utopică presupune a ști deja ce este realitate. Conform definiției de dicționar (neinfirmată de o lungă tradiție de gînditori atrași de istoria conceptului de utopie, o tradiție concis, dar și nuanțat, rezumată în primul capitol din carte), utopia este o "construcție imaginară a unei societăți, care constituie, în raport cu cel care o realizează
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]