1,805 matches
-
științific nu făcuse referire la Kane, ci la alt fenomen. Dallas îl găsi pe Ash în afara infirmeriei cu nasul lipit de geam. ― Ce s-a îmtâmplat? zise Ripley apărând de la celălalt capăt al coridorului. Am auzit un apel pe un difuzor branșat. ― Ascultai? Dallas o măsură curios. Ea se strâmbă. ― Altceva nu e de făcut pe navă. De ce? Există vreo obiecțiune? ― Nu. Întrebam și eu. Se uită prin geamul gros la "autodoc". Cum nu observă nimic deosebit, i se adresă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise Dallas. Să le facem surpriza când vom fi pe orbita terestră. Pe moment cei doi ingineri meritau cele mai calde felicitări. Deschise intercomul. ― Bună treabă ați făcut! Propulsia merge? ― Acum că am scăpat de praf, miaună ca Jones. În difuzor se auzi un troznet. Dallas se încruntă, incapabil să definească zgomotul. Apoi își dădu seama într-o străfulgerare că Parker probabil desfăcuse o bere fără să se obosească s-o țină mai departe de microfon. ― A fost ca o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
avea mai puțin de un metru în diametru. Metalul îi zgâria genunchii. Ar fi fost bine să mai fi luat o pereche de pantaloni. Prea târziu acum, își zise. Trebuia să continue. ― Cum te simiți? se interesă o voce prin difuzoarele sale. ― Merge, Ash, răspunse el cu o voce anxioasă. Nu-ți face probleme pentru mine. Atenție la gura de aerisire în caz că izbutește să-mi scape. Trecu de prima curbă a conductei, încercând să rememoreze planul exact al sistemului de ventilație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o fată înăltuță și al naibii de bine făcută, dintr-a șaptea, îmbrăcată doar într-un colant de balerină. Alături de ea făcea giumbușlucuri Patrocle, un băiat mai mic metamorfozat în câine. Scena era plină de copii-fluturi, copii-flori și altele de soiul ăsta. Difuzoarele vechi emiteau un huruit continuu care la origine trebuie să fi fost niște dulci cântecele pentru copii. Cred că am fost primul care a văzut-o pe Lili. Era îmbrăcată simplu, cu o bluză albă foarte decoltată, fără mâneci, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el cu mine de ferestruica rotundă. Un cap mare de tot, un cap mai mic și unul și mai mic (capul de carton, cu cozi de ață cafenie, al lui Zizi, păpușa mea - căci îmi plăcea s-o ascult la difuzor pe Zizi Șerban), trei capete, șase ochi rotunzi se înghesuiau să privească stelele. Apoi coboram în hrubele noastre. Foarte, foarte rar ieșeam din casă. Nu aveam prietene, și părinții mei erau foarte retrași. Mama, săraca, ieșea doar după cumpărături, iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cum botezaserăm scheletul, după numele unui băiat blond de pe stradă, care le cam plăcea prietenelor mele, trebuia să rămână numai al nostru. Eu am trecut repede pe-acasă, m-am spălat și m-am schimbat cu o rochiță frumoasă (la difuzor cânta Sarita Montiel) și-l-am luat pe Marcel, care-mi promisese că mă însoțește până la foișorul alungiților. Mătușa ne-a dat voie cu condiția să ne întoarcem pe lumină, adică la ora opt cel târziu. Marcelino era fericit, bănuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urca în apartamentul său, unde, neștiind dacă să râdă sau să compătimească, se simțea tulburat tot restul zilei. Perioada underground dură până în primăvara anului următor. O dată cu înverzirea gardului viu și a salcâmilor din spatele blocului, Emil Popescu dădu brusc mai tare difuzoarele stației, astfel încît ceea ce cânta să se poată auzi pe o rază de câțiva metri în jurul Daciei, fără să deranjeze însă vecinii din bloc. Mulți dintre ei își făcură obiceiul să treacă în fiecare după-amiază pe lângă mașina arhitectului, brusc mirați
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multe ediții speciale ale ziarelor din 22 iunie. Mii de cetățeni au ieșit pe străzi, instituțiile publice și întreprinderile au arborat drapelul statului. În Piața Palatului Regal, în Piața Universității, la statuia lui Mihai Viteazul, fanfarele intonau Imnul Regal. Prin difuzoare se transmitea slujba religioasă în sunetul clopotelor. Ziarele consemnau: „Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit căminurile, și-au lăsat parte din familiile lor dincolo de Prut, au lacrimi în ochi. Plâng de bucurie că a venit
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
plutește Într-o discreție nemeritată. E foarte posibil ca unii dintre voi să fi avut cunoștință de o mică parte din aceste informații, iar și alții, de o altă mică parte, și așa mai departe - cu urechea strivită, uneori, pe difuzorul radioului emițînd posturile de radio Europa Liberă sau Vocea Americii. Dar procentul acestora nu avea cum să miște muntele Întunecat al lipsei de informare generală (un cocktail pe bază de cenzură, de Îndoctrinare și dezinformare și control opresiv), iar dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu siguranță dacă Într-adevăr s-a auzit ceva, deși acesta ia un aer iscoditor, Înțepat. În prima duminică după-amiază, o coadă nesfîrșită de soldați așteaptă să intre la dușuri, În timp ce În difuzoarele unității atîrnate pe stîlpi se transmite etapa de fotbal. Din cînd În cînd pocnește cîte un prosop peste spinarea unui răcan, se aud rîsete, sau zboară un chiștoc de țigară În capul altui răcan și se aud din nou rîsete
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrisori acasă, pe furiș, sau trăncănim fără să ne mișcăm buzele, ca niște ventriloci desăvîrșiți. Dacă nu facem pregătire pentru jurămînt, cărăm dale de piatră sau cărămidă ori saci de ciment pentru noile construcții ale unității sau ne Însuflețim În fața difuzoarelor atîrnate de stîlpi care transmit etapa de fotbal, În timp ce așteptăm să intrăm la duș. România s-a calificat oricum la mondiale, așa că ne imaginam că la vară o să avem parte de un pic de spectacol. Italia 1990 - e ca sunetul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e doar o cutie, ci prinde, orice ai băga În mufa pentru antenă, posturile de televiziune bulgărești, care nu sînt la fel de amputate de controlul ideologic. Pe posturile bulgărești, se Întîmplă să ai ce vedea. Într-o seară, aud ieșind din difuzorul televizorului niște acorduri cunoscute - senzația de irealitate e maximă, am convingerea că mintea mi-a luat-o razna. Am de ce. Classix Nouveaux cîntă Is It a Dream, Într-un concert dintr-un studio BBC. SÎnt Împietrit. De fapt, sînt atît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
reușit să mi-l cumpere de la fabrica de confecții, dintr-un lot pentru export, pentru Italia, mai precis. — Moise, să mori tu că ai mai văzut un trening ca ăsta! Ne Întoarcem spre salon, Însoțiți de vocea CÎrmaciului, vine din difuzoarele de deasupra ușilor - stația spitalului Îi difuzează discursul. Spune prostiile lui obișnuite, vorbește cu o Încredere În sine care poate să fie rău prevestitoare și caraghioasă În același timp. Însă recunoaște că În țară există tulburări provocate de huligani și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
șmecheră... atrage gagici, zice și- mi dă un ghiont În umăr. Ce pot să răspund, e felul lui de a fi amabil. Îmi găsesc un adăpost În cărțile pe care le-am primit, așa că rămîn În pat, citind. Există un difuzor deasupra ușii fiecărui salon. Stația spitalului transmite prin ele programul radio oficial. La buletinul de știri de la ora 10 se anunță mitingul din fața Comitetului Central al PCR, la care făcuse referire CÎrmaciul În discursul de cu o seară Înainte. Nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stingă de tot lumina chiar și În cel mai tare de cap om din țară. E clar că ceva se Întîmplă. Transmisiunea nu se mai reia, iar cei din studio par să-și fi dat demisa, pentru că pînă seara din difuzor răsună cîntece de pahar, șlagăre folclorice sau alte muzici Îngrozitor de enervante. Pe la 6 după-amiază ieșim să fumăm În capătul culoarului. Înserarea păstrează urmele unui crepuscul liniștit și rece - se vede prin fereastra mare, care ne arată În același timp și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strîngă de gît și să ne fure identitatea națională. Și nici să descoperim cine sînt agenturili de care vorbea Luminatul ieri și alaltăieri. În general vorbind, sîntem În același vechi căcat. Țăranul se ridică din pat, se duce și deschide difuzorul de deasupra ușii, apoi se Întoarce la patul lui. S-ar putea să nu fie conectat la momentul istoric, să nu simtă nevoia de informație, s-ar putea ca gestul lui să nu vină decît din dragoste de folclor, pentru că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deja de prea mult timp și, avînd În vedere circumstanțele, Începe să devină extrem de neplăcută. Măcar de-atîta lucru pot să-mi dau seama. În plus, de vreo două ore de cînd l-am deschis, nici o voce de om venind din difuzor nu s-a exprimat altfel decît hăulind și chiuind de dragoste (pentru mîndra satului) și de dor (pentru plaiurile natale, pentru codrii verzi și pentru geografia zonală) și de alte sentimente născătoare de muzică. Cu excepția celor două intervenții foarte scurte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceva - poate că e atît de bun să-și Împartă prînzul cu mine. Așa că deocamdată amîn vizita. Și mă Întorc În salon. Unde nunta e În toi - deși veselia lipsește. — Fraților, Tiranul a fugit, se aude o voce explozivă din difuzor, Înterupînd șirul muzical. Cuvintele ajung la mine, cum stau ascuns În cartea mea. Ajung, dar nu am un receptor pentru ele. Receptorul e un pic pierit de foame, de frig, de o resemnare Îngrozitor de comună. A fugit? Unde? Sigur a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dracu’ tot spune ăsta? A fugit Ceaușescu? Ceaușescu nu mai e deloc? Ce-a pățit, că doar e veșnic?... Sau cum? Ce se Întîmplă? Ce spune ăsta? Ce? CEEE? După cîteva clipe de uluială, În care ce se aude din difuzor vine să confirme primul anunț, salonul ia foc. Îl văd pe țăran cum se zbate sub pătură, nu-mi dau seama dacă vrea să se ridice sau să se ascundă mai tare sub ea. În schimb, Moise e deja În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe țăran cum se zbate sub pătură, nu-mi dau seama dacă vrea să se ridice sau să se ascundă mai tare sub ea. În schimb, Moise e deja În capul oaselor, de parcă l-ar fi Împins un arc. Din difuzor continuă să se reverse voci agitate care anunță ceva ce nimeni nu credea că e posibil. A fugit Dictatorul! SÎntem Liberi! Oameni care vorbesc ciudat, emoția lor străbate eterul și ne umple deodată mințile și inimile, ne umple ochii de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu rușii În acest sens. Cel care ne vorbește e un medic În vîrstă, spune că el asculta frecvent Europa Liberă - are acasă un radio rusesc și, noaptea, se băga cu el sub plapumă și asculta cu urechea lipită de difuzor. Pentru o vreme, concurează cu succes televizorul, vorbește foarte limpede și sigur pe el. Printre altele, spune că există pericolul ca acești oameni care au făcut parte din regim, dar au fost Îndepărtați, Îi numește, Într-un acces de umor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atâtea bucurii în suflet, de ce îmi acordă harul de a fi pelerin? Nu găsesc un răspuns. Sau poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
porție de voltaren peste piciorul cu pricina, ajung la Carces, un târgușor liniștit cu o stradă principală plină cu magazine, restaurante, două frizerii, un oficiu de informații turistice și o biserică curată și liniștită în care ascult muzică clasică la difuzoare; mi-ar fi plăcut să cânte o orgă. Ca și în alte biserici, și aici domnește sărăcia, lucrurile învechite și aceeași singurătate. Isus, pe aici locuiește singur, ca și preoții săi. Toți sunt politicoși, manierați, dar singuri. Nu știu de ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de lucruri. Cuvinte care devin vorbire vie. Pur și simplu pentru că se mulțumesc să prezinte viața. Într-o mod rapsodic, trebuie să spunem și să spunem din nou schimbarea de fond care s-a operat în moravurile sociale. Să fim difuzorul acestei schimbări. Să spunem nu ceea ce ne-ar plăcea să fie, ci ceea ce este. Opera unui creator se dezvoltă fără știința lui: își găsește semnificația în timp ce se modelează. Tot așa pentru creația vieții colective. Modelându-se progresiv, ea găsește numele
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care a fost expresia modului de a-fi-împreună pe parcursul modernității. În acest proces de implicare sau de "participare" mistică la ceilalți și la natură, fiecare, că vrea ori nu vrea, că o recunoaște sau nu, este gândit. El nu este decât "difuzorul" modurilor de a fi arhaice, sau chiar reapariția unei antice rădăcini al cărei lăstar este el, reînvierea unui phylum care îl depășește cu mult. Pentru a o spune cu formula poetică a lui Hubert Reeves, el nu este decât "o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]