9,898 matches
-
mal. Pe mare nu se mai vedea nicio barcă cu motor să-i cer ajutorul. Ceilalți colegi pescari erau poziționați mai spre sud, mai aproape de intrarea în golf. Singura posibilitate era să ne schimbăm traseul, să încercăm să ieșim printre digurile din Venus, de care ne situam mai aproape. Dar tot mai aveam vreo șapte-opt sute de metri și până acolo. I-am spus bătrânului că dacă mai vrem să scăpăm, trebuie să schimbăm direcția. Mergând spre Venus, valurile acum ne
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
Dar tot mai aveam vreo șapte-opt sute de metri și până acolo. I-am spus bătrânului că dacă mai vrem să scăpăm, trebuie să schimbăm direcția. Mergând spre Venus, valurile acum ne loveau travers în babord și ne împingeau spre diguri. Așa aveam un avantaj și o speranță de a ajunge la mal. Încet, încet, vedeam cum distanța se micșorează tot mai mult și speranța că vom scăpa din situația disperată creștea. Nu știu ce era în sufletul bătrânului, dar mie nu-mi
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
prin barcă. El era singurul care se simțea în largul lui și în siguranță. Noi încă nu, dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
dar eram conștienți că nu ne vom scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367403_a_368732]
-
scriitorului mari calități, preconizându-i, încă de pe atunci, un drum spre ecranizare. Și-o carieră literară de succes. Plin de umor, într-un almanah „România Literară’’, cu titlul „La pescuit’’, Ion Băeșu povestește că-ntr-o vară la mare pe ‚ „Digul de la Olimp’’ s-a dus să pescuiască. După ce prinde câțiva guvizi și mai puțin stavrizi, un coleg gras, căruia nu-i dă nici măcar inițialele, văzându-l, îl întreabă ce fel de ace să-și pună la sculele sale de’’ultim
UN MĂRUNT COLECŢIONAR DESPRE UN MARE UMORIST de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367476_a_368805]
-
Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o mare liniștită și plăcută pentru pescuitul din barcă. În cele câteva minute disponibile, m-am îmbracat sumar, anunțându-se o zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole și la reparația digului din apropiere. Același regim de muncă forțată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu libertatea ciuntită. De la o vreme, au început să apară și anumite cărți și ziare, în colonie: în serile după ce veneam de la muncă și în răgazurile din duminici citeam
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
în timp ce toți deținuții erau scoși afară, în curte, erau controlate toate păturile, saltelele și micile boccele ale deținuților. De obicei nu găseau nimic interzis, totuși detinuții intrau în panică. Am lucrat, pe rând, la toate muncile agricole și la reparația digului din apropiere. Același regim de muncă forțată. Mereu sub ochii temnicerilor, cu libertatea ciuntită. De la o vreme, au început să apară și anumite cărți și ziare, în colonie: în serile după ce veneam de la muncă și în răgazurile din duminici citeam
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
de sânge rămasă pe omăt la Ignat... Ignat, iarnă, îngheț... Nu! - Nene, nu merg nici bătut! Abia ajung la magazin, să iau pâine! Dar unde mergem? Întreb de curios! - La mine, la Frățilești, e un cot al Ialomiței închis de diguri, e baltă acum, vara e o splendoare, hai să mergem mâine... - N... (nu apuc să termin măcar cuvântul “nu” și aud continuarea, „cu toporul și lopata”!). Asta îmi depășește imaginația! Pescar sunt, ăăă, scuze, sunt cel mai mare pescar dar
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
treaba mea, rostește el către casă apoi îmi zice: ia dă sticla aia, să văd cum e treaba! Trei gâlgâituri lungi l-au convins că treaba e bună și am pornit! Am trecut și de sat, am luat-o pe digul de la marginea râului și ne-am apropiat de pădure! Basm, nu pădure! Siluete argintate, voaluri de chiciură, întunecimi de peșteră, ghirlande de steluțe, trosnet de gheață zdrobită sub copaci, toate ne-au însoțit prin cenușiul sfârșitului de noapte până la coada
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
și faptul că vântul se poate porni în câteva minute, să țină și trei zile pe întreg litoralul. Încă nu se luminase de ziuă. Luminile orașului se îndepărtau tot mai mult, devenind sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
reuși să ajungem la mal dacă tăiem valul perpendicular. Trebuia să o luăm pieziș, să schimbăm direcția. Chiar dacă eram în dreptul locului nostru de acostare din Saturn, am schimbat direcția spre plaja din Mangalia. Dacă ajungeam în zona de adăpost al digurilor, atunci puteam să îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? Iată că începe să se zărească Cazino - ul. Însemnă că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plaje. Intrasem deja în zona de influență a digurile. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
în zona de influență a digurile. Acum înaintam peste un metru jumătate la fiecare tras de vâslă, chiar dacă forța noastră fizică nu mai exista. Mai mult frica ne dădea puterea necesară continuării luptei cu natura dezlănțuită. Când vom ajunge aproape de diguri vom încerca să o luăm spre Saturn, spre locul de acostare. Am aruncat ancora pentru a ne mai odihni, simțeam că nu mai putem continua să înaintăm. Ancora nu ținea barca pe loc. Valurile ne duceau din nou târâși spre
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
parâmă să scot din nou ancora, care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
care avea ghearele de prindere îndreptate de forța curenților și de aceea nu ne ținea ancorați. Mai aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
aveam o sută de metri și am reușit să ajungem în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu viață. Timp de aproape trei ore, doi oameni unul de șaizeci și cinci de ani, altul de șaptezeci, s-au luptat cu stihiile, cu natura dezlănțuită și cu moartea și iată că au scăpat
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
dimineață de iunie, stăteam pe malul mării de jumătate de oră. O ceață densă se așezase peste oraș și peste întinderea de apă. Nu vedeai la zece metri distanță. Din când în când, se auzea sirena de ceață din capătul digului de sud, avertizând navele aflate în apropiere de pericolul coliziunii cu digul. Nimeni nu avea curajul să plece pe întuneric și mai ales pe ceață. Așteptăm să se lumineze de ziuă, cât de cât. Le-am propus colegilor să dăm
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
ceață densă se așezase peste oraș și peste întinderea de apă. Nu vedeai la zece metri distanță. Din când în când, se auzea sirena de ceață din capătul digului de sud, avertizând navele aflate în apropiere de pericolul coliziunii cu digul. Nimeni nu avea curajul să plece pe întuneric și mai ales pe ceață. Așteptăm să se lumineze de ziuă, cât de cât. Le-am propus colegilor să dăm bărcile la apă și să plecăm, pentru că ori pe întuneric, ori pe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
întuneric, ori pe lumină tot nu știm unde vom ajunge din cauza ceții. Am dat cele opt bărci la apă, unele conduse de către un singur pescar, altele cu doi pescari și, unul câte unul, ne îndreptam ușor spre gura golfului dintre digul numărul unu și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. În liniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
să aflu eu unde eram! După relieful umbrelor, credeam că mă aflu în zona hotelului Mangalia, deci o abatere de direcție destul de măricică. Am întors barca în sens invers și am mai tras la rame circa zece minute, mergând pe lângă digurile de apărare. Umbra unui hotel înalt de zece etaje își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă am întors spre Venus. Din nou
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
de direcție destul de măricică. Am întors barca în sens invers și am mai tras la rame circa zece minute, mergând pe lângă digurile de apărare. Umbra unui hotel înalt de zece etaje își făcu apariția la o sută de metri de dig. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, am fost lângă intrarea în golf, însă am întors spre Venus. Din nou am inversat cursul bărcii. Peste puțin timp, obosit, dar răsuflând ușurat, am intrat în golf și am tras barca
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]