645 matches
-
am mai avut și niște obiecții. Spre exemplu în chestiunea cu "diletantul". A.S. Eu cred că aici e vorba de modestia călugărului. G.A. Poate că sunt eu malițios, dar cred că este și puțin "jucat". El spune "sunt un diletant", dar pe de altă parte era foarte preocupat să-și publice materialele imediat, dădea telefoane...dovadă corespondența cu Zaharia Sângerozan, cu N. Băciuț. Al. George, într-un text despre N. Steinhardt, spunea că era foarte grăbit în a-și rezolva
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
despre N. Steinhardt, spunea că era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale, să fie prezent în arena cu lei. Atunci, sigur că ne putem întreba de unde această febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința diletantului? Bine, mie îmi place foarte mult faptul că intrând în viața monahală n-a întors spatele culturii. L-aș fi vrut însă un pic mai nuanțat în unele texte, pentru că azi sunt mulți scriitori minori care se legitimează prin ceea ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
abordăm, practic, din perspectiva specialistului care, după propria mărturisire, a încercat să nu cadă "în hagiografie, dar nici în viziunea caustică". E un interviu în care am abordat biografia acestuia, convertirea, vizitele în străinătate, asumarea românității, opera, "relația" cu Securitatea, "diletantul", călugărirea, relațiile cu intelectualitatea din exil. E, simplu spus, un interviu complex, despre un Steinhardt complex. Acestea fiind spuse, să vedem prin urmare care sunt aspectele cele mai semnificative referitoare la Steinhardt, desprinse în urma acestor trei dialoguri. Mărturisiri interesante face
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
canon alternativ al literaturii române postbelice, canon alternativ la cel oficial". Că George Ardelanu nu cade în hagiografie (el însuși mărturisește așa cum am văzut mai sus, că a încercat să evite asta) e evident dacă oferim poziția sa în ceea ce privește chestiunea "diletantul". Ceea ce eu am considerat a fi modestia călugărului, care refuză să i se atribuie sintagma de critic literar, acesta cataloghează ca fiind ceva "jucat". El își argumentează poziția evidențiind preocuparea lui Steinhardt de a-și "publica materialele imediat", arătând că
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a-și "publica materialele imediat", arătând că acesta "era foarte grăbit în a-și rezolva oportunitățile editoriale". Se întreabă, astfel, cercetătorul: "Atunci, sigur că ne putem întreba de unde aceasta febrilitate, care nu intră în tiparele vieții monahale, dacă avea conștiința "diletantului"?" Reproșul continuă, Steinhardt fiind acuzat de a nu fi "nuanțat în unele texte", fapt ce face ca azi, mulți scriitori minori să se legitimeze "prin ceea ce a scris Steinhardt despre ei". Dacă ne referim la ceilalți doi autori pe care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cumperi din bani publici, cu 2 milioane de euro, o instalație de nocturnă în loc să repari clădirea istorică a Casei "Alecu Balș", unde o orchestră cu recunoaștere internațională autentică riscă să fie strivită de dărâmături? E oare firesc ca un jucător diletant, în permanent conflict cu legea, să tot fie exonerat și să primească, din bani publici, un salariu mai mare decât al guvernatorului Băncii Naționale? E oare beneficiul de imagine adus de o echipă felicitată doar pentru "performanța" de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru că este dăruit de Suveran) nu poate îndeplini alt rol decât acela de Prinț Consort. Așa că, băieți, nu-i nici un pericol, deci, mai răsfirați, mai răsfirați... Adunarea pe platou. Băneasa Forever! 1 iulie 2011 Deși mi-a plăcut sportul și, diletant, am jucat fotbal și baschet, am urcat munții, sau, ani în șir, în liceu și în facultate, singurul meu mijloc de locomoție a fost mersul pe jos, am considerat întotdeauna joggingul drept un moft. O parabolă străvezie a omului modern
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
timp important membru al senatului universității, acest așezământ instituțional poate fi astăzi introdus imediat în circuitul turistic internațional și în cel profesional de profil. Cum, potrivit legii, un muzeu se organizează în jurul unei colecții, și nu doar așa ca moft diletant, actuala instituție pune în valoare colecția inițială a lui Orest Tafrali, inaugurată în 1916, colecțiile muzeului Rectoratului, îngrijite timp îndelungat de Octav Davideanu, precum și impresionanta colecție asupra civilizației Cucuteni - rod al deceniilor de activitate pe teren a școlii ieșene de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
autorul delicioasei Fakta om Finland (Totul despre Finlanda) - în care protagonistul își ia angajamentul de a scrie un ghid turistic fără a ști absolut nimic despre această țară nemaiîntâlnită"653. Andrei Marga scrie despre Un proiect de lege peticit și diletant. Este vorba despre reforma în educație, despre poiectele de lege în curs de implementare. Acesta susține că înainte de a aplica o lege, aceasta ar trebui bine gândită, în prealabil, pentru a verifica dacă se pliază sistemului în care urmează a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Familia", an XLV (146), nr. 6 (511), iunie 2008, p. 63. Mareș, Nicolae, Ultimele rapoarte diplomatice de la Vichy semnate de Eugen Ionescu, în "Steaua", an LXII, nr. 8, august 2011, p. 26. Marga, Andrei, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. Marga, Andrei, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. *** Mândru să fiu aici/Proud To Be Here, în "Observator cultural", nr. 16
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
III, nr. 50-51, decembrie 2008, p. 21. 652 Ibidem, p. 22. 653 Alexandru Ureche, Roberto Saviano și fantasma criminalității de avangardă, în "Verso", an IV, nr. 56-57, martie 2009, p. 27. 654 Andrei Marga, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. 655 Andrei Marga, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. 656 Revistă lunară de cultură editată de Asociația canadiană a scriitorilor români
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
prima ta carte în Israel - Cabala, al cărei subtitlu e justificat: tu oferi cu adevărat „noi perspective”; ai fi putut spune la fel de bine „perspective revoluționare”, dacă n-ai fi fost modest. Tu aduci - e judecata specialiștilor, nu părerea mea de diletant - ceva foarte nou în discuție, și nu toată lumea din domeniu a fost fericită să te citească. Mai mult, cartea a declanșat în Isarael un episod al contestării tale, care coincide chiar cu debutul tău editorial. Cum a fost? M.I.: Mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
dacă o spui în două-trei minute devine simplist, ca și... S.A.: ...ca și la cei ale căror poziții vrei să le depășești critic. Aș vrea să-ți pun o întrebare relativ tehnică, însă abordată adesea mai curând holistic, pasional și diletant. Autori ca Daniel Dubuisson XE "Dubuisson, Daniel" sau, cu alte mijloace și din alte unghiuri, Alexandra Laignel-Lavastine, XE "Laignel-Lavastine, Alexandra" au vrut să demonstreze că există o continuitate netă între legionarismul lui Eliade XE "Eliade, Mircea" și presupusul nucleu antisemit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
lor sunt și foarte specializate... M.I.: Asta e doar o latură a chestiunii. S.A.: De acord, voga metanarațiunilor și a marilor teorii a trecut, iar acum nimeni nu mai are curajul de a ridica măcar semne de întrebare ambițioase. Numai diletanții, excentricii și mutanții - ca pseudo-savanții ruși care produc ceea ce ei numesc „culturologie” - mai vorbesc de acele noțiuni cardinale care articulau, legitimau și hrăneau științele umaniste. Dar nu este totuși adevărat că, la Chicago mai ales, amintirea lui Eliade XE "Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
contrate elegant printr-o punere la punct academică de către profesorul Constantin Ionescu Târgoviște; 2. printr-o atitudine destul de vocală publicată în Medica Academica (nr. 22 din nov. 2011), în care sprijină fără rezerve reforma sanitară pentru România, propusă de niște diletanți, care ar fi aruncat efectiv în aer sistemul sanitar românesc. Numai că la acest ultim aspect premisele de la care pleacă preopinentul nostru sunt rupte de realitățile românești atunci când folosește ca exemplu sistemul de sănătate american, deja cunoscut ca falimentar; în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de laborator. Autorul confundă extractul lui Paulescu, care însemna precipitare și purificare prin acid clorhidric și sodă caustică și chiar tratare cu alcool, cu emulsia lui Kleiner (un mojarat filtrat și izotonizat cu ser fiziologic), însăilând pe această confuzie de diletant un discurs care i-ar displace chiar și lui Kleiner, cercetător care, dincolo de ipotezele greșite de la care pleca, era totuși conștient de drumul extrem de complicat și greu de parcurs până la introducerea principiului antidiabetic în tratamentul diabetului zaharat. Iată așadar cum
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
limba națională și alcătuite de piese comice, de melodrame și însuși de tragedii. Planul a fost mare, dar isprava mică“, concluziona Kogălniceanu, atrăgându-și antipatia lui Gheorghe Asachi, care publicase în „Albina românescă“ cronici laudative la adresa spectacolelor pregătite de Asociația diletanților, dar mai ales antipatia lui Theodor Stamati, directorul Teatrului Național din Iași la acea vreme. „În loc de a critica, mai bine s-ar fi apucat să facă ceva de criticat“, îi replica Stamati lui Kogălniceanu în „Albina românească“, supărat foarte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
ale societății teatrale, dar, adept al criticilor nepărtinitoare, separa intențiile de rezultate, adică planul mare de isprava mică. Formată din absolvenți ai Conservatorului filarmonic-dramatic, la îndemnul lui C. Caragiali (după cum aflăm din ediția Daciei literare îngrijită de Maria Platon), Asociația diletanților pusese în scenă mai multe piese de Negruzzi, Kotzebue, Voltaire, Moliere etc., traduse în românește. „Publicul nu lipsește niciodată, aplauzele sunt peste măsură, însă, la noi, aplauzele, nu sunt încă o dovadă de bunătatea piesei și de talentul actorilor“ - constata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
se știe ce Inchiziție a clarității. Tirania gustului „Nu am destul răgaz pentru a avea bun-gust.“ Vorba aceasta, al cărei autor nu-l cunoaștem, depășește înțelesul unei simple vorbe de duh. Într-adevăr, bunul-gust este apa najul leneșilor și al diletanților, al celor care au timp: societatea secolului al XVIII-lea, care avea timp să mai dea și la alții, l-a cheltuit pe nimicuri subtile și pe ză dărnicii delicate; l-a folosit mai ales împotriva ei înseși. „Într-o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
anii '40, se aliniase la stânga, Szemlér Ferenc sau Sarkadi Imre, și, tot aici, și-a început cariera autodidactul Horváth István, care, la acea dată, era omul de serviciu din birourile universității din Cluj. După moartea lui Reményik, revista agoniza, iar diletanții locali ajunseseră în față. Tensiunea care ar fi existat, conform criticii literare din România și Ungaria din perioada dinainte de 1990, între Pásztor tűz și Helikon, nu prea stă însă în picioare, decât cu mari rezerve. Cei mai buni creatori de la
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vedere, dar care, după ce este înțeleasă printr-o mai intimă apropiere de actul creator, ne apare strălucind de lumina unui adevăr elementar: pe măsură ce această treptată "despărțire" se produce, are loc formarea, tot mai puternic structurată, a conștiinței creatoare. Dintr-un diletant ce își exercită spontan (ceea ce aici înseamnă fără simțămîntul unei adînci răspunderi) "darul" cu care a fost înzestrat, se modifică în cel ce începe să știe că pentru a spune acel ceva ce vorbește în el și se cere spus
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ermetică și a-și afirma, ceea ce se va numi, mai tîrziu, ermetismul canonic. Peste doi ani, pe 18 septembrie 1929, într-un dialog cu Paul B. Marian, publicat în "Ultima oră", considera poezia de la acea oră scrisă într-un spirit diletant, școlar și maimuțăresc. Sînt repere care, din nefericire, jalonează și în prezent o mare parte a actualității noastre poeticești. Lucian Blaga află un reper ce ne salvează de la inanitatea totală, la Bacovia, prizonier al altei epoci, admiră un simț rar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
an pentru fiecare. N-o afirmăm pozitiv, dar ni se dă ca pozitiv. Cititorul să țină însă bine minte că nici unul, absolut nici unul dintre acești trei domni nu e special întru ale drumului de fier, ci cel mult niște amabili diletanți. Am înțelege ca un om special în materie, care ar fi construit el însuși linii de drum de fier de ex. și care, prin știință și o vastă experiență, ar fi o autoritate, să fie plătit excepțional cu 30-40 000
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
omului; că mulți pictori, muzicanți, ori chiar poeți vestiți, sînt ori au fost cu desăvîrșire lipsiți de orice altă formă de "inteligență" decît acea a meșteșugului lor; că, în general, talentul viguros este unilateral, și numai în mintea cețoasă a diletantului "geniul" se prezintă ca o înghețată cu filoane multicolore și cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz. Este o întrebare pentru filozofi, mai mult încă pentru pedagogi, să cerceteze ce parte poate
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de orice altă formă de "inteligență" decît acea a meșteșugului lor; că, în general, talentul viguros este unilateral, și numai în mintea cețoasă a diletantului "geniul" se prezintă ca o înghețată cu filoane multicolore și cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz. Este o întrebare pentru filozofi, mai mult încă pentru pedagogi, să cerceteze ce parte poate, real, să ia omul de mijloc la viața artistică. Această viață este exclusivistă, ca orice domeniu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]