648 matches
-
de la capăt viața. Și am început să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile decât un solitar diletant... Știți ce este un solitar diletant? Unul care trăiește în singurătate trăgând cu coada ochiului la lume. Nu e în stare de mai mult, chiar când se laudă, cum făcusem eu, că vrea să fie pustnic. Dar mai ales nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să pricep ce greșisem. Niciodată n-am trăit, de fapt, decât pentru mine. Am iubit lumea, dar am iubit-o pentru că existam eu în ea. N-am fost ani de zile decât un solitar diletant... Știți ce este un solitar diletant? Unul care trăiește în singurătate trăgând cu coada ochiului la lume. Nu e în stare de mai mult, chiar când se laudă, cum făcusem eu, că vrea să fie pustnic. Dar mai ales nu e în stare să găsească la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
adevărata generozitate n-o cunosc decât cei care se dăruie din disperare? care au ajuns la capătul pustiului și au aflat că acesta nu le oferă nimic? Nu știu. Ceea ce știu e că netrăindu-și până la capăt singurătatea, un solitar diletant păstrează încă iluzii în privința ei. El nu ajunge nici la decepția completă, nici la revelația acestei decepții. De aceea rămâne, cum am trăit eu, un fel de pustnic bastard și nu va putea iubi decât în chip egoist, raportând și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se comporte ca un om cu capul pe umeri. Eu am momente când mă simt încă derutată într-o țară în care doar cei care au lucrat cu serviciile de informații par „cu capul pe umeri”. Nediletanți. Sigur că suntem diletanți, noi ăștia care credem în transparență și informații publice. Suntem și acum la fel de diletanți. Am constat azi că e greu să te adaptezi în altă parte la vârsta mea, poate și fiindcă sunt femeie? Nu fiindcă sunt în „străinătate”, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simt încă derutată într-o țară în care doar cei care au lucrat cu serviciile de informații par „cu capul pe umeri”. Nediletanți. Sigur că suntem diletanți, noi ăștia care credem în transparență și informații publice. Suntem și acum la fel de diletanți. Am constat azi că e greu să te adaptezi în altă parte la vârsta mea, poate și fiindcă sunt femeie? Nu fiindcă sunt în „străinătate”, nu mă simt deloc așa o dată ce am prieteni și vorbesc românește (ceea ce nu e mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
odată cu consolidarea teatrului românesc, cu crearea unui public spectator permanent și cu inaugurarea scenelor românești. Anii aceștia coicid cu maturizarea talentului dramatic al lui Alecsandri, care, după cum mărturisea el însuși, începuse prin compunerea unor piese ușoare și potrivite cu puterile diletanților și mersese treptat înainte. În rândul precursorilor lui Caragiale, locul lui Alecsandri este bine stabilit. Observația a fost făcută de mult de marii critici și istorici literari: Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu. Între Alecsandri și Caragiale s-au găsit asemănări în ce privește observația
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
a spus că e o prostie, plină de acorduri pentru șase degete, pe care el nici măcar nu le poate cuprinde, deci e imposibil de executat. Dar Baár i-a mai strigat din ușă că n-a scris-o pentru niște diletanți și să fie convins că vor veni alți pianiști care-și vor tăia de la patru ani pielea dintre degete, numai ca să poată interpreta această piesă. După care a plecat și n-a mai vorbit trei săptămâni cu el, ci i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât pentru modul în care a făcut-o. Alte împrejurări care să explice ceea ce am numit "insolația mea elină", mai veche și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și de acceptare pentru a dura; punînd-o sub o lumină puternică, o alungi... "Copilării", vor bombăni specialiștii, încredințați că acest mod de a te apropia de antichitate ține de diletantism. Poate. Nu neg. Aș putea să replic, desigur, că noi, diletanții, nu reușim să distingem, poate, lucruri bătătoare la ochi, în schimb vedem, uneori, ce n-au văzut domnii specialiști. Schliemann a probat-o cu strălucire. Dar sunt gata să accept că romantizez antichitatea, că o falsific. Numai că eu nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se întoarcă la ce și-au închipuit. Un Olimp inventariat amănunțit, metru cu metru, pentru a demonstra că legenda n-are nici un temei, n-ar dovedi decât că nu e departe ziua, teribilă, în care nu va mai exista nici un "diletant". Atunci toți vor fi de părere că Psyche trebuia să aprindă de la început opaițul, ca să vadă lângă cine dormea, deoarece e destinul nostru, se pare, sau blestemul nostru, să vrem mai mult decât ne e dat. Dar, dacă ar fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
atingeam fundul mării, mă speriam. Eram fericit, totuși, să mă bălăcesc și să stau apoi pe plajă la soare. După ce mâneam, la prânz, mă duceam din nou. Uneori, mă culcam pe nisip. Sau mă afundam, iarăși, în povestea lui Schliemann, "diletantul" care lăsase negustoria pentru a se amesteca în arheologie, "farseurul", "căutătorul de comori", "inconștientul" care se baza orbește pe fiecare cuvânt al lui Homer. Îmi era simpatic acest "zănatec" și am jubilat la fiecare dovadă care demonstra că oficialitățile arheologiei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacții. Uneori, își distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina lui că e mai profund în regret. Căci romanticul e un etern diletant în materie de fericire. Abia după ce o pierde, o înțelege. Și iubește, mai ales, ce n-are. Clasicul, în schimb, e, în genere, un om fără vârstă. El ocolește copiii și bătrânii. Nu circulă noaptea și nu treve aproape niciodată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici vorbă să fi existat vreo cruciadă a grecilor pentru a aduce acasă, de la Troia, o frumoasă adulterină. Homer minte, zic specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu îndrăznesc să-i combat pe domeniul adevărului istoric. Am urcat, într-o amiază, pe colina unde se află ruinele fostei citadele a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a demodat. Romanticii, câți mai sunt, devin specialiști în romantism. Iar diletanții intră în politică, dacă vor să aibă succes, fiindcă în politică diletantismul se transformă din handicap în șansă. "Ce mare nevoie ar fi de un Socrate, azi! exclamă N. Căci lumea e plină de indivizi mediocri care își închipuie că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bronzată pulberea fină de sare. Destul ca să-ți descoperi trupul cu totul altfel decât pe un pat de spital. Să mai recunosc ceva: nu l-am putut admira, totuși, până la capăt pe Schliemann! M-a entuziasmat să văd că un diletant, care a ajuns să scrie în elină și să doarmă cu Iliada alături, ca Alexandru cel Mare, a găsit tezaurele atrizilor călăuzindu-se strict după detaliile furnizate de Homer, dar am bătut în retragere la un moment dat. Mi s-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
puneau piedică filosofilor când neglijau să se uite pe unde mergeau. Dar, dacă e să aleg, prefer decepțiile provocate de dorințe prea mari. Încât, fatalmente, vom rămâne în tabere diferite. Dumneavoastră legați, ca Ulise, de catarg. Eu, convins că un diletant îndrăgostit cunoaște lucruri pe care specialiștii în istoria dragostei nu le-au aflat. Mâine, voi fi primul pe plajă. Întotdeauna am procedat așa în ultima zi. M-am dus să înot înainte de micul dejun, în apa încă "netrezită" din pâclele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și cu mine, primeam reve lația fără să cercetăm. Dacă primul curs fusese atât de abscons și de savant, n-aveam nici o îndoială că după un an de zile Eco, Barthes sau Todorov aveau să ni se pară niște bieți diletanți în ale semioticii... Din păcate, cu prima ședință de inițiere din sălița kafkiană s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de un an de zile după aceea n-am mai făcut altceva decât să întoarcem pe toate
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
indică o asumare existențială, absolutistă a frondei ludice împotriva logicii, a automatismelor și a simțului comun. Din amintirile Elizei Vorvoreanu (sora lui Urmuz) se desprinde portretul unui om modest și introvertit care parodia curent automatismele burgheze, meloman, pictor și compozitor diletant, care frecventa asiduu concertele și expozițiile artistice (de notat entuziasmul pe care i-l procură contemplarea sculpturii lui Brâncuși Cumințenia pămîntului), pasionat de tot ce era nou, de invenții și descoperiri, iubitor, în copilărie, al cărților lui Jules Verne. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de pagini exegetice, studiat în școli și universități, tradus în numeroase limbi de mai largă sau mai restrînsă circulație, precursor al tuturor „revoluțiilor” artistice ulterioare... Dubla personalitate - diurnă și nocturnă, de grefier „burghez” la Curtea de Casație și artist meloman diletant -, solitudinea excentrică, oarecum ascetică, aerul cvasimistic de inocență conservată cu încăpățînare, dincolo de pragul maturității, enigmele biografiei, sinuciderea la o vîrstă tînără ș.a.m.d. îi vor asigura lui Urmuz o aură postumă în care tot mai mulți emuli nonconformiști își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în bancă era adevărat că mergea în pauze cu băieții să tragă o pipă, dar Stani nu fuma. Profesorul mizase că e băiat, știe atât de bine unde să găsească țigările Aroma atât de căutate, deci era fumător. Raționamentul unui diletant răzbunător. În sfârșit a venit vremea tezelor. Stani este hotărât, dacă nici acum nu îi dă nota care o merită, îl va reclama. Nici nu știa unde ar putea s-o facă, dar se interesa el! Nici nu știa de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cancelaria sa, singur, după căderea nopții, să se revolte din cauza condiției mizerabile la care Armata Română fusese redusă de toate regimurile care s-au aflat la putere de-a lungul timpului. Am fost întotdeauna la mîna unei clase politice de diletanți, oportuniști de cea mai joasă speță. Nu-l interesa că ei se numesc Hohenzollerni, Brătieni, conservatori, legionari, comuniști. Cu toții nu făcuseră altceva decît să arunce țara din rău în mai rău, neavînd alt scop decît pricopsirea materială și gloria lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ecuației Triple) și discuta alchimia „elixirului extern” (wai-dan), care implica rafinarea pilulelor din minerale și metale, și alchimia „elixirului intern” (nei-dan), ce implica alchimia internă a respirației și yoga sexuală. Deși în introducerea la volumul său Wei emite avertismente pentru diletanți și șarlatani, el repetă și concepția taoistă conform căreia tao poate fi găsit și cultivat de orice persoană care își dorește cu sinceritate să studieze și să practice metodele sale. În aceiași perioadă de frământări intelectuale, teoria medicală chineză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care practică tao, și nu cei ce se laudă cu acest lucru ating longevitatea. Lao Zi face o remarcă în Tao teh ching prin care se exprimă în numele tuturor adepților împliniți ce sunt sâcâiți de curiozități lipsite de sens din partea diletanților curioși: Cei care știu nu vorbesc: Cei care vorbesc nu știu. Un om care ajunge să trăiască până la vârsta de 150 de ani nu are nevoie să aducă argumente pentru a dovedi validitatea Căii Longevității: propria sa existență dovedește adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai degrabă oarecare. Sute de fotografii, fără altă valoare decât sentimentală și care doar prin cantitate puteau eventual sugera aspirația spre perfecțiune a distinsului universitar. Amatorismul său declarat, cu ostentație chiar, Îl proteja de o judecată prea severă din partea cunoscătorilor, diletanți ei Înșiși, dar Într-un sens superior. Cică. Se mai uită o dată În vitrină, de data asta ca să-și verifice ținuta și intră În magazin cu nonșalanța unuia de-ai casei. Mirosea a cauciuc. Jumătate din Încăpere era ocupată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a descoperirii. M-am Îndeletnicit, ca amator, cu multe dintre ramurile istoriei naturale (și umane) și nu posed În nici una cunoștințe solide - lucru valabil pentru nenumărate alte lucruri. Îmi place să mă familiarizez cu pădurea cutreierând-o, atât; ca un diletant, nu ca un virtuoz; prefer Întotdeauna haosul verde hărții tipărite. Nu am metodă În nimic din ceea ce Întreprind, iar În privința puterii de concentrare, a răbdării În Însușirea cunoștințelor cu adevărat de specialitate, până și un copil mă face de ocară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]