809 matches
-
doresc să le controleze utilizarea. O criză politică se profilează astfel în clipa în care apar grave probleme economice și sociale care vor afecta, în secolul al XIV-lea, cea mai mare parte a lumii occidentale și în care problema dinastică se va repune în discuție. Carol IV fiind mort, fără moștenitor de sex masculin în linie directă, baronii au de ales între Eduard al Angliei, nepot al lui Filip cel Frumos pe linie maternă, și Filip de Valois, văr al
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în Anglia și constrînge pe rege să abdice în favoarea fiului său. Suveran energic și respectat, tînărul Eduard III reînnoadă cu politica bunicului său, punînd monarhia engleză într-o poziție de forță în monentul în care în Franța se anunță criza dinastică ce-1 va aduce pe tron pe Filip VI de Valois. Papa și Împăratul În timp ce Franța și Anglia devin, în cea de-a doua jumătate a secolulu al XIII-lea, cele două principale puteri europene, Sfîntul Imperiu Roman Germanic se
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Ierusalimului și a Locurilor Sfinte. Cu Papalitatea, raporturile se inversează repede. Frederic obține, într-adevăr, din partea principilor, fără a rupe promisiunea făcută lui Inocențiu III, alegerea fiului său drept rege al romanilor, sub numele de Henric VII, restabilind astfel unitatea dinastică a tronului imperial și a celui al Siciliei: ceea ce Papa va accepta, în cele din urmă, în 1240. De atunci, Frederic consacră Siciliei și Italiei de Sud întregul său efort. Făcînd din insulă o monarhie centralizată, administrată riguros de funcționari
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
moment dat, ca stăpîn al întregii Rusii. Dar dezordinea care urmează morții sale face să se prăbușească toate visele mărețe ale Kievului. Acest principat își păstrează, pentru o bună bucată de vreme, supremația asupra principatului nordic Suzdal, al cănii principe dinastic, Andrei Bogoliubski, cucerește Kievul în 1169 și încearcă să organizeze un stat unitar, transmisibil din tată în fiu. Întrega sa viață, el va lupta zadarnic pentru a-și realiza țelul. Mai există, pe lîngă numeroasele principate moștenitoare ale Rusiei Kiev
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
legislative care, altfel, nu și-ar fi găsit prea curând o soluționare. Oricât de variate erau interesele liberalilor și conservatorilor, o certitudine îi unea în mod indubitabil: stabilitatea politică a Principatelor Române și garanția integrității frontierelor depindeau de reușita "transplantului" dinastic, adică de întronarea unui prinț dintr-o casă domnitoare europeană. Și ca să avem dimensiunea completă a obstacolelor pe care un astfel de proiect trebuia să le depășească, istoricul ieșean conturează un tablou realist al anilor 1859-1866, din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
pledoarie bine argumentată pentru instalarea unui prinț străin ce urma să îndepărteze intrigile din afară, să consolideze națiunea și să respecte guvernul constituțional 372. Revenind la activitățile executivului de la București, trebuie amintită preocuparea acestuia pentru organizarea plebiscitului și dezvoltarea sentimentului dinastic. Ținând cont de întreaga desfășurare de forțe, și când spunem asta ne gândim la circulara telegrafică conținând indicații privind desfășurarea plebiscitului trimisă de Dimitrie Ghica pe 1 aprilie tuturor prefecților și care ilustra dorința guvernului de a obține un rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
momente, dacă ținem cont de perspectiva ce se deschidea statului român. Dincolo de dificultățile externe provocate de iritarea Puterilor Garante, deranjate de îndrăzneala factorilor politici de la București, problema cea mai importantă în plan intern era aceea a educării populației în spirit dinastic, care să ducă la o acceptare de către societatea românească a lui Carol I. "Misiunea" aceasta nu era deloc una ușoară, în condițiile unor schimbări repetate de domni, a nivelului ridicat al așteptărilor față de noul regim, dar și a păstrării unei
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
fost subscrisă peste tot. Sâmbătă, 13/25 noiembrie Vreme minunată, fără nori. În grădină. Ora 11 mers cu trăsura la Palat. Prefectul Poliției la mine. Apoi Sturdza pentru răspunsul la Adresă. Brătianu, care i-a răspuns lui Kogălniceanu în problema dinastică. Austria dorește o conferință în problema Dunării. Ora 12 primit Adresa Camerei, Lecca o citește, eu răspund, apoi vorbit cu toți membrii Comisiei. La Palat până la ora 4, discutat lucrările de construcție, care sunt foarte înaintate, bucătăria aproape gata, legăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Chițu. Ora 1½ la Palat, văzut în amănunt toate încăperile, care vor fi foarte drăguțe, dar sunt mult rămase în urmă. Acolo până la ora 4½. Ora 5 în Cotroceni. Kallicovici, treburile în Serbia merg foarte rău, se formează o opoziție dinastică. Primit pe Keun. Orele 6-7 Sturdza, semnat tratatele pentru Viena și Berlin. Carp le ia cu el la Viena. Seara citit, scris. Basset la mine, discutat dotațiunea, care încă nu este hotărâtă. Scrisoare de la Leopold în privința profesorului român. Antoinette este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Italiei și Franței exercită o adevărată fascinație. Se vor resimți îndeosebi contactele susținute cu Occidentul germanic și cu Renașterea italiană, ceea ce va contribui enorm la „conturarea unui umanism aulic est-european superficial, dar strălucitor” (R. Theodorescu). Confluențele sunt favorizate de relațiile dinastice ale regilor angevini, de simpatia deschisă a lui Sigismund de Luxemburg, dar mai ales a lui Matei Corvin pentru Italia, de schimburile comerciale, în care rolul armenilor, evreilor și grecilor este incontestabil. Astfel se face că florentinii pătrund în Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Dunăreanul și Un gălățean ori numai sub inițialele numelui, el desfășoară vreme îndelungată o tenace campanie antidinastică. Intervențiile lui sunt inserate fie în periodice ca „Epoca” și „Adevărul” (din ale căror redacții a făcut parte), fie în broșuri precum Cestiunea dinastică în România (1888), cu o versiune în franceză (La Question dynastique en Roumanie), și, reunind o serie de articole din „Adevărul”, în La Fin d’une monarchie (1890). Cu o intransigență spectaculoasă, V. denunță corupția partidelor politice, condițiile mizere din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
un mare succes, și încă unul de durată, meritul ei nefiind însă în primul rând literar. La opera dramatică a lui V., Arutnev ar fi putut să formuleze câteva obiecții esențiale. SCRIERI: O căsătorie în lumea mare, București, 1871; Cestiunea dinastică în România, București, 1888; La Fin d’une monarchie, București, 1890; Teatru, București, 1893; Traian și Andrada (în colaborare cu Vasile Leonescu), București, 1893; Curcanii, Galați, 1878; ed. București, 1908; Copila din flori, București, 1908. Traduceri: Franz Brendel, Istoria muzicei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
fel de meschinării, atunci ei erau numaidecît hăituiți, batjocoriți, anatemizați. Cîți dintre ei n-au zis, deschis sau în gînd, vorbele poetului Philoxene în fața tiranului Dionisie: "Duceți-mă înapoi la cariere", numai că protestul multora a eșuat lamentabil. Fascismul, socialismul dinastic (de tip românesc) și stalinismul au fost, se știe, regimuri antiintelectualiste. Sigur, cu nuanțele inevitabile: dacă primul i-a ucis brutal, cu ură bestială pe intelectuali, celelalte i-au transformat, pe mulți, fie în complici pasivi, fie în susținători fervenți
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lor cărturarul descifrează simboluri ignorate încă de contemporanii ce încercau să lumineze începuturile neamului. Idealul pe care caută să-l refacă în timp este reprezentat de anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de definire a „mitului dinastic” al Basarabilor, construcție pe care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care literatura română acum le învăța, aduc din adâncul istoriei numele vechi, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
oamenilor onești" cum li se spunea adesea acestora. În aceeași perioadă a existat o tentativă similară în Spania, în 1881, condusă de deputatul Pidal y Mon, care prin fondarea Uniunii Catolice a provocat dezbateri aprinse în cadrul catolicismului, minat de problema dinastică, precum și o intervenție a papei. Acesta din urmă a dat o enciclică (Cum multa, 8 decembrie 1882) care să clarifice situația din Spania, recuzînd confuzia religie/ politică. Pragmatismul este deci principala caracteristică a poziției pontificale. De asemenea, nu trebuie uitate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1906 Il Trentino). În Spania, după eșecul programului Partidului Catolic al lui Alejandro Pidal y Mon între 1881-1882, catolicismul a rămas dominat de un tradiționalism autoritar, o nostalgie vie a carlismului, ce caracteriza majoritatea episcopilor și preoților fideli legitimității dinastice. Totuși, un puternic curent intransigent, ultramontan, care se proclama "integrist", se detașa de revendicările carliste. Acesta era reprezentat de un preot catalan, Felix Sardá y Salvany, autorul în 1884 al unei cărți care avea ca principal merit claritatea, El liberalismo
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
programului său se afla dezvoltarea micii proprietăți, temă de bază în această țară eminamente agrară. La alegerile din 1928 el a obținut o confortabilă majoritate, dar nu a reușit să instaureze un guvern stabil atunci cînd cele trei crize economică, dinastică, și politică s-au conjugat, deschizînd o perioadă de instabilitate și de tulburări. Aceasta a fost marcată de mișcarea creată de Corneliu Codreanu, fost șef al Asociației Studenților Creștini, fondatorul, în 1927, al unei mișcări puternic antisemite, Legiunea Arhanghelului Mihai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care în 1956 au nenorocit pe studenții români au fost puși să spioneze pentru familia Ceaușescu de către Năstase, cel care a condus represiunile împotriva tineretului universitar. Pe banii smulși poporului, în funcții oficiale, cu acoperiri diplomatice ei adună pentru familia dinastică informații din lumea întreagă, care trec drept ultrasecrete, dar care, în realitate, nu fac nici doi bani. Un subaltern al celui care a condus represiunile împotriva studenților, colonelul V.A., se ocupă de intelectuali în general, și de scriitori în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei movile, a unui lotus sau a unui ou la suprafața Apelor primordiale. Cât despre zeii creatori, fiecare oraș important îl situa pe al său pe primul plan. Schimbările dinastice erau de multe ori urmate de schimbarea capitalei. Atari evenimente îi obligau pe teologii noii capitale să integreze mai multe tradiții cosmogonice, identificând zeul lor local principal cu demiurgul. Când era vorba de zeii creatori, asimilarea era ușurată de asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
s-a întîmplat demult? Da, copile, demult! E adevărat? Ce înseamnă mult pentru un copil?"48 Și așa de-a fir a păr pînă în ziua în care "un crainic" acoperă vocea bunicilor, întrerupînd transmisia. Răspîndite, odraslele memoriei reprezintă sensul dinastic al săracilor de odinioară. Parcele noastre sînt nevăzute fiindcă muncesc ziua în amiaza mare. CARNEȚELUL ROȘU Biblioteca Timpuri Noi. Librăria Muncii. Biblioteca socialistă. Jaloane? Embleme? Da, dar mai întîi creuzete. Anarhiști, prudhonieni, leniniști, reformiști, posibiliști, nu are importanță. Și mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuvînt tipărit) AM VĂZUT LA TELEVIZOR (adevărat ca o imagine în direct) REGIMUL AUTORITĂȚII SIMBOLICE INVIZIBILUL (Originea) sau ceea ce nu se poate verifica LIZIBILUL (Temeiul) sau adevărul logic VIZIBILUL (Evenimentul) sau verosimilul UNITATEA DE GUVERNARE SOCIALĂ UNICUL SIMBOLIC: Regele (principele dinastic) UNICUL TEORETIC: Conducătorul (principiul ideologic) UNICUL ARITMETIC: Liderul (principiul statistic, sondajul, cota, audiența) CENTRUL DE GRAVITATE SUBIECTIV SUFLETUL (Anima) CONȘTIINȚA (Animus) CORPUL (Sensorium) Tabel cu intrări multiple, în care trăsăturile pertinente trebuie, într-adevăr, să fie citite simultan, pentru ca împreună
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în realitate de origine albaneză. Incorporarea albanezilor care sunt în majoritate ortodocși și mahomedani în statul grec era, în consecință, cea mai bună soluție, cu condiția să li se cedeze sârbilor și muntenegrenilor zona Scutari și Albania septentrională. Din motive dinastice, Majestatea Sa* împărtășea, la rîndul său, acest punct de vedere. Când i-am scris pentru a-l îndemna să rămână, cancelarul** mi-a reproșat cu asprime vina de a fi fost "un adversar al Austriei"; el mi-a interzis apoi
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ne lipsească de simpatia tinerelor state balcanice, viguroase și în plin avânt, care erau cât se poate de dispuse să se întoarcă cu fața spre noi și să ne deschidă piețele lor de desfacere. Contrastul între statul național și puterea dinastică, între ideea democratică și ideea monarhică trebuia să fie soluționat, și, ca de obicei, nu ne aflam de partea cea bună. Regele Carol 29 i-a declarat unuia dintre reprezentanții noștri diplomatici că el încheiase alianța cu noi30 cu condiția
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
în România, București, Editura Paideia, 1997. Scurtu, Ioan, Contribuții privind viața politică din România. Evoluția formei de guvernământ în istoria modernă și contemporană, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. Idem, Monarhia în România.1866-1947, București, Editura Danubius, 1991. Idem, Criza dinastică din România (1925-1930), București, Editura Enciclopedică, 1996. Idem, Istoria României în anii 1918-1940. Evoluția regimului politic de la democrație la dictatură, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1996. Idem, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947), ediția a II-a, revăzută și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
comparație cu direcțiile post 1914, pare a fi mai degrabă o fereastră aberantă. Unul dintre aspectele ce particularizează perioada premergătoare conflagrației mondiale privește grupul și mecanismele decizionale specifice politicii externe. Particularizează epoca nu și spațiul românesc pentru că, altfel, diplomația secretă, dinastică reprezenta Încă, la finele veacului XIX, marca generală a peisajului guvernamental european: „Dacă În chestiunile de politică internă - scria un jurnalist italian, În 1906, referindu-se la politica internațională - Parlamentul, sufragiul universal, opinia publică sau coriștii și corifeii contează imens
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]