3,645 matches
-
Frumos împachetat, într-o hârtie deosebită, și stropită cu mult parfum. Nu ești curioasă să l deschizi? Ba da. Deschide-l. A rămas uluită. Pe o sută cincizeci de pagini, era grafiat cuvântul DISCREȚIA. De la cap la coadă. Tot. Numai DISCREȚIA! O, iubitule, genialul meu DISCRET, vino repede să te pup, de să te năucesc.Unde ai găsit titlul acesta genial? El duse un deget de la mâna dreaptă la tâmplă și apăsă de câteva ori într-un anume punct, rostind: aici
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a stăpânilor pământului, neliniștiți să-și confirme prerogativele sacre, ca să-și jefuiască mai ușor supușii - proiecție în ceruri a unei stări de lucruri terestre. Simțeam atunci ce lucruri fragile și puerile sunt, în fața morții, religia, credința, convingerile; atâtea nimicuri la discreția celor fericiți și sănătoși. Față de teribila realitate a morții și a chinurilor pe care le traversam, ceea ce mă învățaseră despre răsplata rezervată sufletului pe lumea cealaltă și despre ziua Judecății de Apoi îmi apărea ca o amăgire insipidă. Rugăciunile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trist, Aglae Pruteanu suferind pe motiv de pensionare prematură și, În ultimele rînduri, chiar privind oarecum /senină, resemnată, drumul ineluctabil „care duce la liniște eternă”. O calitate a acestor amintiri (Începute, timid, În 1915 și redactate, efectiv, după 1918) este discreția absolută asupra vieții personale a artistei. Dacă n-ar exista un indiciu discret, ai crede că iubirea creatoarei s-a revărsat, cu asupra de măsură, peste scenă ; despre soțul său - numit rar și sec, Pruteanu - găsim doar trimiteri de ...un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
automobil nou-nouț și scumpișor foarte. Ce chestie! Să stai într-un apartament de două camere în Balta Albă și să-ți cumperi o mașină de câteva zeci de mii de dolari, pe care, firește, noaptea o lași în fața blocului, la discreția oricărui bețiv cu capsa pusă sau a vreunui aurolac în vrie. Dar n-aveam timp acum de adâncirea unor asemenea reflecții M-am cățărat rapid pe roată, după aceea pe aripă, și țuști înăuntru, pe fereastra deschisă, profitând de neatenția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
venețiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate-su. Rochia fusese cumpărată la jumătate de preț de la o enoriașă care se jurase că o primise de la Milano. Madam Lizica știa ea, doar nu era născută ieri!, că era săltată direct, cu discreția necesară, de la locul de muncă al enoriașei. Dar nu se scandalizase câtuși de puțin, considerând că făcuse o faptă bună ajutând-o pe o amărâtă care, oricum, se spetea la bandiții ăia de patroni italieni pe o leafă de mizerie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că vin și alegerile. Da' nu-i nevoie să mai știe și alții dă povestea asta..." "Și normal, bă, băiatule. Un prestigiu șifonat dăunează rău la afaceri. Mie-mi spui? Stai liniștit, dân partea mea ești asigurat. Spui Sandu, spui discreție. Nici nu era nevoie să-mi atragi atenția." "Mulțumesc frumos, domnu' ministru!" "N-ai pentru ce. Oricum, ai dă grijă! Te-am salutat și să auzim dă bine." "Sănătate și încă o dată mulțumesc pentru tot ce-ați făcut pentru mine
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără nimic?". L-am privit o clipă, hai două, și m-am decis pe loc: Domnule profesor, decât să vă bat câmpii spunându-vă cine știe ce basme, mai bine aș recunoaște cinstit că am avut și eu o treabă pe care discreția mă obligă s-o trec sub tăcere. Oricum, dacă v-aș spune exact adevărul, ați spune că bat câmpii rău de tot și m-ați trimite acolo unde se întremează și doamna Săvulescu. Mi-am dat până și eu seama
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Era ca și cu mâncarea: gătită de altul e mai bună. Totuși ar fi fost bine să am și eu acasă o mașină de scris. Nu-i vorbă, la Casa de Cultură sau în alte instituții, se putea scrie la discreție, dar cu mare grijă și, bineînțeles, numai cu încredere: dacă se constata că textele erau mai puțin “ortodoxe“, se depista repede, după caracterele scrisului, la ce mașină erau scrise și răspunderea cădea nu numai pe cel care scria, ci și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am câștigat încrederea, astfel că la un moment dat îmi spune ,,domnule student vă rog să nu mă spuneți dar aici în locuința dvs. vine tov. cpt. Troska și se uită în cursurile dvs”. I-am mulțumit totodată garantându-i discreția mea, însă la pomenirea acestui nume, gândul m-a trimis la colegul meu din Academia Forțelor Terestre (Școala superioară de ofițeri activi), promoția 1967, cu un an mai mic decât mine. Bine înțeles că eu, nu aduceam în încăpere alte
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
este meseria de bază. Mi-a spus că este electrician. Eu i-am replicat sec ,,se cunoaște”, după care i-am propus să-i asigur paza, dacă-l afla cineva că este acolo, să fie apărat eu asigurându-l de discreție. A refuzat crezând că-l arestez, rugându-mă dacă-i pot asigura libertatea în sensul că vrea să ajungă la el acasă. Era din Simeria. I-am respectat dorința, asigurându-i siguranța numai pe teritoriul județului Vaslui. Și acest om
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
tratamentului sau spontan; se recomandă dozarea periodică a acestora; rar poate să apară hepatopatie acută, cu evoluție uneori letală, care necesită întreruperea tratamentului. În cursul curelor prelungite poate să apară hepatita cronică, cu histologie asemănătoare cu cea a hepatitei alcoolice. Discreția tabloului clinic și biologic justifică supravegherea regulată a funcției hepatice. O hipertransaminazemie, chiar moderată, care survine după mai mult de 6 luni de tratament sugerează prezența unei hepatopatii cronice. Modificările clinice și biologice regresează de obicei, după oprirea tratamentului. Au
Revista Spitalului Elias by AMALIA ARHIRE, IONUŢ STANCA, DOINA DIMULESCU () [Corola-journal/Journalistic/92048_a_92543]
-
nimic cu ceva care nu există. O vreme, meta oamenii vor munci În locul lor, pentru a le asigura cele necesare unui trai Îmbelșugat. Oamenii vechi vor locui confortabil În rezervații special amenajate, unde vor avea hrană din belșug, bere la discreție și posibilitatea de a face sex toată ziua, dar numai cu prezervativ. — Ei, asta nu e chiar atît de rău. Înseamnă că fiecare va avea parte de fericirea pe care o merită. După, aceea, gîndindu-mă mai bine, am adăugat: Totuși
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
destinul În general Îl preocupase, ci destinul În cazul concret și aproape meschin al unei bile aflate pe masa de biliard. Chestiunea, aparent frivolă, avea totuși un subtext, Întrucît el Însuși se considera uneori o astfel de bilă, aflată la discreția hazardului. În teoria stărilor disipative, relațiile stocastice se disting prin Însușirea curioasă de a fi totodată deterministe și imprevizibile, iar mișcarea bilelor pe masa de biliard Îl trimitea cu gîndul la acest paradox. Desigur, există cîteva elemente inițiale pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
în cerul gurii, ce diferență între marfa asta și porcăria aia de năut, cicoare, porumb, sau ce dracu’ o mai fi, zice satisfăcut. — E trist, zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și Anaïs Nin, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
păstreze mintea limpede, e de părere Tușica, să facă totul cu cap, să nu dea nimic de bănuit. Așa va fi, spune Angelina, se gîndise și ea că atunci cînd pui la cale o trebușoară din asta e nevoie de discreție maximă. Pentru asta stătuse mai mult închisă în casă în ultimul timp, renunțase la cearta zilnică cu Părințelul, ba chiar încercase să-i dea impresia că lucrurile între ei ar putea să se îndrepte. Fără liniște nu se poate face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
recunoaște Tușica, mai ales că n-aveau nici o evidență, că totul se vindea fără acte. Nu însemna asta că totul se potrivea? Le mai lipsea ceva? Nu uitaseră nimic? Pe lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trăiam cu impresia că Dumnezeu mi-a trimis Însfârșit jumătatea, Întruchipată În această făptură strălucitoare. Soțul ei, absorbit de profesie nu trimetea nici măcar semnale vagi că ar fi aflat ceva, singurul care știa era tatăl meu, care, bineînțeles, accepta cu discreție prezența Emei În casa noastră, fără să pună Întrebări jenante sau să se opună În vreun fel. Tătăl meu era la aproape 60 de ani, un bărbat Încă frumos, elegant și extrem de discret și de manierat. De la moartea mamei, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fi fost corectă. Acea discuție sinceră nu dusese la nimic bun: îmi făcuse mie rău, căci îmi știrbise dragostea pentru iubita mea, îi făcuse rău lui Georgie întrucât ea nu fusese doar trădată, ci pur și simplu lăsată la discreția Antoniei, îi făcuse rău Antoniei pentru că o tulburase, o excitase și o făcuse să născocească planuri care în final nu puteau fi decât dăunătoare. Eram conștient - și lucrul acesta îmi dădea o sumbră și perversă satisfacție - că Antonia era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate aspectele trecutului său. Anumite segmente ar fi mai bine să rămână ascunse - sau poate, mai bine zis: pe podeaua camerei dumneavoastră de developare? Dorothea Walter a murit demult. Închizând proiectorul, Karp Îmi Întinse mâna. Sper că pot conta pe discreția dumneavoastră. Capitolul zece După vizita mea la Karp, m-am oprit la un restaurant de pe malul apei, nu departe de Bursă. Treptat, mahmureala Îmi dispăru; un pic mai târziu mi-am recăpătat puterile În Întregime - drept pentru care, de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își vârî ceasul la loc În buzunar. Aici veți găsi cărțile Cancelarului. Dacă sunteți amabil să mă urmați, domnule. Trăgând un scaun din capătul Îndepărtat al biroului, mă rugă să aștept. Trecu un minut și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că o alinie cu marginea biroului. Apoi plecă fără a mai spune ceva. Din obișnuință, absolut inutil Într-o zi Însorită ca aceasta, m-am Întins după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gură. O lună mai târziu, În prima zi de februarie, am Încercat din nou. În sfârșit, m-am decis s-o chem pe Dora acasă la mine. Trecuse un an de când am Început să ne vedem În afara camerei 202, și discreția mea mi se părea dacă nu imatură, cel puțin nepractică. Dacă voiam să devenim parteneri În adevăratul sens al cuvântului, trebuia să las garda jos. În plus, orașul În care locuiam acum nu era Viena, unde oamenii păreau să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-l aud cum se oprește ca să-și aprindă o țigară, am profitat de ocazie ca să-i povestesc ce se mai Întâmplase de când nu ne-am mai văzut. Când am terminat, inhală adânc și mă Întrebă dacă mai poate conta pe discreția mea. Sigur că da, I-am răspuns, dacă altceva nu, măcar atât am Învățat și eu din toată povestea asta: cât de mult contează să-ți ții gura. Apoi l-am Întrebat dacă avea nevoie de obiectul pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era „fătuca aia“, iar punerea pe liber venea În forma unei note bătute la mașină și lăsate În cutia ta de corespondeță. Ea spuse cu blândețe, În parte pentru că toate acestea n-o puteau opri să-i placă evreii pentru discreția lor, În parte pentru că era de datoria unei fete să fie amabilă: — Evreii sunt artiști, nu? Păi, aproape toată orchestra de la Atta Girl e formată din băieți evrei. Da, spuse el, cu o amărăciune pe care ea n-o Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la adresa fetei, cât la a sa, pentru că-și cheltuise banii pentru o achiziție atât de minoră. Asta Îl supără tot atât de mult cât l-ar fi supărat dacă ar fi criticat calitatea stafidelor sale - era o aluzie legată de discernământul și discreția lui. La urma urmelor, se gândi el, n-am cheltuit pe ea mai mult decât aș cheltui pe tine dacă te-aș duce la Belgrad și mi-ai plăti oare tot atât de prompt și de drăguț? Dar scepticismul Îi trezi dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de complimente privind incredibilul simț al modei al fiecăreia dintre ele, după care trebuie să schimbe cuvinte denigratoare la adresa propriului stil. Înveți aceste replici la liceu, imediat după jurământul de loialitate. Principalul este ca niciodată să n-o faci la discreție și să nu accepți, din greșeală, vreun compliment. Când am scăpat de acest protocol, am oftat amândouă În același timp și ne-am așezat. Un chelner veni să ne ia comanda - două Coca-Cola, friptură la grătar cu cartofi prăjiți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]