65,790 matches
-
vorba de o continuitate firească, ci de-o ruptură sîngerîndă de țesuturi vii, de necroze și amputări ale organismului creator care nu s-a mai putut redresa decît la mai bine de un deceniu de la stingerea prematură a poetului în discuție. În lumina tristă a unei asemenea abordări, ne bate gîndul că „ceasornicul biologic precipitat” al conștiinței lui Constant Tonegaru a dorit a concentra, ca sub imperiul unui impuls ocult, cît mai multă substanță din poezia interbelică ce sta să intre
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
științele sociale. Membru al Școlii de la Chicago (unde și-a luat în 1953 doctoratul), Goffman scrie din perspectiva interacțiunii simbolice, analizînd în principal elementele ce iau parte la această interacțiune (însă exclusiv în sisteme sociale închise, fără să ia în discuție interacțiunea dintre instituții), cu accent asupra psihologiei individului și contactului social direct, dintr-un punct de vedere și cu un vocabular împrumutat din artele spectacolului: prezentarea sinelui ca dramaturgie. În orice context social, individul tinde să adopte un rol, să
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
-uri la televiziune. L-am zărit pe Iosif Sava la cîteva evenimente culturale dintre cele care strîng o mulțime de intelectuali...vizibili. Îmi amintesc că se plimba tăcut printre ei pînă cînd se oprea în dreptul unuia cu care începea o discuție degajată. Rîdea cu plăcere. A explicat mai tîrziu de ce mergea la asemenea întîlniri: privea oamenii ca să-și găsească interlocutori care știu să vorbească. Le cîntărea calitățile, le vedea strălucirea, felul de a articula idei, spontaneitatea etc. Abia dacă treceau această
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
idei, spontaneitatea etc. Abia dacă treceau această probă a “aurei” îi invita. Urma, a explicat moderatorul, pregătirea personală: făcea rost de biografia invitatului, de cărțile lui (în cazul scriitorilor) și nu-și economisea timpul ca să le citească. Avea apoi o discuție preliminară cu viitorul musafir, în care-și explica intențiile. Din toate aceste binevenite “manevre de culise” ieșeau două-trei ore ale unui dialog care te ținea lipit de televizor. O făcea pentru muzică, de dragul ei, dar și pentru cultură în genere
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
văzut niciodată pe îndelete. Sava mai avea o calitate care, de altfel, a creat multe neînțelegeri și i-a adus un fel de faimă negativă, căci mulți considerau de bon ton să strîmbe din nas cînd pomeneai emisiunea lui. Ca discuția să aibă un rost, o tensiune și să scoată la iveală un adevăr, își asuma, indiferent de ce parte era interlocutorul, rolul de avocat al diavolului (pentru acest mandat îl ajuta și vocea), avea mirări jucate și indignări impersonale. Era de
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
la iveală un adevăr, își asuma, indiferent de ce parte era interlocutorul, rolul de avocat al diavolului (pentru acest mandat îl ajuta și vocea), avea mirări jucate și indignări impersonale. Era de fapt primul care se bucura de interlocutor și de discuție, era de-a dreptul fericit, iar bucuria care i se vedea pe chip era transmisibilă. Știa să-l asculte pe celălalt și să-l stîrnească și să-l ajute să “treacă ecranul”. Din cîte îmi dau seama, urmărind discuțiile televizate
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
de discuție, era de-a dreptul fericit, iar bucuria care i se vedea pe chip era transmisibilă. Știa să-l asculte pe celălalt și să-l stîrnească și să-l ajute să “treacă ecranul”. Din cîte îmi dau seama, urmărind discuțiile televizate din ziua de azi, moderatorii au alt program și alte metode. Nu se sfiesc să facă emisiuni zilnice, ceea ce exclude o pregătire temeinică. Să presupunem că emisiunea e la zece seara. Pe cine aș putea invita astăzi? se întreabă
Moderatorii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13421_a_14746]
-
Filip-Lucian Iorga Despre capriciile vieții - Ai vizitat muzeul ? - Sigur, maestre ! - Foarte bine că ai vizitat înainte muzeul pentru că, de fapt, pe mine mă poți cunoaște cu adevărat nu numai dintr-o discuție amicală, ci mai ales prin lucrările mele. Ele vorbesc și pentru mine și ele mă susțin mereu. Muzeul nu înseamnă numai un om. Bine, că a fost omul acela un inițiator, un zămislitor este adevărat; dar acum, fiecare lucrare are
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
interlocutorii se află pe aceeași parte a baricadei (chiar dacă nu lipsesc cu totul, micile contradicții țin de nuanță, niciodată de substanță). Pe parcursul dialogului, Dragoș Paul Aligică se transformă foarte rar și prea puțin convingător într-un foarte necesar, pentru dinamica discuției, avocat al diavolului, astfel că totul pare a se transforma într-un nesfîrșit schimb de replici între doi oameni care gîndesc (aproape) la fel și se completează reciproc. Din această perspectivă, finalul Introducerii este de-a dreptul lipsit de tact
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
la Caietele cioraniene, în parte publicat de România literară, între timp apărut în volum ș.a. Pe lîngă calitatea textelor din această secțiune a revistei, redactorii (între care Alain Paruit, Dumitru Țepeneag, François Aubral ) au meritul de a nu fi deviat discuția spre subiecte la modă și interpretări facile. Dar cum calitatea unei reviste se vede abia de la numărul 100 în sus, așteptăm urmarea. Alexandru Mușina, Hinterland, Editura Aula, Brașov, 2003, 48 p. Seine et Danube nr. 1, Dossier: Cioran inédit, L
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
încît marți 30 septembrie, mare parte din echipa Evenimentului era convinsă că ziarul devenise proprietatea trustului Ringier și că Nistorescu a demisionat. Acesta a apărut marți după-amiază la redacție cu precizări: ziarul n-a fost vîndut nimănui, ci se poartă discuții pe această temă, iar el, Nistorescu, n-a demisionat și nici n-are de gînd s-o facă. ZIUA, unul dintre ziarele care au anunțat demisia lui Nistorescu a întors-o cu prezență de spirit în numărul său din 1
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13481_a_14806]
-
etimologia, provincia nu e un determinant, o cauză, ci o „ilustrație în text” a suferinței legate de-o anume structură morală în impact cu lumea. Dar să revenim la Ioana Dinulescu. „Fire pasională”, cum o caracterizează Constanța Buzea, poeta în discuție își centrează decepția pe imaginea Craiovei natale pe care o numește, în deriziune, „orașul lui Heidegger” (?). Portretul urbei n-are nici o urmă de amabilitate, consemnînd alternativ datele obiective și cele subiective ale raportului cu actantul. Ușor retorică, descripția subliniază reacția
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
Pelin în această chestiune), ce include convorbirile de la Paris cu Alexandru Danielopol pe perioada 1994-1996, o convorbire cu Romulus Cordescu (unica persoană în viață dintre cele semnatare, în noaptea de 12 spre 13 septembrie 1944, a Convenției de Armistițiu), stenograma discuțiilor din 3 martie 1945 de la Comisia Aliată de Control, unde românii urmăresc impunerea interpretării Danielopol, câteva scrisori etc. Sângeroasa dictatură a cuvintelor Tot o raritate este și cartea lui Andi Mihalache, Istorie și practici discursive în România “democrat-populară”. Rară este
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
Maniu... - cel mai ciudat amestec de simboliști și de realiști. Scriitorii mai tineri și începătorii nu îndrăzneau să ocupe un scaun la masa aceea, pe care, în gândul lor, poate că și visau s-o răstoarne... Se iscau certuri și discuții violente... Cei mai nărăvași erau simboliștii. Macabrul poet Obedenaru ne citea poeziile numai la miezul nopții. Se ridica solemn și, cu voce alui groasă de bas, tuna: Metal oribil: revolver! Ești trăsura de unire Între viață și mister! Mă întrebi
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
dar realitatea e cu totul alta. Egalul de la Copenhaga (lumea uită că, de fapt, n-am pierdut acel meci, ceea ce e întru totul sugestiv pentru mentalitatea de la noi) a fost prilejul pentru o întreagă pătură de complexați să aducă în discuție tema urii pe care ne-ar arăta-o, cică, Europa (și, prin extensie, întreaga lume). Să fim serioși. Câți dintre acești „refuzați” exultă la ideea că în România vin valuri de chinezi, arabi, ucraineni, africani, ba chiar și moldoveni? Oare
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
importanță. Chiar dacă termenii ar fi riguros exacți - ceea ce nu cred - , puțini ar fi cititorii români capabili să-și poată proiecteze în minte, ca la cinematograf, etapele concrete ale acestei lupte. Aproape fiecare crimă a lui Abăza este precedată de o discuție a asasinului cu viitoarea sa victimă. Or, toate victimele fac parte din medii complet diferite, dar exponențiale pentru spectacolul mediatic din perioada de tranziție. Iar O. Nimigean se dovedește un adevărat maestru în reproducerea conversației tuturor acestor personaje complet diferite
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
de poezie, experimentele de toate tipurile (de la cel al lui Joyce la „noul roman” francez) i-au alterat acestei specii substanța. Regula nescrisă a romanului - inserarea eroului în lumea celorlalți - se află, în secolul XX, pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Rodica Zafiu Parcurgînd mesajele cuprinse în diverse forumuri din Internet, se pot observa - în registrul familiar juvenil al românei vorbite-scrise - multe noutăți, dar și surprinzătoare persistențe ale unor fenomene mai vechi. O lungă discuție despre legitimitatea și utilitatea copierii (în Forum ComputerGames, 2001) permite să se constate frecvența destul de ridicată cu care apar, în limbajul tinerilor, formele fără sufixul -ez ale verbului a copia; mai ales la conjunctiv, la persoanele I și a II
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
observat că multă lume preferă să copie la examene sau în general”; „și ei au reușit să copie pe la unele examene” - dar și la indicativ prezent - „se copie formate de emisiuni”; „se copie negativele” etc. E drept, alți participanți la discuție folosesc formele cu -ez, singurele recomandate de DEX și DOOM: „eu... copiez la multe”; “e bine să copiezi... îți protejează neuronii”; „la noi... se copiază pe rupte”. De-a lungul schimbului de mesaje, variația formelor pare a fi neglijată sau
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
într-un citat din N. Iorga („neglijă să le copie din nou”), indicîndu-se și tendința de a se folosi forma fără -ez mai ales la conjunctiv. Al. Graur trecea, în dreptul formei înregistrate copii, indicația „frecvent în Moldova”. Desinențele formelor în discuție se explică fonetic, fiind identice cu cele ale altor verbe cu același tipar formal, fără sufixul -ez, ca a mînia: (să) mînii, (să) mînie. Ezitarea între tiparul de conjugare cu -ez și cel fără sufix e o trăsătură specifică a
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
le-au propus să le prezinte. Munca aceasta nu este spectaculoasă în sine, ci mai degrabă istovitoare. Efectul, însă, se prelungește pe termen lung, stimulînd și captivînd interesul în jurul valorilor teatrului românesc. Structura volumului este limpede și aduce în centrul discuției un artist complex cum este Paul Bortnovschi. Tehnica realizării cărții este aceea de a parcurge spațiile pe care domnia sa le-a populat: arhitectura teatrală, scenografia de teatru și film, studiile și publicistica lui Paul Bortnovschi, temele abordate în interviurile, nu
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
Pe Argeș în sus al lui Ion Pillat) la titluri care acum nu ne mai spun nimic (Umbre pe drumuri de Barbu Solacolu). Avangardistul temperat are o netăgăduită slăbiciune pentru simbolism, astfel încât nu ratează nici o ocazie de a readuce în discuție autorii clasați ai acestui curent, speculând pretexte cum ar fi ridicarea la Paris a unei statui Laforgue sau comemorarea lui Jean Moreas. Făcând un bilanț al anului literar 1921, constată că lipsa cărților se compensează prin publicarea textelor în revistele
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
Uniunii Scriitorilor. Nu mi-ar fi revenit în minte un atât de neînsemnat episod al anului 1948 dacă, citind deunăzi un număr recent din revista Luceafărul, nu aș fi avut plăcuta surpriză de a-mi găsi numele într-o amplă discuție purtată între d-nii Marian Popa și Marius Tupan, pe teme scriitoricești, cu apăsate trimiteri la neobositul Adrian Păunescu. Se întreba, retoric, dl. Marian Popa, de ce nu au atras și nu atrag alți scriitori mase de români? Mircea Zaciu, bunăoară, sau
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
de piață a Mercedesului; mașina este apreciată cel mult pentru culoarea ei și privită ca un potențial producător de pagube agricole care trebuie ținut în afara curții) în partea metaliterară a povestirii, el vizează, încă o dată, raportul dintre cititor și autor (discuțiile cu unchiul său), sugerează elemente de criză a creației („Pînă să intru în atmosfera creată deja pînă aici, trebuie să mai zăbovesc puțin! Să dau tîrcoale textului, cum s-ar spune. Pentru că am ieșit din ritm...” - p. 107), sau face
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămîne doar expresia unei energii simpatice). Motorul de căutare Google oferă cîteva sute de exemple de folosire a formulei de salut, majoritatea din mesaje informale, de pe forumuri de discuții din Internet: „te sun eu în 10 minute și-ți spun timpii de la boxe... hai pa...”; „mai vorbim noi. Hai pa ”. De cele mai multe ori, salutul apare singur, la încheierea mesajului, fără mărci particulare. Poate intra totuși în combinații: cu cuvinte
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]