657 matches
-
așteptai ca fetusul să moară? — Da. Speram doar să-l țină suficient de mult ca să ... — Și apoi aveai de gând să tai fetusul? — Să îl disec, da. — Genele tale proprii, propriul tău fetus ... ai făcut asta ca să ai ceva de disecat? Se uita la el ca și cum ar fi fost un monstru. — Lynn, a fost un experiment. Facem genul ăsta de lucruri tot ... Se întrerupse. Nu avea rost să dea amănunte. — Ascultă, genele mele erau la îndemână. Nu trebuia să mai obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vadă despre ce vorbea Tom Weller. — Câți șobolani au murit? întrebă el. — Nouă. Corpurile înțepenite ale celor nouă șobolani, întinși pe o parte în nouă cuști succesive, îl făcură pe Josh Winkler să înceapă să transpire. — Va trebui să-i disecăm, spuse el. Când au murit? — Majoritatea în timpul nopții, cred, zise Tom. Au fost hrăniți la șase. N-au fost observate probleme, în acel moment. Tom se uita la un clipboard. În ce grup de studiu erau? întrebă Josh, temându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Se însera pluteam fierbeai și ne iubeam într-un desen pictat cu orizonturi. Râvneam și-n ziuă ceața alburie ne diseca se-mprăștiau apusuri, vieți cenușii și colbul se răspândea umplându-ne cu vise. Ne ascundeau cometele de lucși și noaptea albastră cenușie se-nviora. Era târziu și - totuși - ni se părea... dorința miticului ars mustea din luminările încinse. Și iar
Crepuscul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83712_a_85037]
-
-o moartă, Benny, i-am spus eu. N-ai crezut niciodată așa ceva. Fie că sexul fusese grozav, fie că nu, n-aveam de gând să-l revăd pe Luke. Nu mi-aș mai fi spălat niciodată rușinea. împreună cu Brigit am disecat situația. însă nu era deloc una din disecțiile alea delicioase când ne înfioram de plăcere rememorând clipele de extaz, descriam în amănunt experiențele noastre sexuale sau calculam lungimea penisului partenerului cu ajutorul unor diagrame. Discuția aia a fost mai curând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adică ea. Era absolut fascinant. Josephine a făcut referiri la povestea vieții lui Neil, pe care acesta o citise într-o ședință înainte de venirea mea. Cu o acuratețe care nu lăsa deoparte nici cel mai mic detaliu, Josephine i-a disecat viața ca și cum ar fi tras de un fir destrămat dintr-un pulover. —N-ai spus aproape nimic despre tatăl tău, a zis ea pe un ton surprins. Găsesc că omisiunea asta e foarte interesantă. — Nu vreau să vorbesc despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai rămas mai puțin de patru zile și scap de-aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de parc-ar fi mers la nuntă. Nu în fiecare zi veneau la un centru de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
al literaturii române ar fi trebuit să vadă efectul pe care-l puteau avea cărțile lor povestite unor chirurgi prea obosiți ca să mai citească: trenuri de noapte mirosind mistic a trandafiri, doi soldați crescuți la casa de copii care se disecă reciproc, un agronom-meteorolog îndrăgostit de o actriță măritată cu un doctor, un tip care se leapădă de piele ca să poată iubi o tipă fără corp sau învierea recurentă a unor bărbați (terminați, de altfel) în luna iulie. Poemele, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mă nedumereau atâta, nu erau deloc ciudățenii, ci atribute perfect normale și logice, conforme cu gândirea și sensibilitatea mea. Într-o pornire înfrigurată de a mă salva în ultimul ceas, am dezbătut procesul existenței mele înaintea forului suprem: conștiința. Am disecat în lumină tot ceea ce s-a petrecut între mine și Mihaela, am cântărit întîmplările, pipăind resortul fiecărei fapte, oricât de neînsemnată ar fi fost. Nu, nu este nimic de făcut! Acesta-i adevărul! Sentința, implacabilă ca un destin, rămâne în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
autorul utilizează analiza psihologică până la saturație și, tocmai de aici, rezultă și dramatismul situației care, în aparență, tinde să devină aproape o normalitate: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!”, exclamă Șerban dezgustat până și de propria sa existență neplăcută. Fără a mai diseca prea mult universul artistic al prozatorului, pentru a nu răpi din farmecul, din naturalețea, dar, mai cu seamă, din notele de suspans și din finalurile uneori imprevizibile, consider că oricare dintre piesele incluse în volumul de față constituie o veritabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi-o poate vindeca nici un medic. - Atunci, ce ai, spune, spune fată dragă! - Mi-e foarte greu. Olga izbucni într-un plâns hohotit. Dacă cineva ar fi avut intuiția să culeagă o singură lacrimă de-a Olgăi și să o disece, cu siguranță ar fi dat numai de otrăvuri. Plânsul ei era deznădejde, ură, invidie... Cetatea ei de optimism construită cu atâta migală devenise o movilă de moloz sub care își simți strivite toate visele, nădejdile, întreaga ființă. - Hai, hai nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai fi trebuit să se obosească, ar fi pus niște note colegilor și astfel le încheia situația. Ionică era calm, ordonat, spre deosebire de Stani dezordonat, de multe ori neatent, cu mintea zburând după fantasme. Când primeau problema, Ionică începea să o disece scriind rânduit fiecare fază; Stani însă o citea și vedea imediat rezolvarea ei rapidă prin fel și fel de legături și combinații, ce îi treceau prin creier, rezultatul era întotdeauna același! Profesorul încântat se hotărî ca pe cei mai buni
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
înseamnă că mai există și altele. Dacă știu eu despre pagina 27, trebuie să mai știe și altcineva. Că doar nu sunt eu omul în stare să născocească ceva. Cât va mai dura până se va găsi cineva care să disece descântecul și să creeze altă variantă, și alta, și alta? Din ce în ce mai noi și mai performante. Până să inventeze Oppenheimer bomba atomică, era ceva de domeniul imposibilului. Acum avem bomba atomică, bomba cu hidrogen, bomba cu neutroni, iar oamenii merg din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe cel care apasă trăgaciul? E pe același principiu. Își ridică brațele deasupra capului și se-ntinde, întorcându-și palmele spre tavan. Zice: — Lucrurile astea nu funcționează ca o rețetă dintr-o carte de bucate. Nu ai cum să le diseci la microscopul electronic. Rochia nu are mâneci, iar părul de la subsuorile ei e, desigur, castaniu-cenușiu. Bun, zic, dar cum poate să acționeze asupra cuiva care nici măcar nu aude vraja? Mă uit la radio. Cum poate să funcționeze o vrajă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari de luat. Oare, dacă acceptam slujba de la Vivian, însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum părea să considere Mara, sau ăsta era pasul cel mare, de care cariera mea avea nevoie cu disperare? Dar adevărul era că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noi și nu sunt mai naturali ca specimene izolate decât este omul ca marinar naufragiat sau ca pustnic. Societatea lor creează sau sprijină la rândul ei alte societăți de plante, insecte, păsări, mamifere, microorganisme; pe toate acestea le putem izola, diseca, Însă ele rămân aceeași entitate ideală, sau experiență integrală, a pădurii - și fără Îndoială că triburile primitive ale umanității Încă le consideră ca atare. Savanții restrâng cuvântul simbiotic la acele relații dintre specii care aduc un folos reciproc și evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fusese trimis în mod evident de ucigaș, era el unul din soldații din fotografii? Plicul acesta lansa un joc de-a șoarecele și pisica sau, dimpotrivă, vinovatul anunța astfel că o să se predea și o să mărturisească? În jurul meu ceilalți polițiști disecau aceleași informații, puneau aceleași întrebări, discutau în grupuri de cîte doi-trei sau păreau transportați, de parcă ar fi vorbit cu ei înșiși. Băieții de la laborator plecară cu sumedenia de indicii noi, manevrându-le cu mănuși de cauciuc. Apoi singurul bărbat calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă bătu afectuos pe genunchi, ca de la bărbat la bărbat. — Tatăl lui Georgie a fost Redmond Tilden, un doctor destul de celebru din Scoția. Era anatomist. Și cum pe vremea aia biserica era destul de strictă, doctorul Redmond nu avea voie să disece decât criminalii executați și pedofilii hăituiți și omorâți cu pietre de săteni. Lui Georgie îi cam plăcea să pună mâna pe organele pe care le arunca taică-său. Am auzit în copilărie un zvon pe care tind să-l cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dragă, de ce nu mi-ai spus că te grăbești?” Dinu nu semăna din nici un punct de vedere cu ei. Era și mai inteligent, și mai dezarmat. Se transformase pe sine în pacientul său principal și de ani de zile se diseca, se trata, căutând să-și ascundă complexele sub un aer de normalitate. Această armură invizibilă, prin care își apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a copt în mine. Cel mult i-aș putea reproșa că m-a creat cum sunt. Nici destinul nu pot să-l acuz. Surditatea destinului e desăvârșită. Nu mai rămân decât eu, să-mi pun pe masă vinovățiile, să le disec, ca pe niște animale cărora le desfaci măruntaiele ca să vezi din ce se compun. Iar procesul meu nu se poate termina decât cu o condamnare care să mă elibereze, în sfârșit. Nu sunt dispus să mă prefac că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-o la loc și s-a întors spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spre mine. Părea că vroia să-mi comunice un anumit lucru și că-și cântărea cuvintele. În cele din urmă începu: „Sunt mulțumit, domnule sculptor. Chiar foarte mulțumit. Crede-mă, mă plictiseam să disec fluturi și broaște. Doream demult să disec și inima unui om. De aceea te-am invitat aici. Am fost poate crud transformându-te în cobai, dar țineam să studiez pe viu rezistența la ispitele bolii. Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a bolnavilor, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă. Și, crede-mă, nu te urăsc mai mult decât urăsc broaștele și fluturii pe care îi disec. Din contră, mi-ai devenit aproape simpatic văzând cât de repede te-ai obișnuit în sala cu oglinzi. Îmi pare rău că trebuie să te sacrific; e soarta tuturor cobailor”. S-a întors și a dispărut în coridor. O vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era inteligent, dar nu se putea avea Încredere În el. De inteligent, era inteligent, fără Îndoială - o dovedea cărțulia intitulată Chintesența ibsenismului -, posesorul unui spirit caustic. Făcea aici cronica unei melodrame de Sydney Grundy, Sclavii inelului, ale cărei absurdități le diseca fără milă, conchizând: „Nu este câtuși de puțin o operă de artă; este o șmecherie menită să umple o sală de teatru și, mă văd silit să o spun, nici măcar o șmecherie prea abilă“. Elizabeth spusese că are el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală. Brutalizați. Crestați. Însângerați. Disecați. Chiar în debaraua Casei de Cultură... În urmă cu mai bine de cinci ani. De către cei doi sus-numiți alcooliști!... Din stânga, dreapta și lateral stânga, automobilele demarau ca niște șalupe. O sută de metri în aval, pe autostradă, se zărea plăcuța
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și gemeni siamezi și se uită cu o indiferență grăbită și cu un dispreț abia disimulat la domestica și splendida minune a minunilor reprezentată de un Filfizon viu! Nici un Zoolog nu-l include În clasa mamiferelor, nici un Anatomist nu-l disecă grijuliu: a văzut cineva vreodată un Preparat Îmbălsămat de Filfizon În Muzeele noastre, vreun specimen din specia lui, conservat În spirit? Lordul Herringbone poate să se Îmbrace Într-un costum de culoarea tutunului, cu cămașă și pantofi de aceeași nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]