781 matches
-
își argumentau poziția, reamintind că acțiunea "Frontului Constituțional" fusese îndreptată împotriva guvernului condus de Gheorghe Tătărescu. Ei insistau asupra posibilității ca, în cazul realizării fuziunii celor două partide liberale, ignorarea concepțiilor politice ale liderului liberalilor georgiști să determine apariția unor disensiuni grave, sau chiar ruptura Partidului Național Liberal fuzionat. Frământările din interiorul partidului liberal de guvernământ erau deosebit de puternice. Dacă asupra șefiei partidului s-a ajuns la un consens, toți liberalii diniști susținând necesitatea ratificării alegerii președintelui în persoana lui Dinu
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1930.) Manifestul profesorilor către intelectualii din întreaga țară "Acțiunea începută de Gheorghe Brătianu are un îndoit temei: dinastic și etic. Ea face abstracție de interesul personal sau de partid pentru a avea în vedere interesul superior al Statului, amenințat de disensiunile interne și de dușmăniile din afară.[...] În vremurile de restriște ca și în cele de bucurie ale istoriei noastre contemporane, dinastia a fost centrul aspirațiilor naționale. Știind acest adevăr și dându-și seama că intersul superior al statului, în clipele
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
alege fie un cadraj factual, fie un cadraj conflictual (Gross și Brewer, 2007: 122). Primul se axează pe consecințele faptelor prezentate cât sunt de eficiente măsurile propuse, pe cine afectează, cui servesc etc. -, în timp ce al doilea tip de cadraje accentuează disensiunile și strategiile folosite de diversele părți implicate, care au interese proprii în chestiunea prezentată. Cadrajele conflictuale surprind, spre exemplu, diferite manevre parlamentare, neînțelegeri între partide sau certuri între politicieni. Abia recent a început să se prefigureze în studiile de specialitate
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
disconfort psihologic (Hibbing și Theiss-Morse, 1995) și pot amplifica, prin urmare, cinismul și dezinteresul politic. În consecință, ne așteptăm ca prezentarea conflictelor politice într-o manieră stridentă și necivilizată să aibă un impact negativ mai puternic decât relatarea civilizată a disensiunilor politice. În altă ordine de idei, reacțiile cognitive și afective ale publicului s-ar putea să depindă și de subiectul știrii. Prin urmare, subiectul de la care pornește conflictul, și, implicit, capacitatea sa de a activa cognitiv și emoțional publicul s-
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
Italia și Grecia. În ciuda schimbărilor care au loc în politica internă, Eminescu alocă acestora un spațiu relativ restrâns în Curierul de Iași, comparativ cu paginile dedicate subiectelor de politică externă. Faptul este explicabil în condițiile în care gazetarul consideră puerile disensiunile dintre partidele politice românești, în raport cu situația politică internațională și cu evenimentele care se produc în spațiul european. Partidul Conservator, condus de Lascăr Catargiu, se retrage de la putere în 3 aprilie 1876, iar guvernul ajunge în mâinile unui minister de tranziție
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Liberal, avându-l în frunte pe I.C. Brătianu, vine la guvernare, desemnându-l ca președinte al Adunării deputaților pe C.A. Rosetti. Guvernul liberal se menține la putere până în 23 martie 1888, când este înlocuit de conservatori. Eminescu critică vehement disensiunile dintre grupările politice în contextul unei situații extrem de dificile pentru țară. Articolele dedicate problemelor economice, sociale și politice ale țării, elaborate în această perioadă, constituie un preambul pentru amplele materiale publicate mai târziu în paginile cotidianului Timpul. Textele au la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reprezentații importante și jocuri. Acest ansamblu reprezintă un bun exemplu de contacte culturale între tradițiile celtice și civilizația romană. . 6.De la Imperiul Roman la regatele barbare: crize și transformări (secolele al III-lea și al IV-lea) Invaziile barbare și disensiunile din sînul puterii romane provoacă o gravă criză în secolul al III-lea. Totuși Galia cunoaște o strălucită reînnoire în secolul al IV-lea. Însă reluarea invaziilor accentuează transformările lumii galice, unde regatele barbare se instalează în cursul secolului al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la Arques, septembrie 1589, la Ivry, în martie 1590) și revine să asedieze Parisul, dar trebuie să ridice asediul, la apropierea lui Mayenne și a întăririlor spaniole comandate de Alexandro Farnese (aprilie-septembrie 1590). Totuși, în capitală, nu întîrzie să apară disensiuni între partizanii Ligii. Dacă toți sînt de acord să refuze un rege eretic, unii, puțin numeroși, sînt gata să accepte un prinț străin (infanta Isabella, fiica lui Filip al II-lea și nepoata lui Henric al II-lea, sau ducele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Parlamentarii își reiau programul din 1648, se unesc cu toți nemulțumiții, cer punerea în libertate a prinților și destituirea lui Mazarin. Acesta, conștient că ura contra lui este singura legătură dintre rebeli și că îndepărtarea sa va face să izbucnească disensiunile dintre aceștia, decide să se îndepărteze. La 6 februarie, el părăsește Parisul, îi eliberează pe prinți și se retrage la electorul de Köln, de unde rămîne în relații strînse cu Ana de Austria și cu consilierii ei, Michel Le Tellier și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în mod ferm, dar politicos, să împiedice tulburarea ordinii publice. Cei pedepsiți cu executarea muncilor agricole din detașamentele de muncă forțată primeau încălțăminte din stocurile armatei, vizibil mai bună decât muncitorii agricoli, care lucrau cu ei laolaltă; ceea ce "a născut disensiuni", motiv pentru care Asociația Agricolă Transilvană (EMGE) a propus ca, măcar muncitorii agricoli care își terminau stagiul de mobilizare, să-și poată păstra încălțămintea, deoarece bocancii de mai bună calitate oricum nu puteau fi rechiziționați de la cei din detașamentele de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
mai constituie un subiect de dezbatere. În acest sens, citându-l pe Dahl (1970), "sunt democrații toate regimurile care se disting prin garanția reală a celei mai ample participări politice a populației adulte, masculină și feminină, și prin posibilitatea existenței disensiunii și a opoziției". În plan general, această definiție e mai simplă și mai substanțială decât cea a lui Sartori, care poate fi folosită pentru o mai bună înțelegere a termenului. Pentru Sartori (1957: 105), democrația este, mai degrabă, "un sistem
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
celei de-a doua definiții, mai complexă, prima definiție, mai directă și simplă, are meritul de a conține o descriere empirică, specifică, a regimurilor democratice (preferabilă în cazul în care se urmează o direcție de investigație empirică). În timp ce participarea și disensiunea sunt, împreună, caracteristici inamovibile ale democrației liberale a maselor, competiția și receptivitatea sunt trăsături centrale ale unei viziuni normative, puțin relevante pentru o definiție empirică. Pare corectă viziunea lui Sartori care susține, indirect, indispensabilitatea unui grad minim de competiție și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Rezultă că cele două elemente sunt indispensabile pentru a valorifica diferența dintre un regim real și o democrație ideală, dar secundare pentru a cataloga o țară ca fiind o democrație reală; în acest caz este mai oportună studierea participării și disensiunii. Cu alte cuvinte, dacă competiția și receptivitatea sunt cvasi-inexistente, dar sunt garantate, concret, drepturi și libertăți, și se oferă posibilitatea participării și a disensiunii, oare nu vorbim despre un regim democratic? Gândindu-ne la țări considerate democratice, ca Italia sau
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
o țară ca fiind o democrație reală; în acest caz este mai oportună studierea participării și disensiunii. Cu alte cuvinte, dacă competiția și receptivitatea sunt cvasi-inexistente, dar sunt garantate, concret, drepturi și libertăți, și se oferă posibilitatea participării și a disensiunii, oare nu vorbim despre un regim democratic? Gândindu-ne la țări considerate democratice, ca Italia sau Elveția, caracterizate, prima de o receptivitate scăzută - oricum s-ar măsura această noțiune problematică - și a doua de o hegemonie a social-democrației care durează
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
neglijat sau subestimat): democrația este un regim caracterizat de reguli și instituții care echilibrează realități diferite. Așa cum pune în evidență chiar definiția procedurală, democrația necesită un fel de acord general asupra regulilor și, în același timp, ea trebuie să accepte disensiunea și conflictul în privința conținuturilor acestora. Democrația trebuie să admită incertitudinea rezultatelor decizionale, dar are nevoie de certitudinea regulilor astfel încât acea incertitudine să fie limitată; nu poate, de exemplu, să elimine dreptul la proprietate privată. Trebuie să aplice regula majorității, ca
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au pierdut anumite ingrediente esențiale ale genus-ului nedemocratic, dar care nu posedă (deocamdată) toate caracteristicile prevăzute în definiția minimală a democrației. În acest sens, înainte de toate, dacă există limite în exprimarea efectivă a votului și în gradul de admitere a disensiunii și opoziției, dar și în corectitudinea alegerilor, se poate vorbi de o democrație protejată. Prin acest termen se înțelege că cvasi-democrația în discuție, numită de Merkel și Croissant (2000: 10) "democrație dominantă", este controlată de aparatul militar sau de forțe
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
numai ca nu are loc consolidarea sau stabilizarea, dar se destramă coaliția la putere. Conflictul poate fi depășit prin medierea între lideri sau poate conduce la ieșirea din scena a unor actori, și, eventual, la intrarea altora în coaliție. Izbucnirea disensiunii poate fi dată de o chestiune esențială sau de mai multe teme secundare. Importantă este observarea faptului că adoptarea primelor decizii de fond reprezintă și adevăratul test al coaliției care instaurează regimul. În urma acestui test se poate vedea că, între
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de analiză. S-a utilizat codarea deschisă și axială, categoriile și subcategoriile fiind extrase din text, având în vedere faptul că respondenții au utilizat expresii verbale sugestive. Un număr de 22 de interviuri au fost codate de o altă persoană, disensiunile privind încadrarea în categorii și subcategorii fiind soluționate prin runde succesive de discuții. Rezultate. Strategiile preferate de respondenți pentru reducerea tensiunii cognitive în condiții de sub-recompensare pot fi împărțite în trei categorii: 1) modificarea rezultatelor în plan acțional, prin încercarea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Paris (1859) și acest fapt a deschis o nouă epocă în istoria românilor. Fără îndoială că în aplicarea prevederilor Convenției de la Paris în spiritul triumfului cauzei naționale, românii ar fi putut fi încurcați de două lucruri: acțiunile puterilor antiunioniste și disensiunile dintre persoane și grupuri cu diverse interese. Dar, sub formidabila presiune a opiniei publice, competiția candidaților la domnie a trecut pe un plan secund. Referitor la dubla alegere a lui Al. I. Cuza, s-a afirmat că „această clară violare
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
e silit să conviețuiască, în impresia cititorului, destul de contrazicător, cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul instrumentalist al lui Ghil, cu tendința modernilor la noutatea ostensibilă și în general cu mai toate caracterele istorice ale poeziei. Disensiunea vieții lui Macedonski este, pe alt plan, însăși disensiunea operei lui." După excursul biografic și după analiza operei, istoricul literar conchide cu fermitate: "Alexandru Macedonski este așadar un mare poet antologic și un tot atât de mare precursor." O sumedenie de reviste
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cu formalismul parnasian al unui Hérédia și D’Annunzio, cu entuziasmul instrumentalist al lui Ghil, cu tendința modernilor la noutatea ostensibilă și în general cu mai toate caracterele istorice ale poeziei. Disensiunea vieții lui Macedonski este, pe alt plan, însăși disensiunea operei lui." După excursul biografic și după analiza operei, istoricul literar conchide cu fermitate: "Alexandru Macedonski este așadar un mare poet antologic și un tot atât de mare precursor." O sumedenie de reviste conmilitone de până la " ("Analele literare", "Revista olteană", "România literară
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
oamenilor"22. Spre exemplu, ei nu pot fixa taxe asupra proprietăților în afara consimțământului proprietarilor. Pentru clarificarea acestui aspect observăm că Locke vorbește de comunitate ori de câte ori tratează despre garanțiile pe care le presupune contractul, și de popor atunci când are în vedere disensiunile ce pot apărea vizavi de interpretarea contractului. În fine, trebuie spus că o comunitate politică nu poate fi "fondată pe altceva decât pe consimțământul oamenilor"23 și pe nimic altceva; nici măcar forța armelor nu îi poate asigura existența. Din acest
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că Blaga scria acest lucru în 1931). Rezultat al unui pact discret (mizăm aici și pe sensul de: discontinuu) cu știința, literatura și teologia, filosofia blagiană este, finalmente, organic legată de înțelegerea dogmei. Într-un context marcat de tensiuni și disensiuni teologice, demersul lui Blaga voia să resemnifice dogma, căreia nu-i conferă de altfel nici o trăsătură religioasă și pe care o va transforma într-o metodă de gîndire, una ce ne face să nu ne mai întrebăm "de ce?", ci "de ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
slab, de care se bucură intelectualii în cercurile politice unde domină elementele pure și dure. Mai întâi, reacția naturală a omului politic autentic. El este un om de acțiune, nu de analiză și reflexie. Complicațiile intelectuale îl irită, fiindcă produc disensiuni, fracționări, frânează luarea de decizii rapide în momente hotărâtoare. Egocentrismele, orgoliile, competițiile pentru șefii și liste i se par o calamitate și, adesea, chiar sunt o mare calamitate. Cam câte metamorfoze, fracțiuni, aripi etc. cunoaște vechiul partid, eram să spunem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
I susținea, la 9 august, disponibilitatea Rusiei pentru găsirea, împreună cu celelalte Mari Puteri, a unei formule de garanție colectivă pentru integritatea Imperiului otoman. Urmărind îmbunătățirea relațiilor cu Marea Britanie, care deținea o poziție din ce în ce mai importantă în „teatrul evenimentelor”, dar și adâncirea disensiunilor anglo-franceze, țarul l-a trimis, în luna septembrie 1839, pe ministrul rus la Stuttgart, baronul E. P. Brunnow, în misiune specială la Londra. Instrucțiunile sale erau următoarele: Rusia nu mai susținea necesitatea reînnoirii Tratatului de la Unkiar Iskelessi dacă Franța și Anglia
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]