912 matches
-
Cum pedeliștii sau independenții care au căzut la pace cu PSD aveau tot interesul să anunțe acest lucru în plen, mișcarea a părut multora doar o manevră de protecție împotriva votului din eroare. De fapt, prin aceasta s-a evitat disidența anti Boc din sânul PDL, care ar fi votat pe ascuns ca să cadă guvernul, în speranța că va veni un alt premier, tot portocaliu. Gruparea Blaga ar fi profitat cel mai mult de un vot la care participau toți cei
De ce au ţinut Băsescu şi Boc pedeliştii în bănci () [Corola-journal/Journalistic/49623_a_50948]
-
analogiei pe care o are în minte), pentru ca apoi scriitorul să denunțe cruțarea ofițerilor Stasi, concomitent cu vînarea intelectualilor care au colaborat cu regimul comunist. Așa se explică tenacitatea cu care Grass ia apărarea scriitoarei Christa Wolf, un simbol al disidenței est-germane în anii ‘80, despre care congenerii aveau să afle, cu tristețea de rigoare, că fusese informatoare Stasi între 1959 și 1962. Apoi, ca laitmotiv al cărții, același scepticism cronic față de unire: „Cu toate previziunile mele sumbre privitoare la RDG
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
partid, la congresul de la Romexpo, el și-a trădat continuatorii, lăsîndu-i în înfrîngerea lor, de dragul președinției onorifice a unui PSD condus de Geoană. O dovadă a încrederii sale în realesul partidului? Mai curînd o confuzie de om bătrîn între amintirea disidenței lui, în PCR-ul condus de Ceaușescu, cînd a fost tras pe linie moartă, la Editura Tehnică, și prezentul PSD-ului lui Geoană, care l-a parcat în președinția onorifică.
Victoria unui perdant,Geoană by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10056_a_11381]
-
cel mai bine antrenat și că știe mai bine ca oricine cum, când și de ce se întocmește un protest. ( Într-o măsură mai mare sau mai mică, toți protestatarii de azi sunt în pericol psihologic de instalare comodă într-o disidență întârziată și la modă. Majoritatea chiar o fac. Culpabilitatea, deși în cea mai mare măsură inconștientă, e foarte mare, iar tentația de a o nega retrospectiv se dovedește incredibil de proteică. Mă refer, desigur, la culpabilitatea individuală, dar și la
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
cea mai mare măsură inconștientă, e foarte mare, iar tentația de a o nega retrospectiv se dovedește incredibil de proteică. Mă refer, desigur, la culpabilitatea individuală, dar și la una colectivă, culturală, fără repere individuale concrete, motivată de imaginea unei disidențe românești sumare, cel puțin ca producție intelectuală.) Asaltul vulgarității din ultima vreme apare în lipsa unei structurări conceptuale, de adâncime, a dorinței de emancipare. Se confiscă în vrac o nemulțumire constantă și aproape generală pentru justificarea unor atracții și a unor
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Realismul este subminat de modernism, iar acesta de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar. Subversivitatea, ascunsă în exprimări voalate, esopice, scapă cenzurii, pe când disidența discursului critic opozitiv nu scapă, nu trece, este interzisă în regimurile totalitare. Ar fi eronat să spunem că subversivitatea este tolerată. Ea nu este pur și simplu sesizată de cenzură sau nu este estimată, în faza preeditorială, la adevărata ei
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
literatură subversivă numai atunci când un text esopic e publicat și difuzat, dovedit ca incomod posteditorial sau după punerea în scenă a unei piese de teatru. Când un text este interzis și circulă clandestin, poate chiar în samizdat, ține de categoria disidenței, pentru că mesajul său este de la început, din faza primei lecturi a cenzurii, unul explicit sau prea transparent opoziționist la regimul politic în exercițiu. De cele mai multe ori, textele disidente sau opoziționiste nici nu ajungeau la cenzură, pentru că autorul însuși le știa
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
-nvârte/ în tavanul bodegii/ pe care-o vom deturna în curând". Discursul critic se radicalizează în volumul Moartea citește ziarul (1989), care nu poate apărea decât în străinătate, la Amsterdam. Subversivitatea, dacă e consecventă în discursul critic, duce inevitabil la disidență. Metafora aluzivă și esopismul epic se transformă în protest deschis și în pamflet radical. Scriitorii subversivi sunt disidenți potențiali. Securitatea îi avea sub o severă supraveghere.
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
veacul XX, de aceeași devastatoare experiență istorică. Sunt importante aceste mărturii, în orice caz, pentru ruși, pentru polonezi, pentru cehi, astfel cum s-a văzut și din faptul că au fost reprezentați la Simpozionul de la Sighet de mari nume ale disidenței, ale opoziției politice anticomuniste din țările lor. După cum importante s-au dovedit aceste mărturii și pentru alții pentru scriitori, ziariști, istorici din Europa vestică sau din America, cercetători ai problemelor comunismului, de asemenea prezenți la Simpozion. Încă din anii trecuți
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
câteva categorii de participanți, pe care le voi ilustra cu câteva nume, neputând, din păcate, în spațiul de care dispun, să amintesc pe toată lumea, cum s-ar fi cuvenit. Au fost deci prezenți la Sighet foști deținuți politici, exponenți ai disidenței, ai opoziției anticeaușiste: Cicerone Ionițoiu, Doina Cornea, Radu Filipescu, legendarul Vasile Paraschiv, Gabriel Andreescu, Dumitru Iuga, P. M. Băcanu, lipsind însă, din păcate, Paul Goma, Dorin Tudoran, Mircea Dinescu. Au fost apoi istorici, sociologi, comentatori politici, ziariști: Alexandru Zub, Dinu C.
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
caracteristici ale situației lui. Exilul lui Petru Dumitriu nu a fost precedat de un minim conflict cu cenzura sau de manifestarea unei nemulțumiri. De acord că, în 1959, nici nu putea fi precedat de prefigurarea unei opoziții sau a unei disidențe față de regimul comunist: întâi, pentru că Petru Dumitriu, total obedient, nu era omul care să aibă un asemenea curaj; în al doilea rând, pentru că schițarea unui act de opoziție i-ar fi adus interdicția de a părăsi țara și poate chiar
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
Dumitriu, total obedient, nu era omul care să aibă un asemenea curaj; în al doilea rând, pentru că schițarea unui act de opoziție i-ar fi adus interdicția de a părăsi țara și poate chiar mai mult (închisoarea). În anii '50, disidența internă (și disidența nu poate fi decât internă, nu să se exprime de la distanță, din exterior) era de neimaginat ca un caz public. Și totuși au existat cazuri de disidență în anii '50, fără să fi dobândit nici cea mai
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
nu era omul care să aibă un asemenea curaj; în al doilea rând, pentru că schițarea unui act de opoziție i-ar fi adus interdicția de a părăsi țara și poate chiar mai mult (închisoarea). În anii '50, disidența internă (și disidența nu poate fi decât internă, nu să se exprime de la distanță, din exterior) era de neimaginat ca un caz public. Și totuși au existat cazuri de disidență în anii '50, fără să fi dobândit nici cea mai mică notorietate în
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
țara și poate chiar mai mult (închisoarea). În anii '50, disidența internă (și disidența nu poate fi decât internă, nu să se exprime de la distanță, din exterior) era de neimaginat ca un caz public. Și totuși au existat cazuri de disidență în anii '50, fără să fi dobândit nici cea mai mică notorietate în epocă (Victor Valeriu Martinescu) sau care au dobândit o notorietate ocultă (epigramele lui Păstorel Teodoreanu și poemul instigator la revoltă al lui Radu Gyr, Ridică-te, Gheorghe
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
lui Radu Gyr, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane). Ele nu au sfârșit însă în exil, ci în închisoare, după comutarea unor pedepse de condamnare la moarte. Ulterior, în perioada Ceaușescu, în anii '70, va exista o legătură directă între disidență, închisoare și exil. Nu știu alte cazuri de disidență literară (subliniez: literară !) din această perioadă și nici de exil literar. Nu mă refer la cazurile strict politice, cum a fost, de pildă, acela al lui Ion Ioanid. Arestat în 1952
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
Ele nu au sfârșit însă în exil, ci în închisoare, după comutarea unor pedepse de condamnare la moarte. Ulterior, în perioada Ceaușescu, în anii '70, va exista o legătură directă între disidență, închisoare și exil. Nu știu alte cazuri de disidență literară (subliniez: literară !) din această perioadă și nici de exil literar. Nu mă refer la cazurile strict politice, cum a fost, de pildă, acela al lui Ion Ioanid. Arestat în 1952 sub acuzația de a fi făcut parte dintr-o
Cronologia exilului literar postbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8379_a_9704]
-
al doilea rând, o manifestare explicită împotriva Templului și a sacrificiilor, adică împotriva unor elemente esențiale ale Legii, în incinta Templului și în timpul Pesahului, departe de a atrage simpatia mulțimii, ar fi cauzat cu siguranță reacții violente. Uneltirea Ca orice disidență care tindea să se autonomizeze și, astfel, să ducă la scindarea religioasă a poporului lui Israel, și mișcarea lui Iisus nu avea altă soartă, dacă depășea un anumit prag de acceptabilitate, decât eliminarea sa fizică, începând cu însuși inițiatorul ei
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
zece persoane prezente la slujba de duminică, în timp ce la înmormântări erau între două și patru sute de persoane, fapt ce arăta, pe de o parte, că controlul ideologic al partidului era foarte puternic; a merge la biserică era un semn de disidență; în schimb, ritualurile de la înmormântare fiind și profane, având o altă sacralitate decât cea instituționalizată de biserică, populația era lăsată să meargă la aceste ritualuri religioase - de altfel cele mai înalte autorități ale partidului spuneau că își înmormântează părinții la
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
Nina Cassian apare "albită", în pofida "iubirii" d-sale perene și pînă la exasperare clamate pentru partid. Afirmă Mihaela Cristea: "Din anii '70 începe să-și dea seama că speranțele tinereții sale revoluționare au căpătat alte coordonate și a intrat în disidența literară românească". Replica Magdei Ursache: "Greșit. Nina Cassian și-a exprimat constant convingerea adîncă și fierbinte în doctrină. Pentru că n-a mai fost atît de Ťactivăť ca-n timpurile bune Dej, idealul comunist (și umanist a la fois) fiind Ťîntinatť
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
pentru Hitler, și admirația lui Ornea pentru Lenin-Stalin. De tinerețe". Concluzia o constituie necesitatea unei memorii corecte, deoarece "nostalgiile comuniste au ca sursă tot proasta informare". În atmosfera confuziei produse de-o memorie deficitară iau naștere mituri ale unor false disidențe (cunoaștem asemenea "disidenți" care au jucat la ambele capete, disociindu-se de Ceaușescu și, concomitent, lăudîndu-l) și, consecință nu mai puțin penibilă, vechile vedete ale regimului totalitar primesc indemnizații, "diverși zombies sînt cultivați de televiziuni, ca să-și continue campaniile". Oricum
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
încărcat patetic pagina și și-a delegat personajul să spună tot ce voia să spună, nu fără anumite alambicări. Dar nu este oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
dintre cele mai bine documentate și mai obiective contribuții în domeniu. Același Tismăneanu vorbea atunci, de la microfonul "Europei libere", despre disidenții comunismelor europene, din postura politologului informat, capabil să discearnă rolul acestora la erodarea regimurilor ai căror susținători fuseseră. Tema disidenței revine obsesiv în articolele lui Tismăneanu pentru "Europa liberă", articole care veneau, să nu uităm, din partea unui colaborator al acestui post de radio. Spre deosebire de mulți alți români emigrați în Statele Unite care au devenit universitari acolo, și care își manifestau pe
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
care să ne ajute să ne batem cu puterea, pe Titus (Corlățean, n.r.). Dacă nu reușeam, pierdeam o funcție care era deja pierdută pentru PSD, iar lumea a putut să vadă cine îl susține cu adevărat pe Geoană să facă disidență în partid", a declarat unul dintre liderii PSD. Acum se poate vedea clar cine îl susține pe Mircea Geoană în funcție. UNPR și PDL au fost împotriva schimbării
Ponta: Acum se poate vedea clar cine îl susţine pe Mircea Geoană în funcţie. UNPR şi PDL au fost împotriva schimbării () [Corola-journal/Journalistic/46990_a_48315]