1,331 matches
-
nu l-am văzut pe Vadim și mă temeam să nu se dea într-un nou spectacol ca acum două zile în urmă. Aflu un nou fapt pentru mine. În perioada 1968, când Ceaușescu a condamnat invazia din Cehoslovacia, celebrul disident, Paul Goma, era atât de convins de poziția lui Ceaușescu, încât a cerut insistent să facă parte din detașamentele de voluntari care urmau să se opună unei eventuale invazii rusești. Adresându-se direct lui Ceaușescu, nu este admis, nefiind membru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
razna... să-și caute iubita, s-o impresioneze cu tragedia vieții lui și cu tenebrele operei! Tâmpit, nebun, n-o fi. Să fi luat o copie pentru regizorii de scandaluri? Circul Libertății? Să-l facă celebru, să-l facă erou? Disident, martir pe mutulache? Să-l plătească gras, până trece scandalul? Să-l stoarcă de toate confesiile, să-l învețe trucurile lor, scamatoriile și striptisul și aroganța lor idioată? Doar nu s-o fi senilizat cu totul, motănașul, damblagitul. L-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vină potopul. Un loc, să stea jos, ăsta-i trofeul râvnit, credeți-mă. Deci, tocmai treceam prin dreptul abatorului, prin norul acela de putoare, fiecare se strângea în gulerul hainei, nici că le păsa de câinii și pisicile și ceilalți disidenți care mureau în acea clipă în crematorii. Își vârau capul în batistă, tușeau, strănutau, dar nici că le păsa. Ei bine, domnul acela remarcabil, cu ținuta perfect verticală, trăsăturile îndelung rafinate, ochii puțin depărtați, fanatici, nasul ușor lățit, ca larațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sursa a făcut În mod public un discurs În acest sens, adăugînd că pentru români latinitatea a fost mult timp un zid de apărare. Acest lucru a plăcut mult italienilor, dar a iritat pe un tînăr comunist spaniol (se pare disident filo-chinez), care a ținut să declare că nu este de acord cu acest discurs. Italienii au ținut să se scuze. Sursa a căutat Însă să creeze o atmosferă de Încredere În jurul său, Încît acest incident i-a folosit. Era exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
masă, eu trăgeam apa, apoi tata comenta și eu eram bucuros că am un tată atât de inteligent, care poate să comenteze întocmai ca profesorii de la școală. Câte ceva din ce spunea el n-avea înțeles pentru mine, căci nu întâlnisem disidenți nicăieri pe stradă și, în mod sigur, nici recolta nu putea fi așa proastă ca cum i se dusese vestea, doar se umpleau cu ea atâtea cutii de conserve. Înainte, mama obișnuia să spună adesea că tata trebuie să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
serviciilor medicale. Mă născusem într-o țară unde sănătatea tovarășilor avea prioritate. Tovarăși se considerau toți cei ce erau egali între ei. Sau cel puțin în parte egali. Cei care nu erau deloc egali, n-aveau ce căuta printre noi. Disidenții, de pildă. Sănătății i se dădea o atenție specială. Regulat se mărșăluia și se cânta, se cânta și se striga „Trăiască!”, se striga „Trăiască!” și se strângea recolta și apoi iarăși se mărșăluia. Existau anumite zile când se mărșăluia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să moară oamenii. Acum, bătrânul Dumitrescu are să mă cheme la el. Păcat că tata nu e administrator în blocul lui.” Dar n-a venit nimeni să mă ia și eu am fost un pic dezamăgit, pentru că nu izbuteam să devin disident. După mulți ani de pușcărie, m-aș fi întors acasă și aș fi discutat cu tata politică. Ciudat. Întrebarea aceea am uitat-o pentru o vreme, dar acum două luni mi-a apărut iarăși în minte. Poate așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea un nume de om: Charcot-Marie, fără alte cifre sau litere. Înseamnă că nu putea fi chiar atât de rea. La Veneția exista numai o bănuială în privința bolii. Asta era altă bănuială, nu ca aceea când erai bănuit că ești disident. Atunci fețele deveneau serioase și ușile se închideau în spatele tău. Te întorceai acasă abia peste câțiva ani. Și la cealaltă bănuială, a bolii, fețele au devenit serioase. Dar apoi comandantul Miliției m-a mângâiat pe obraji, iar eu și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și baptiști. Religia e o treabă grozavă. Cine avea una, se și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
e o treabă grozavă. Cine avea una, se și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și cu mine trebuia să așteptăm până se va ivi o treabă mai grozavă decât aceea de a fi disident, ca să ajungem și noi în America. Era vară și aerul era fierbinte. La vârfurile pantofilor mei ortopedici, pielea maro se rosese și nu arăta frumos. „Nici o supărare”, mă liniștea signora Maria. Doar nu trebuia să mă însor chiar atunci, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în afară de asta, probabil că tata mi-ar fi făcut fundul ferfeniță. Am luat hotărârea ca, în cel mai rău caz, să-mi iau tălpășița, ca Tom și Huck. Precis că atunci le-ar fi părut rău tuturor. Sau puteam deveni disident și aș fi fost arestat. După mulți ani, trecut prin școala dură a vieții și ridicat de toată lumea în slăvi, aș fi fost, în cele din urmă, trimis acasă. La poarta închisorii m-ar fi așteptat câțiva fotografi și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
roate. Dăduse cele mai potrivite răspunsuri la ambasadă și chiar povestise cum „și-a pus viața în joc, ca să le dea tinerilor posibilitatea de a trăi în libertate”. Asta fusese o frază trăsnet. Ai fi zis că a și devenit disident. Apoi tata simțise nevoia să pomenească despre visele lui și despre faptul că America era deseori prezentă în ele. Desigur că în America nu ești permanent spionat, poți să-ți duci viața ca un om între oameni. Asta era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
apoi, domnilor, să-l amestecăm pe Prințul Întunericului În niște ranchiune personale! Dacă ar fi așa, ar fi de-a dreptul pueril. Hai, zău, sunt basme de ocultiști. Uite-i cum se comportă ca niște francmasoni vulgari. Boutroux e un disident, s-o spunem pe șleau, și, eventual, dragă Bramanti, invită-l să-și vândă la un telal materialul ăla al lui de costumier pentru Mefistofele de Boito...” „Ha, ha, ha, c’est bien dit ça”, sughiță francezul, „c’est de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost niște nopți memorabile, În fumul dens din salon, unul din infirmieri, un tip mișto din Timișoara, ne-a citit din ziare niște chestii, cum ar fi declarația de principii a Grupului de Dialog Social... ăștia sînt intelectualii și foștii disidenți politici sau cam așa ceva care și-au făcut o organizație... n-am Înțeles dacă Își fac și partid, cică nu, cică vor să-și păstreze neutra litatea... oricum, spun niște chestii interesante, ceva despre valori morale și despre faptul că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
1956, la Teatrul Națiunilor din Paris sosește Teatrul Național din București cu cea mai strălucită distribuție în O noapte furtunoasă . Peste 70 de artiști de primă mărime se manifestă într-un festival, dar fiecare din cei trimiși urmau să convingă disidenții să nu mai atace regimul comunist de la București. Exilații din Paris hotărăsc să nu facă scandal pentru a nu pune în încurcătură alte victime obligate la colaborare cu puterea de la București. Autoarea mărturisește că „nu poate scrie despre lagărele naziste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
constituie vizita președintelui Chinei la Washington. S-au discutat probleme privind în mod special noile relații politicoeconomice între aceste două mari superputeri. Prioritar se subliniază atitudinea S.U.A. față de Taiwan, dar și probleme privind drepturile omului în China - cazul concret al disidentului chinez proaspăt laureat al Premiului Nobel pentru pace care încă se mai află după gratii. Cele două mari superputeri au încheiat contracte economice însumând 45 miliarde de dolari. Iarna revine în forță cu temperaturi scăzute, ninsori viscolite și o serioasă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai țină în frâu. Se alăturase poate vreunui grup marginal de extremă dreaptă care o făcea să fie beligerantă și ostilă. În orice caz, era evident că de o bucată de vreme susținea în bucătăria ei cafenie o campanie împotriva disidenților, punându-i tot felul de întrebări cu privire la filozofia sa politică. Ceea ce era într-adevăr ciudat. Mama lui fusese întotdeauna deosebit de apolitică, votând numai candidații care păreau să-și fi tratat bine mamele. Doamna Reilly îl susținuse perseverent pe Franklin Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Claudia Millian, Adrian Gr. Maniu (care debutează și el aici cu o suită de poeme în proză), Eugeniu Ștefănescu-Est, M. Săulescu, Eug. Speranția, Th. Solacolu, Al. Vițianu, Nae Ionescu (viitorul filozof interbelic!) și Dem. Theodorescu, cărora li se adaugă sămănătoristul „disident” I. Dragoslav (portretizat de Iser) și Constantin Beldie, omul de legătură de la Noua revistă română... A fost, pe drept cuvînt, remarcată exigența estetică în selecția textelor: intrat în etapa revoltată, simbolismul românesc se maturizează, iar manifestul revistei are mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și în care el se întoarce e cea imediată, e realul” (Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, cu un Argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice. „Disidența” constructivistă Das Neue Leben din 1918, apoi textul-program publicat pe 5 mai 1919 în Neue Züricher Zeitung, apropierea de un alt disident al mișcării, Hans Arp (pe atunci animator al coloniei artistice de la Waggis, ce va stimula mai tîrziu formarea de către Iancu a unei colonii similare la Ein Hod, Israel), sînt numai cîteva dintre episoadele unui „divorț” rămas definitiv. Toate eforturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
roșu”, pe atunci - încă - membru al Partidului Țărănesc Democrat condus de dr. Nicolae Lupu. Ultima fuziune va fi însă o victorie à la Pyrrhus, căci redactorul-șef Stephan Roll - alias Gh. Dinu - va fonda imediat, alături de Ilarie Voronca și de disidentul „contimporan” Maxy, o nouă revistă (Integral), mai combativă, în care eclectismul lax al Contimporanului (centrat pe abstracționism și nonfigurativism) lasă loc unei „sinteze” avangardiste mai coerente și mai agresive. Potrivit lui Marin Mincu (1983), avem de-a face, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiționalistă, naționalistă și ortodoxistă a publicației, „contimporanii” par a încerca să găsească un modus vivendi cu aceasta, oarecum pe linia „vechii” Gîndiri de la începutul anilor ’20. Un colaborator minor, dar interesant, al Contimporanului a fost ortodoxistul de stînga Sandu Tudor: disident al Gîndirii, ulterior director al revistelor Credința și Floarea de foc, călugărit după război sub numele Daniil, membru al grupului isihast clandestin de la Mînăstirea Antim, victimă a închisorilor staliniste... Considerat de critică - pe bună dreptate - mai curînd un poet „ritualist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un grupaj special în nr. 77 (martie 1928): paginile 2-3 conțin „în vedetă” un interviu acordat lui Theodor Solacolu și - în subsol, cu minuscule - „Note despre A. G. Bragaglia” de Focioni Miciacio. Textul acestuia din urmă subliniază dintru început caracterul „disident” și „moderat” al regizorului adept al teatrului sintetic: „În mișcarea moderniștilor italieni, deosebirea caracteristică a lui Anton Giulio Bragaglia de grupul futuriștilor extremiști reprezentați prin Marinetti rezidă în pozitivul activității sale luminoase și a futuriștilor disidenți și moderați cari au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]