1,027 matches
-
trei francezi din patru se declară foarte îndrăgostiți de partenerul cu care au raporturi de mai puțin de doi ani53. Nici în rândul adolescenților relațiile intime nu pot scăpa referirilor, fie și aluzive, la sentimente și la iubire pentru a disimula nuditatea pulsiunii, fetele exprimându-și dorința ca băieții să recunoască, exprimat în cuvinte, ce anume simt ei54. Trebuie oare să susținem, pe urmele lui Roland Barthes, că indecența actului sexual a fost înlocuită cu „obscenitatea sentimentală”55? Nu aceasta e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
În discursul său prezidențial, rostit la cel de-al 26-lea Congres al Asociației Internaționale de Științe Politice, ea a abordat tocmai problemele ce țin de „Democratizare și democrație” și modul în care excluderea femeilor de la viața politică a fost disimulată de moravurile vremii. Ea remarca mai ales felul în care anumite metode politice legate de „democrație” depind de deținerea de către cetățeni a elementelor fundamentale de securitate personală, insistând asupra următoarelor două puncte: (1) „Dezbaterea stârnită de ideea că democratizarea, drepturile
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
opoziției sclavie sexuală/drept la prostituare, ce stau la originea discursului cu dublu standard patriarhal. Toate sectoarele ascunse în care statul democratic și societatea civilă practică discriminarea sexuală și rasială ar trebui scoase la lumină și desființate. Discursurile dihotomice care disimulează adevăratele structuri ale exploatării patriarhale și neocolonialiste ar trebui, la rândul lor, transformate într-un discurs mai drept și mai omenos. 13tc "13" Democratizarea: reflecții privind dislocările de gen în sfera privatătc "Democratizarea \: reflecții privind dislocările de gen în sfera
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu disimulează cine știe ce capcană nebănuită? Macbeth și Hamlet sunt două figuri antitetice, amândouă stăpânite de aceeași neagră melancolie, amândouă confruntate cu o sumă de informații primite de altundeva, dintr-un univers aflat în afara granițelor umanului. „They have more than mortal knowledge” („Mi-
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
situații financiare anuale neconcordante cu realitatea, directorii se fac vinovați de un dol general, ce rezidă în falsificarea situațiilor financiare în cunoștință de cauză. Acest dol general poate fi însoțit de un dol special, ce rezidă în scopul de a disimula situația reală a societății. Obligațiile care le revin auditorilor ca urmare a efectuării misiunilor de audit al situațiilor financiare Așa cum am amintit mai devreme, auditorul este obligat să releve faptele delictuale de care ia cunoștință pe parcursul efectuării misiunilor audit al
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
trezorerie, se va urmări mai atent dacă situațiile financiare prezintă sau nu imaginea fidelă a poziției financiare și performanței întreprinderii; 6) alte indicii: verificarea condițiilor de credit; atunci când entitatea prezintă un grad mare de îndatorare, ar putea fi tentată să disimuleze datoriile pentru a putea beneficia de noi împrumuturi; examinarea compensărilor; anunțarea unei restructurări și înregistrarea de provizioane atunci când estimările par a nu se adeveri, iar ulterior provizioanele sunt reluate la venituri; efectuarea de comparații cu alte entități care activează în cadrul
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
dat a priori, ci a posteriori. Dionisiace în purul „fapt-de-a-fi-în-lume”, producțiile filosofice devin apolinice după o operație a spiritului: ordinea decurge dintr-un efort intelectual subiectiv. Eu revendic această subiectivitate - și nu cred în obiectivitatea revendicată de sufletele nobile care disimulează logica prelevărilor lor la fel de ideologice ca ale mele. Diferența dintre ele și mine? Faptul că eu îmi mărturisesc presupozițiile: eu propun istoria unei filosofii care nu se constituie împotriva trupului, în ciuda lui sau fără el, ci cu el. Ca și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
i se interzice să navigheze sub propriu-i stindard. Pierdut în masă, el pare mai ușor de evitat. Pentru că iată rațiunea acestei escamotări: adversarii filosofului au tot interesul să nu-l scoată în evidență, să facă totul pentru a-l disimula, a evita popularizarea lui și aducerea existenței lui în plină lumină. Ca să-l sustragă mai ușor dezbaterii, discuției, confruntării tezelor, e mai bine să-l evite pur și simplu... Trăim într-adevăr sub domnia învingătorilor: istoria filosofiei e scrisă de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
te expune, a nu face cunoscute tuturor detaliile existenței tale, a dezvălui ceea ce este accesoriu pentru a păstra tăcerea asupra esențialului și a-l ascunde mai bine, a vorbi pentru a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Adică exact contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar (asigurarea perpetuării familiilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
comedii, grație unui deznodământ fericit. La Shakespeare, cât și la Marivaux, decizia de a supraveghea pe cineva produce o doză de necunoscut, căci travestirea pusă în slujba obținerii de informații justifică recurgerea la camuflarea identității și la șiretlicuri menite să disimuleze sexul, pentru a se putea infiltra teritorii și a se apropia de personaje altminteri intangibile. În fiecare comedie a lui Shakespeare, travestirea se explică, în primul rând, printr-o misiune de spionaj, care nu este altceva decât o ipostază a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie să treacă Ducele deghizat este, așadar, confruntarea cu revelațiile supravegherii! Într-adevăr, se întâmplă uneori ca supravegherea să aibă asemenea urmări: ea spulberă iluzii, cască abisuri între oameni până nu demult apropiați. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supravegherii conduce la triada teatru-închisoare-bordel și orice punere în scenă care încearcă să reprezinte această triadă nu poate decât să câștige dacă știe să-i exploateze bogăția contradictorie. Locurile se aseamănă datorită privirilor și oglinzilor ce dezvăluie tot atât cât disimulează, fără a scăpa vreodată autorității Ochiului Central. La Genet, bordelul se organizează atât în jurul oglinzilor perverse, cât și în jurul circularității neclintite a Panopticonului, îmbinare excitantă a plăcerii cu pedeapsa. Supravegherea se colorează aici de voyeurisme și capătă adesea o alură
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
când la captarea imaginilor, când la proiectarea lor, iar scena se erijează într-un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne a supravegherii este dovada unei voințe de contemporaneizare preocupate să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să-l întinerească prin inserția de instrumente care transformă deopotrivă scena și culisele într-un teritoriu supravegheat necontenit. Nimic nu scapă de sub controlul mașinăriilor care au invadat platoul. Ubicuitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fariseic, iezuit(ic) (fig.), machiavel(ist)ic, mincinos, nesincer, perfid, pestriț, prefăcut, proclet, șiret, șmecher, tartuf, telpiz, trombonist, viclean, zugrăvit, „se dă după cum bate vântul”, „o scaldă”, „o întoarce ca la Ploiești”. Când nu e nici dual, nici duplicitar, își disimulează gândurile, intențiile prin fapte („face de ochii lumii”, „pupă-l în bot și papă-i tot”), faptele prin vorbe („să faci ce zice popa, nu ce face popa”, „zice ca tine și face ca el”, „în față zice una, în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
să vadă că mimează perfect sociabilitatea, că-și maschează bine inconsistența, în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Și dacă francezii disimulează perfect, sau nu disimulează deloc, Cioran, suspicios, cu atât mai mult nu poate accepta jocul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în vreme ce ceilalți nu-s în stare nici măcar de așa ceva. Iată-i pe români: „defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Și dacă francezii disimulează perfect, sau nu disimulează deloc, Cioran, suspicios, cu atât mai mult nu poate accepta jocul. Viața în esența ei i se pare un joc mistificator. Luciditatea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Și dacă francezii disimulează perfect, sau nu disimulează deloc, Cioran, suspicios, cu atât mai mult nu poate accepta jocul. Viața în esența ei i se pare un joc mistificator. Luciditatea sa cinică nu-i permite să se înșele. Și-atunci, neînșelându-se, Cioran preferă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Și dacă francezii disimulează perfect, sau nu disimulează deloc, Cioran, suspicios, cu atât mai mult nu poate accepta jocul. Viața în esența ei i se pare un joc mistificator. Luciditatea sa cinică nu-i permite să se înșele. Și-atunci, neînșelându-se, Cioran preferă să joace el însuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
furia față de ai săi este o furie împotriva omului, în general. Iată despre ce este vorba: „Nu-i rău să-i frecventezi pe români: defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Este momentul în care, dornic să se rupă de sine, să se detașeze, Cioran își spune: „Cât aș vrea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iată despre ce este vorba: „Nu-i rău să-i frecventezi pe români: defectele oamenilor în general apar la ei în toată goliciunea. Deși sunt prefăcuți, nu știu să disimuleze, sau mai degrabă au un fel al lor de a disimula ce nu face decât să-i trădeze complet” (I, 158). Este momentul în care, dornic să se rupă de sine, să se detașeze, Cioran își spune: „Cât aș vrea să mă rup de originile mele și să le uit” (III
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
general, regizorul (ca și în filmul anterior) a rămas fidel față de actorii giuleșteni, care sunt actorii săi "de suflet". Pe Ion îl interpretează Florin Zamfirescu... va rămâne un "rol al vieții" sale... Dragomir este Corneliu Dumitraș... Dorel Vișan (învățătorul Gheorghe) disimulându-și farmecul personal sub masca unei acuzate agresivități... Vladimir Găitan (Dumitru), Valeria Sitaru (slujnica mută), Cornel Revent (preotul-cârciumar), Radu Panamarenco (jandarmul)... Leopoldina Bălănuță, personaj-simbol, de-a dreptul senzațională... (Călin Căliman) Această a treia experiență cinematografică... Năpasta... o adaptare după Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]