830 matches
-
aer, cum am scris odată. N-a trebuit să aștept bătrânețea. Nu știu să fi fost altcumva cândva. Bărbatului i-a dat natura barbă, aflu, ca să-și mascheze emoțiile trădate de mobilitatea feței. Femeia nu are nevoie, fiindcă la ea disimularea e înnăscută. Stai și te crucești! Nu, nu de prostia asta. De câtă nesăbuință ne-a trebuit ca să renunțăm la barbă, noi, bărbații secolului 20, lăsându- ne citiți până în fundul sufletului de femei, pe care noi, în schimb, nu le
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
politice deplorabile, iar pe de alta atentează la imaginarul care ia o turnură programată de factori exteriori oneroși: ,Ce se întîmplă? Oricît de precauți ar fi autorii în acțiunea lor de a deghiza uzurparea (și nu sînt prea iscusiți în disimulare!), reiese repede că ei s-au angajat să satisfacă o aspirație autohtonă, căreia i se rezervă o aură hiperbolică. De aceea, romancieri, pe drept lăudați pentru alte performanțe, cu talent, expresivitate, consistență în scrierile lor, ratează proiectul din pricina unei orbiri
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
lui J.M.C, care își mima, de fapt, trăirile: „Aprecia, în principiu, dionisianismul, fără a fi el însuși un dionisiac. Nu cred că și-a dat vreodată drumul - probabil că n-ar fi știut cum s-o facă." Simularea pasiunilor, disimularea sărăciei emoționale, într-un cuvânt făcătura, îl descalifică nu numai pe bărbat, ci și - poate în primul rând - pe scriitor. La câțiva ani după Premiul Nobel, doamnele intervievate conced că opera lui are, probabil, o oarecare valoare, altfel nu s-
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
ales de aură tragică, de damnare etc. Toată această paradigmă este exploatată "sexual" - gravitatea rămîne, apare însă și elementul nou, voluptatea incestului. Alterarea profundă a toposului este deja un cîștig, distrage atenția de la duritatea unor pasaje. Într-un discurs pornografic, disimularea este foarte importantă. Tema "gravă" trebuie tot timpul să echilibreze frivolitatea fără limite. În Boccaccio planează amenințarea cu moartea și chiar Sade simte nevoia să dea încărcătură filosofică discuțiilor dintre orgii. Cartea începe cu... sfîrșitul: poliția constată moartea unui personaj
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
cazul ideilor sociale, să lase locul unei precauții de principiu. De ce? Fiindcă Soljenițîn, trecut prin școala supraviețuirii în condiții de represiune extremă, odată expulzat din Rusia în anii ‘70, nu a avut tactul de a le vorbi apusenilor după regula disimulării gîndurilor, și, în loc să-și cenzureze impresiile spre a spune doar ce s-ar fi dorit ca el să spună, adică politețuri liberale înveșmîntate în catifea multiculturalistă, ursul slav scăpat din gulag le-a trîntit în față occidentalilor toate defectele pe
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
cauză și efect se află pe unul din ultimele locuri, la întrecere cu meteorologia și cu istoria literară. Despre citirea gîndurilor, nici pomeneală! Dar năzărelile copilului, mă întreb acum, nu răspundeau totuși unei anume virtualități? în partea noastră de lume, disimularea e practicată sumar și simplist, așa încît a-i ghici cuiva gîndurile nu e deloc o treabă dificilă. Privindu-i, bunăoară, la televizor pe oamenii politici, întregul lor mecanism psihic, după 2-3 minute, este deja o enigmă dezlegată. Toți se
Arheologie lexicală by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7126_a_8451]
-
totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatură. Pe deasupra, descurajați, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodcă, din amor, nemaiîndurând nebunia disimulării, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste pe jegul realității. Dar atunci, în anii '60, ani ai tinereții lor entuziaste, poeții născuți în preajma unui război ce avea să fie pierdut de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
necunoscuta pentru mine) Ligia Stan n-am priceput rostul alegerii ei cu exagerări gratuite și neacoperite în cazul lui Tudor Vlad Jipa, fără emoție, și într-un caz și în celălalt. Disperările fiecărui personaj, complexele, răsfățul fabricat și nociv, fățărnicia, disimulările, vanitățile rămîn în continuare în piesa autorului, neexploatate pe scenă. Pentru actori în general este o etapă necesară, aș zice, acest text structurat fundamental pe date interpretative solide și conduse cu grijă regizoral. Din păcate, au lipsit amîndouă aici. S-
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
spus, care prinde în formule scurte, acide, sordidul, grotescul, absurdul locului, al vieților lor. Relația dintre cei doi actori este lucrată perfect de regizor. Și este susținută fără fisură de amîndoi. Un cuplu care funcționează pe complementaritate, pe simulare și disimulare, pe clișeele unor bătrîni de pe altă lume. La propriu și la figurat. Doi bătrîni care stîrnesc compasiune și dispreț. În același timp. Care par inofensivi și care te devorează instantaneu dacă le cazi în capcană. Sub aparența unei devitalizări profunde
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
către susnumiți a unor date și informații privitoare la cercetarea acestora sau a S.C. U. S.R.L. ori a altor persoane din aceeași grupare criminală în cauze penale sau în legătură cu dispunerea efectuării unor percheziții domiciliare ori a altor măsuri procesuale. Pentru disimularea adevăratei naturi a circulației bunului anterior menționat s-a creat aparența transmiterii către Berbeceanu Traian a autoturismului marca VW Passat CC Trav. 2.0 TDI în temeiul unei convenții oneroase translative de proprietate, deși, în realitate, autoturismul a fost remis
DIICOT: Traian Berbeceanu a primit mită o mașină de 20.000 de euro by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30731_a_32056]
-
autoarea își compune fără complexe identități trucate. Se deghizează și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
pe care oricine îl capătă din momentul în care realizează că e prins într-o carcasă mediatică ce ajunge să țină loc de realitate. Pe scurt, ne-am deprins să privim cuvintele ca pe o mască al cărei rost e disimularea narcisică. Vorbele mint, iar cei care le vîntură seamănă suspiciune. De aceea, decît un ipocrit cu pretenții de orator mai bine un alexic care tace și face. A patra cauză privește efectul de sterilizare a limbii sub presiunea ideologiei dominante
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu iradiant al lirismului ce nu mai recurge la măști, la scenarii ale disimulării, recomandîndu-se de-a dreptul în substanță confesivă: „tot ce făurim în neistovite reîntoarceri // e doar o încercare de tămăduire / a unui abis / de rană // dinspre zbor, să fie, aceste întinderi / doar escala // lepădării noastre de umbre // despovărare de stîrv a
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
respectarea individualității stilistice a celor pe care îi evocă în reconstituirile ei. Și încă: Ioana produce un discurs (= romanul) cu mai multe funcții. Două sînt indiscutabile, de autojustificare, una, de auto-valorizare cealaltă. O a treia este probabilă. E funcția de disimulare: cum Ioana se teme de medic, în care i se pare uneori a desluși un anchetator mascat, nu e deloc sigur că reconstituirea pe care i-o livrează (și pe care, în fond, ne-o livrează!) e cu totul sinceră
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
de ce vei stropi cu sînge cortul și toate vasele pentru slujbă inaugurînd un centru difuz de mîngîiere ce nu alină poate că am venit degeaba la tine, dar încă îmi fac culcuș în floarea de cenușă și îmi ascund în disimularea isihiei adevărata înfățișare, așteptîndu-l pe cel fără de închipuire care este în lume dar nu vine de niciunde spre a începe, în timp ce tu, Rabbi, vei culege floarea de shoah știind că după Lege aproape totul este curățat cu sînge
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
stăpânirea lui. Așa s-a întâmplat cu Corneliu Golam. Măști după măști și un rău tot mai mare, toate nuanțele de rău, de la răul gratuit, ca spectacol, până la răul din convingere, cu ură. A devenit un maestru al răului, al disimulărilor și al monstruozităților, a devenit o sursă a răului. După 1990 a făcut o disperată încercare să se elibereze, să mai salveze ce se putea salva. Și-a dat demisia din armată. Dar nu a scăpat de ceilalți, de cei
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
scriitură și fiecărui creator, acest segment cultural își propune în esență să fisureze fațada de soliditate a Eului modern, fațadă ticluită cu grijă grație imaginarului, complice al unui sistem defensiv antrenat pentru ipocrizie și pentru jocul savant al simulărilor și disimulărilor; Eul a pierdut astfel contactul cu vocile umbrei sale, pretinzând, în același timp, că se cunoaște și că este în măsură să-și locuiască în mod adecvat forul intim. S-ar putea afirma că scrierile "dezvrăjitoare" sunt purtătoarele de cuvânt
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
1991 pe baza informațiilor și citatelor din monografia lui Mac Linscoff Ricketts Rădăcinile românești ale lui Mircea Eliade, tot așa prefațatorul ediției franceze apelează la cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, fără dovezi. Eliade, scrie Jacques Julliard "a ales definitiv vocea minciunii și disimulării... Comportamentul lui merită disprețul... Nici o țară din Europa n-a participat atât de activ și spontan la persecuția împotriva evreilor declanșată de Germania nazistă, așa cum a făcut-o România în al doilea război mondial. O asemenea complicitate ar fi de
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
să sfârâie și să frigă”. Această inspirată metaforă spune aproape totul despre marele memorialist, cel din Oameni care am fost. În romanul Adela al lui G. Ibrăileanu, criticul identifică o variantă narativă a cugetărilor cuprinse în volumul Privind viața, o disimulare romantică, doctorul Codrescu fiind un erou wertherian; îl impresionează autoanaliza plină de delicatețe a sentimentului platonician și “poezia cu foșnete și mătăsuri”, simbolizând însăși feminitatea. Foarte curios. Vladimir Streinu, un adept al modernității, apreciază “literatura cuviincioasă”, eticismul nuvelisticii lui I.
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
această natură până la clarificarea situației sale, întrucât se încalcă aparența de imparțialitate și obiectivitate de care orice judecător este răspunzător; - Principiile independenței, imparțialității și integrității judecătorului consacră în primul rând obligații, astfel că nu pot fi invocate drept justificări pentru disimularea unei conduite, care este ea însăși o amenințare a independenței, imparțialității justiției și a procesului echitabil, cum este cazul corupției; - Judecătorul poate fi audiat cu privire la fapte care vizează orice interferență exterioară procesului cognitiv al deliberării, care pot avea caracter ilicit
JUDECĂTORII, lăsați fără IMUNITATE de CSM. PROCURORII DNA îi pot ancheta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/45836_a_47161]
-
și abilități pe care le-am observat la părinții și la strămoșii lor sau oriunde altundeva. Totuși, ei se deosebesc fundamental măcar printr-un singur lucru: nu sunt direct deformați de comunism, nu au crescut în condiții care să necesite disimulări și în-co-vo-ieri ale spinării, care să sprijine egoismul, indiferența față de alții și xenofobia, sub un regim care tot timpul vorbea despre clasa mun-ci-toare aflată la guvernare, dar în realitate cultiva în cetățeni cel mai mă-runt spirit provincial. Toți cei care
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
stilistică la riposta xenofobă (o arhitectură a străinilor ce pune în pericol integritatea națională); în cele din urmă, soluția de mijloc, a coabitării, se impune de la sine. Carmen Popescu face distincția între 3 relații posibile între cele două curente: "coabitare, disimulare și contaminare" (pag. 291), exprimând sugestiv tipurile de atitudini. Cel mai interesant aspect este cel al contaminărilor reciproce: arhitectura modernistă preia elemente de decor ce îi conferă un aspect pitoresc, iar adepții stilului național tind spre o nouă estetică și
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
aici, către sfîrșitul vieții, cred că în toamna anului 2000. „Ardeleanul” era - prin urmare - în egală măsură „regățean” și a evitat să contribuie la noua pseudo-mitologie postcomunistă a „transilvanismului” ca variantă „superioară” a „românismului” (de fapt, o formă - inabilă... - de disimulare a unui complex provincial de inferioritate). Se proclama cîteodată „ardelean” cu strictă referire la ideea de temeinicie pe care gura lumii o atribuie mai degrabă românilor „intracarpatici” decît celor „extracarpatici”. De fapt, fără excese de „specifism” regionalist, nu făcea decît
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
de tranșant și de semnificativ pentru raportul dintre personal și paușal: "încrederea în noi înșine și în țara noastră este egală/ cu zero." Zero și-atât. Fără rest și fără speranță. Citatul e numai bun pentru a măsura gradul de disimulare al discursului. Pentru că, atât cât inovează, volumul acesta inovează în materie de discurs. În sine, scepticismul politic nu e nou în poezia Elenei Vlădăreanu. (Stau mărturie părți consistente din Fisuri ori din europa. zece cântece funerare.) În schimb, plierea pe
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
Daniel Cristea-Enache Babis al doilea, nepotul mărunțel și complexat al personalității "titulare", îmi aduce aminte de Erasmus Ionescu din Proprietatea și posesiunea, romanul lui Petru Dumitriu. Și aici, și acolo, personajul-narator e un artist al disimulării, oferind celor din jur și lumii întregi câte o mască zâmbitoare ori binevoitoare. Sub aceasta sticlește însă, amenințător, identitatea profundă, cu adevărat scelerată la Erasmus, încă tatonantă în ale binelui și răului la Babis doi. Spre deosebire de predecesorul său, care împingea
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]