645 matches
-
Elementele cognitive corespunzătoare caracteristicilor pozitive ale alternativelor respinse și acelea corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor alese sunt disonante cu cunoașterea acțiunii adoptate. Acele elemente cognitive corespunzătoare caracteristicilor negative ale alternativelor respinse sunt consonante cu elementele cognitive corespunzătoare acțiunii alese. 2. Disonanța există aproape mereu după ce a fost făcută o încercare prin oferirea de recompense exagerate sau pedepse înspăimântătoare; a solicita astfel un „comportament deschis” este violent în contradicție cu opiniile și dorințele subiecților particulari. Dacă un comportament deschis este solicitat cu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Expunerea forțată sau accidentală la noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil o anumită idee deja admisă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă la fiecare. De exemplu, un eveniment se poate întâmpla când este anulată irevocabil o anumită idee deja admisă. Disonanța și consonanța au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
anumită idee deja admisă. Disonanța și consonanța au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
au fost definite ca relații de tip „totul sau nici una”; ceea ce înseamnă că, dacă două elemente sunt relevante unul cu altul, relația dintre ele este fie disonantă, fie consonantă. 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanțeitc " 7.4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista o „magnitudine a disonanței” (the magnitude of
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
4. Legile magnitudinii disonanței și consonanței" Festinger a încercat să reformuleze această problematică în termeni cantitativi pentru a o face pretabilă unei măsurări riguroase. În acest sens, el a introdus conceptul de „magnitudine” (magnitude)1. Ar exista o „magnitudine a disonanței” (the magnitude of dissonance) și o „magnitudine a consonanței” (the magnitude of consonance). Studiul magnitudinii celor două procese permite cel puțin două legități cu valoare practică enormă pentru orice tip de activitate umană și, indubitabil, pentru învățare. Deși le-a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
enormă pentru orice tip de activitate umană și, indubitabil, pentru învățare. Deși le-a considerat simple „ipoteze”, Festinger a atribuit celor două enunțuri care urmează o importanță capitală. Le putem considera ca fiind și legi ale învățării cognitive: a) „Magnitudinea disonanței sau a consonanței ce există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
urmează o importanță capitală. Le putem considera ca fiind și legi ale învățării cognitive: a) „Magnitudinea disonanței sau a consonanței ce există între două elemente cognitive va fi o funcție directă a importanței celor două elemente”2. b) „Totalul magnitudinii disonanței ce există între două elemente cognitive împerecheate este o funcție a greutății proporției tuturor relațiilor relevante dintre cele două perechi disonante sau consonante; fiecare relație disonantă sau consonantă poate fi cântărită în raport cu importanța elementelor implicate în relație”3. Festinger nu
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de a le considera ca fiind principii ale unei teorii speciale a învățării cognitive. 7.5. Teoria octadică a învățării cognitivetc " 7.5. Teoria octadică a învățĂrii cognitive" Dacă vor fi admise ca universal valabile cele două legități ale magnitudinii disonanței și consonanței cognitive, atunci vor putea fi formulate, după Festinger, cel puțin opt „implicații operaționale”; ele pot fi considerate fără reținere ca fiind aplicabile în practica instruirii și educației. Pentru a evita neînțelegerile provocate de concizia exacerbată a lui Festinger
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
după Festinger, cel puțin opt „implicații operaționale”; ele pot fi considerate fără reținere ca fiind aplicabile în practica instruirii și educației. Pentru a evita neînțelegerile provocate de concizia exacerbată a lui Festinger, însoțim enunțurile sale cu scurte exemplificări. 1. „Magnitudinea disonanței postdecise (post decision) este o funcție crescătoare a importanței generale a deciziei și a atractivității relative a alternativelor nealese” (Festinger, 1957, p. 262) Altfel spus, disconfortul cognitiv provocat de alegerea unei alternative este cu atât mai mare cu cât alternativa
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atât mai puternică cu cât suntem nevoiți să optăm pentru ceva ce este necesar, abandonând altceva mai plăcut; de pildă: „Mi-ar plăcea să privesc un film interesant, dar trebuie să învăț pe dinafară cinci strofe din Coșbuc”. Aici, magnitudinea disonanței cognitive este foarte mare! 2. „Magnitudinea disonanței postdecise descrește în funcție de numărul de elemente cognitive ce corespund identic cu caracteristicile alternativelor alese; ea crește însă în funcție de caracteristicile alternativelor ce nu au putut fi alese” (ibidem) De exemplu: „Nu îmi place să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
să optăm pentru ceva ce este necesar, abandonând altceva mai plăcut; de pildă: „Mi-ar plăcea să privesc un film interesant, dar trebuie să învăț pe dinafară cinci strofe din Coșbuc”. Aici, magnitudinea disonanței cognitive este foarte mare! 2. „Magnitudinea disonanței postdecise descrește în funcție de numărul de elemente cognitive ce corespund identic cu caracteristicile alternativelor alese; ea crește însă în funcție de caracteristicile alternativelor ce nu au putut fi alese” (ibidem) De exemplu: „Nu îmi place să memorez versuri din Coșbuc, dar la fel de neplăcut
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
De exemplu: „Nu îmi place să memorez versuri din Coșbuc, dar la fel de neplăcut ar fi fost să memorez versuri din Vlahuță; mă enervează însă faptul că nu am putut să aleg o lectură splendidă despre viața lui Eminescu”. 3. „Magnitudinea disonanței rezultate din încercarea de a solicita încuviințarea forțată este maximală dacă această încercare a fost promisă anterior sau dacă este urmată de o pedeapsă aspră. Magnitudinea disonanței este maximă chiar dacă solicitarea încuviințării este respinsă” (ibidem) De exemplu: „Mi s-a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
am putut să aleg o lectură splendidă despre viața lui Eminescu”. 3. „Magnitudinea disonanței rezultate din încercarea de a solicita încuviințarea forțată este maximală dacă această încercare a fost promisă anterior sau dacă este urmată de o pedeapsă aspră. Magnitudinea disonanței este maximă chiar dacă solicitarea încuviințării este respinsă” (ibidem) De exemplu: „Mi s-a promis că voi putea să văd un film interesant, dar, ulterior, promisiunea a fost încălcată; ba chiar mi s-a promis că voi fi pedepsit să memorez
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
s-a promis că voi putea să văd un film interesant, dar, ulterior, promisiunea a fost încălcată; ba chiar mi s-a promis că voi fi pedepsit să memorez zece strofe din Coșbuc”. 4. „Dacă este solicitată încuviințarea forțată, magnitudinea disonanței descrește în raport cu magnitudinea recompensei și crește în raport cu magnitudinea pedepsei” (ibidem) 5. „Dacă încuviințarea forțată nu poate fi obținută, magnitudinea disonanței crește în funcție de magnitudinea recompensei și a pedepsei” De exemplu: „Nu mi s-a dat voie să vizionez acel film interesant
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
s-a promis că voi fi pedepsit să memorez zece strofe din Coșbuc”. 4. „Dacă este solicitată încuviințarea forțată, magnitudinea disonanței descrește în raport cu magnitudinea recompensei și crește în raport cu magnitudinea pedepsei” (ibidem) 5. „Dacă încuviințarea forțată nu poate fi obținută, magnitudinea disonanței crește în funcție de magnitudinea recompensei și a pedepsei” De exemplu: „Nu mi s-a dat voie să vizionez acel film interesant. Mi s-a promis o recompensă, dar mă simt și mai frustrat; mi s-a promis o pedeapsă, mă simt
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și a pedepsei” De exemplu: „Nu mi s-a dat voie să vizionez acel film interesant. Mi s-a promis o recompensă, dar mă simt și mai frustrat; mi s-a promis o pedeapsă, mă simt la fel de frustrat”. 6. „Magnitudinea disonanței produse ca disconfort de către alții descrește în funcție de numărul de elemente cognitive existente, care sunt în consonanță cu opinia aflată în creștere; aceste ultime elemente pot corespunde unor obiecte, informații, probleme sau cunoștințe despre care și ceilalți au aceeași opinie” (ibidem
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Aceste noi persoane îmi sunt dezagreabile; nu mă simt deloc bine în mijlocul lor; dar, iată, aflu că au păreri similare cu a mea; nu-i chiar așa de rău, încep să mă simt mai în largul meu și, pe măsură ce comunicăm, disonanța cognitivă scade”. 7. „Magnitudinea disonanței produse ca disconfort de alții crește și descrește în funcție de importanța opiniilor față de acele persoane, de aflarea opiniilor lor, privind lucrurile care le sunt dezagreabile sau agreabile” (ibidem) Exemplul de mai sus rămâne valabil. Apare în
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
dezagreabile; nu mă simt deloc bine în mijlocul lor; dar, iată, aflu că au păreri similare cu a mea; nu-i chiar așa de rău, încep să mă simt mai în largul meu și, pe măsură ce comunicăm, disonanța cognitivă scade”. 7. „Magnitudinea disonanței produse ca disconfort de alții crește și descrește în funcție de importanța opiniilor față de acele persoane, de aflarea opiniilor lor, privind lucrurile care le sunt dezagreabile sau agreabile” (ibidem) Exemplul de mai sus rămâne valabil. Apare în plus aspectul că înseși opiniile
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
opiniilor față de acele persoane, de aflarea opiniilor lor, privind lucrurile care le sunt dezagreabile sau agreabile” (ibidem) Exemplul de mai sus rămâne valabil. Apare în plus aspectul că înseși opiniile pozitive despre ceilalți și acordul de idei duc la reducerea disonanței. 8. „Maxima diferență dintre opinia unei persoane și opinia altei persoane dezagreabile determină cel mai mare număr de elemente disonante; în consecință, disonanța dinăuntrul cuplului corespunde celor două opinii și atinge nivelul maxim. Acest nivel este dat de opinia cea
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Apare în plus aspectul că înseși opiniile pozitive despre ceilalți și acordul de idei duc la reducerea disonanței. 8. „Maxima diferență dintre opinia unei persoane și opinia altei persoane dezagreabile determină cel mai mare număr de elemente disonante; în consecință, disonanța dinăuntrul cuplului corespunde celor două opinii și atinge nivelul maxim. Acest nivel este dat de opinia cea mai disonantă” (ibidem) Exemplele care pot fi date sunt atât de numeroase și de des întâlnite, încât nu are rost să evocăm vreunul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de opinia cea mai disonantă” (ibidem) Exemplele care pot fi date sunt atât de numeroase și de des întâlnite, încât nu are rost să evocăm vreunul. Merită însă subliniată ultima propoziție din formulare: opinia cu cel mai înalt grad de disonanță, susține Festinger, dă măsura disonanței. Certărețul cu cele mai violente „opinii contra” pare a fi întotdeauna cel care declanșează conflictele deschise. Se pot da multiple exemple în acest sens. Ne putem totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
ibidem) Exemplele care pot fi date sunt atât de numeroase și de des întâlnite, încât nu are rost să evocăm vreunul. Merită însă subliniată ultima propoziție din formulare: opinia cu cel mai înalt grad de disonanță, susține Festinger, dă măsura disonanței. Certărețul cu cele mai violente „opinii contra” pare a fi întotdeauna cel care declanșează conflictele deschise. Se pot da multiple exemple în acest sens. Ne putem totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este „agentul”, și nu „victima” disonanței
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
disonanței. Certărețul cu cele mai violente „opinii contra” pare a fi întotdeauna cel care declanșează conflictele deschise. Se pot da multiple exemple în acest sens. Ne putem totuși întreba dacă întotdeauna, în mod universal, agresorul este „agentul”, și nu „victima” disonanței cognitive maximale. 7.6. Teoria minimizării disonanței cognitivetc "7.6. Teoria minimizării disonanței cognitive" Festinger a considerat, de cele mai multe ori tacit, dar uneori și explicit, că disonanța cognitivă este un fenomen natural, o caracteristică originală a lumii umane. Din subcapitolele
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]